1 – Te numesti Cristi? – DA
2 – Ai de gand sa minti la acest test referitor la acest caz? – NU
3 – Te-ai gandit vreodata sa omori pe cineva? – NU
4 – Miercuri, 29.08.2007, tu ai omorat-o pe Ghinescu Elodia Marilena? – NU
5 – Locuiesti in Arad? – NU
6 – Inainte de 2004, ai ranit vreodata grav pe cineva in mod intentionat? – NU
7 – In noaptea de 29/30.08.2007, vie sau moarta, tu ai transportat-o undeva pe Ghinescu Elodia Marilena? – NU
8 – Ai fost vreodata atat de nervos incat sa vrei sa omori pe cineva? – NU
9 – Vie sau moarta, sti unde este acum Ghinescu Elodia Marilena? – NU
10 – Ai implinit 40 de ani? – NU
Pe baza diagramelor poligraf, specialistul criminalist a retinut ca la intrebarile 4,7 si 9 relevante cauzei, s-au „produs note specifice comportamentului simulat in traseele fiziologice (inervare neuromusculara la nivel toracic si abdominal, bioelectric GSR, tensiune arteriala) dupa cum urmeaza: modificari ale nivelululi de baza; cresteri in amplitudine si durata a curbei bioelectrice; modificarea tensiunii arteriale.”
Concluziile testului poligraf il obliga pe procurorul Marius Iacob sa nu abandoneze pista Cioaca
In baza celor constatate, concluzia Raportului de constatare tehnico stiintifica nr. 67042 din 21.09.2007 a fost urmatoarea: „Pentru raspunsurile numitului Cioaca Constantin Cristian la intrebarile relevante ale cauzei au fost evidentiate reactii specifice comportamentului simulat.” Cu alte cuvinte, subiectul testului poligraf a mintit!
Fragmentul de mai sus face parte dintr-un articol publicat pe site-ul Lumea Justiției, pe care merită să-l citiți în totalitate. Veți înțelege de ce procurorul Marius Iacob se încăpățânează să-l considere vinovat pe polițistul Cristian Cioacă. Am aceeași bănuială, fiindcă sunt prima care am publicat în presa națională (ziarul Click!) știrea transmisă de un corespondent local al ziarului despre urmele de sânge găsite în apartamentul polițistului, după misterioasa dispariție a soției lui și ezitarea colegilor lui Cioacă de a face o ancheta criminalistică la fața locului profesionistă. Am văzut fotografiile din casa Elodiei și a lui Cioacă și peste tot sunt stropi de sânge. Am luat în calcul și o posibilă înscenare, însă acțiunile lui Cioacă și comportamentul său (iată, și dovedit disimulat!), mă face să cred că el și-a ucis soția într-o clipă de enervare, apoi a reușit să scape de cadavru. De trei ani și ceva, Elodia nu este de găsit, fiind unul dintre puținele cazuri de crimă perfectă pe care le cunosc în ultimii 20 de ani. Care ar fi altele? Misterioasele crime de la Sălcuța, unde trei bătrâne au fost violate și ucise; un student homosexual de la Teologie, găsit mort în camera sa din căminul Institutului; băiețelul violat, omorât și aruncat pe o șosea din Ciolpani.
Cercetări făcute de mântuială (cum cred că au fost şi în cazul Mădălina Manole). Nu există crimă perfectă. Doar criminalişti care n-au investigat destul. În cazul Cioacă, cel mai bun aliat al lui a fost otv-ul, care a transformat un caz de omucidere sau de dipariţie într-o telenovelă fără sfârşit.
N-am prea urmărit povestea Elodiei, tocmai fiindcă mă scârbea abordarea. Aşa că nu ştiu ce explicaţie a dat Cioacă pentru picăturile de sânge.
Nu cred că poţi omorî un om într-o clipă de enervare decât din greşeală. Dacă cel care a omorât-o a ascuns cadavrul atât de bine, înseamnă că n-a ucis-o într-o clipă de enervare, ci premeditat.
Renata,
putea ucide intr-o clipa de enervare, accidental, iar apoi sa scape de cadavru ca sa isi ascunda crima. Daca era ceva premeditat, nu lasa atatea urme sau putea construi un scenariu mai bun. Doua au fost greselile majore, in acest caz (nu OTV-ul). 1. Cioacă nu a crezut că alţi poliţişti, colegi cu el, vor face o cercetare ca lumea la faţa locului şi nu s-a înşelat. În prima fază, ancheta la faţa locului s-a făcut de mântuială, iar Cioacă i-a aburit pe criminalişti cum a vrut. Abia când au intervenit părinţii Elodiei, reclamând comportamentul ciudat al ginerelui, lucrurile au fost luate în serios. 2. Criminaliştii i+au dat răgaz vreo 10 zile lui Cioacă, până au revenit în apartament pentru o cercetare minuţioasă.
Mda…poate ai dreptate. Eu nu ştiu ce urme a lăsat. Mă gândeam că „a scăpa” de cadavru e simplu numai în cuvinte.
În realitate, cere oreşi zile şi săptămâni de gândit scenariul.Cioacă nu i-a aburit pe criminalişti cum a vrut: a cam ştiut cum lucrează ei.
Chimia analitică zice că nu poţi identifica prezenţa unei substanţe decât dacă o cauţi cu reactivii potriviţi. Habar n-am cum se fac la noi cercetările!
În cazul Mădălina, chiar tu ai arătat că s-au comis gafe de începători.
Mă bântuie de câteva zile, inexplicabil, imaginea acelui Tibbs, criminalist de la oraş, care lua probe din jegul de sub unghii, cadavrului.
Dacă la noi criminalistica e o rutină, o plictiseală care derivă dintr-un curs pe care trebuia să-l parcurgi ca să iei examenul, nu-i de mirare că avem atâtea crime perfecte.
Eu – şi aici fac o paranteză absolut subiectivă şi impardonabilă – am trecut examenul la chimie analitică doar fiindcă asistentul nostru, un împătimit, ne-a zis aşa: „e cel mai oribil curs din toată facultatea; are cel mai lung laborator – 7 ore, o zi pe săptămână, dar, imaginaţi-vă că, dacă luaţi examenul, puteţi lucra ca criminalist de elită. De elită, o să am eu grijă să fiţi!”
Vreau să zic că probele bine evaluate spun totul. Aşa că nu prea contează ce-şi închipuia Cioacă şi chiloţii lui!
scuze pentru dezacordul din final!
Renata, exact asa: criminalistii nu si-au inchipuit ca acest coleg al lor si-a ucis sotia si au facut, in prima faza, o cercetare de matuiala. Oricum, Cioaca a anuntat disparitia dupa cateva zile, timp in care multe urme s-au sters sau au fost compromise.