Arhive categorie: Omul zilei mele

Anca Fusariu, prietena mea, s-a stins

Azi, un om drag mie mi-a fluturat o aripă de înger din înaltul cerului, mai senin ca-n orice început de februarie. Semn de rămas bun în lacrima mea din suflet. Abia acasă, în liniștea nopții, am lăsat durerea să iasă, privind imagini cu femeia cu care stăteam la șuetă ore în șir despre meseria de jurnalist pe care o iubeam amândouă total. Asta ne-a și legat, asta ne-a și apropiat. Acum…

Anca Fusariu, prietena mea dragă, Doamna care m-a învățat ce înseamnă televiziune și cea cu care am făcut singurele și cele mai minunate emisiuni a plecat să scrie și să filmeze unicul reportaj pe care nu-l făcuse: Pe-o gură de Rai!

Mi-e greu să scriu. Îi aud în minte, cu fiecare cuvânt tastat, vocea. Cum mă alinta ca pe-un copil: ”Simonica”.  Avea un fel al ei de-al spune care-mi amintea de mama, de tata…

Drum bun, prietenă dragă! O să-mi lipsească lecțiile tale, taclalele noastre din miez de noapte și amintirile disecate despre anul petrecut la Tele 7abc. Ai fost o femeie și un jurnalist de nota 10, Anca!

http://www.youtube.com/watch?v=xXGMLeYce1s&feature=player_embedded

Adi Hadean si flacara olimpica

Prietenul nostru blogger, Adi Hadean alearga acum cu flacara olimpica pe teritoriu englez.  Pentru cei care nu-l cunosc, va spun ca e un ardelean deosebit si extrem de ambitios si de inventiv. Clujul il iubeste pentru implicarea lui in viata comunitatii.

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Clujeanul_Adi_Hadean_alearga_azi_cu_flacara_olimpica_0_739726173.html

UpDate

http://www.evz.ro/detalii/stiri/jo-un-chef-roman-a-purtat-torta-992726.html

Rugbystii nu mor niciodata

Sunt mandra de fiul meu. Acum mai mult decat alta data. Si simt ca trebuie sa-l incurajez in ceea ce face. Si vreau sa pastrez aici, printre scrierile mele, primul lui text pe care i l-am descoperit pe pagina lui de facebook, despre un eveniment pe care stiam ca il pregateste, dar, cum duminica mi-am petrecut-o in redactie, n-am putut fi acolo, pe un teren de rugby unde Tudor al meu a ales sa-si adune fostii colegi de liceu pentru comemorarea a doi prieteni.

De aici incepe povestea lui Tudor!

tudor Continuă să citești

Va rog, ajutati-l pe Florin! Bombele din Afganistan l-au ocolit pe militar, dar radiatiile lor l-au imbolnavit de leucemie

florin boc

El este amicul meu din Bistrita, Florin Boc. Militar de cariera, din Batalionul 812 Infanterie „Soimii Carpatilor”. Fotografia e facuta cu doua ore in urma, vineri seara. Florin e internat intr-un spital din Germania – Landstuhl Regional Medical Center. E acolo de aproape un an, fiindca inainte de a se intoarece din misiunea din Afganistan a fost diagnosticat cu leucemie mieloblastica. Noroc cu americanii, care l-au transferat de urgenta in spitalul din Germania, unde medicii l-au bagat imediat pe tratament. Daca ar fi ajuns in tara bolnav… Nu vreau sa ma gandesc!Si, nu, nu-i vizez pe medicii nostri ci sistemul! Continuă să citești

Adi Hadean, de la blog la torta olimpica! Un performer!

Amicul meu clujean, Adi Hadean a primit o veste mare, iar noi, cei ce il cunoastem , ii aplaudam performanta si-i spunem din suflet: „Bravo, baiete, meritai pentru tot ce faci pentru comunitate!”

Adi a inceput sa se joace de-a bucataria, apoi a luat lucrurile in serios rau de tot si a creat unul dintre cele mai accesate bloguri cu specific culinar, imbibat bine cu talent literar, iar apoi s-a rostogolit ca un bulgare de ciocolata prin nuca de cocos nascocind tot felul de proiecte comunitare.  Victor Kapra scrie pe blogul lui:  Continuă să citești

Martisorul meu de-a pururi: Tata si Mama!

Mi-e dor de tata. In fiecare an, in prima zi de primavara. De 28 de ani, mi-e dor. In acel 1 martie a fost ultima data cand mi-a daruit martisorul si l-am imbratisat, spunandu-i „sa-mi traiasca!”, caci era ziua lui. Implinea 54 de ani. Doar 54…Si nu-mi inchipuiam ca n-am sa-l imbratisez si la 74!

Mi-a lasat, pana acum 7 ani, martisorul inimii sale pentru bucuria inimilor noastre: pe Mama! Ei ii spuneam „La multi ani!” pe 14 martie. Probabil ca tatei i s-a facut dor si ne-a luat martisorul. Stralucesc si acum, insa, in inima mea.

De ce am semnat pentru Paul Goma

Am semnat, in urma cu vreo 8-9 zile scrisoarea deschisa pentru redarea cetateniei scriitorului Paul Goma. Iar azi, Alexandru Petria, initiatorul acestui document, ne-a anuntat ca subiectul a fost discutat in Parlament. Cititi aici!

De ce am semnat petitia in favoarea scriitorului Paul Goma? Continuă să citești

Doctorul Pesamosca, un destin nemeritat

Gata, s-a terminat! Un mormânt de flori și o cruce de lemn vor mai purta o vreme amintirea vie a celui ce a fost ”Îngerul copiilor”, profesorul chirurg Alexandru Pesamosca. Poate, așa cum a promis celălalt profesor, dr. Burnei, elevul primului, secția de chirurgie a spitalului se va numi ”Alexandru Pesamosca”. Deși, drept ar fi ca spitalul ”Marie Curie” să-și schimbe denumirea, pentru cistirea celui care a schimbat destinul a mii de copii de români. Doar destinul lui n-a putut să-l stăpânească sau, măcar să-l domolească! Pacă-l punea Dumnezeu la încercare, frământându-i în mâini inima ca să-l vadă cât rezistă. Continuă să citești