Arhiva categoriei: Dezbaterea de duminica

Ce naiba se intampla in spatele usilor inchise? Ne va spune Basescu sau Voiculescu?

Hai ca se intampla lucruri interesante in lumea politicienilor nostri! In lumea lor, fiindca, va e clar acum, ca traim in spatii separate. Din lupta lor, poate aflam si noi ce se intampla in spatele usilor inchise. Asta mi-a trecut prin gand atunci cand am citit scrisoarea trimisa de Dan Voiculescu (mogulul Partidului Conservator) lui Traian Basescu (boss-ul PDL, candidat la presedintie), scrisoare care face trimitere la intalnirea celor doi la Grivco. Stiti care intalnire! Aia abia recunoscuta acum de Traian Basescu. Cititi scrisoarea si spuneti-mi daca, in curand, adresantul ne va dezvalui ce naiba s-a intamplat acolo si ce voia a treia persoana?

Scrisoare deschisă către Traian Băsescu. 
 
  Traiane, hai să rupem pisica! Sau, dacă vrei tu, motanul!  
Dragă  Traiane, Traian Băsescu. 
Mă adresez aşa, mai puţin protocolar, nu preşedintelui României, ci politicianului care candidează acum la funcţia supremă în stat. 
La fel ca toţi românii, am observat şi eu că ai dezvoltat o obsesie în ceea ce mă priveşte. Reuşeşti performanţa, deloc uşoară, de a-mi rosti numele de cel puţin 7-8 ori în orice intervenţie publică, indiferent de context sau de subiectul dezbătut.  
În aceste condiţii, trebuie să admiţi şi tu, ai o problemă.  
Sigur, nu puţini cred că eşti sfătuit să interpretezi un rol care, poate, ţi-ar suplimenta şansele electorale. Recunosc cinstit, eu nu cred în această variantă.  
Intensitatea privirii tale, voluptatea pronunţării obsesive a numelui meu mă determină să cred că situaţia ti-a scăpat de sub control. Eşti posedat de idee, te macină, te consumă, te epuizează. Şi rezultatele se văd: ţi-ai pierdut tonusul, te descurci tot mai greu, ai obosit. 
Traiane, hai să rupem pisica! Sau, dacă vrei tu, motanul!  
În 2004 ai venit la Grivco să negociem. Erai împreună cu Teodor Stolojan şi, spui tu, „cu căciula în mână”. Nici atunci presa nu a fost invitată, informată sau prezentă. Sigur, înţeleg că dacă se fac în lipsa presei, dar în prezenţa lui Traian Băsescu, negocierile, chiar şi la Grivco, sunt transparente şi în interesul românilor.  
Îmi amintesc detaliat tot ce am vorbit atunci. 
Ce nu reuşesc să-mi amintesc, pentru că nu am dat niciodată importanţă unor astfel de amănunte, este cine a stat în capul mesei, cine în stânga şi cine în dreapta. Nu vrei, Traiane, să spui românilor şi să-mi aminteşti şi mie cum am stat noi la acea întâlnire? Am observat că tu eşti foarte sensibil la asemenea detalii. 
Aş întreba presa, dar, din păcate, repet, presa nu a ştiut nimic.   
     Cu sinceritate, 
      Dan. Dan Voiculescu.

Da sau Nu drogurilor usoare?

Azi n-am fost la redactie. Zugravesc, renovez. Nici nu stiti ce chestii interesante am descoperit pe ici, pe colo. Sunt convinsa ca si voua vi s-a intamplat cand ati inceput scotocirea prin toate cotloanele casei. Dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Doar ca, fiind acasa, am putut urmari la Realitatea, in reluare, o emisiune in care a fost invitat liderul de sindicat Matei Bratianu. Nu fusese chemat de Corina Dragotescu pentru greve. Omul a vorbit despre drama traita de familia sa in urma cu vreo 15 ani. Ambii baieti se apucasera de fumat droguri usoare. Din acele pentru care se lupta, azi, membrii comisiei prezidentiale sa le lase liber la consum, fara ca cei care le folosesc sa fie incriminati. Cutremuratoare poveste. Un tata care si acum, la atatia ani dupa ce fiii lui depasisera problema, avea lacrimi in coltul ochilor. Mie mi se pare cel mai important subiect de dezbatere al momentului: e bine sau nu sa legalizam aceste droguri usoare?

Basescu, discurs din altar – Dezbaterea de duminica

Hai sa ne intoarcem nitel la dezbaterile noastre de duminica! Sa dezbatem vizita de azi a presedintelui Basescu la biserica din Slobozia, unde a fost invitat pentru a participa la instalarea Episcopului Vincentiu Ploiesteanu. Era normal ca presedintele sa tina un discurs, din fata altarului, enoriasilor prezenti in biserica sau  nu? Se poate numi asta campanie electorala sau e o exagerare?

Ce faci cand un ziarist n-are chef de munca?

Weekendul asta e de…scoala! Cursuri de „managementul echipei”. Poate gasesc aici raspuns de la specialist ce se poate face cu un ziarist care nu mai are chef sa munceasca de vreo luna, lasandu-si colegii sa se zbata sa-i acopere si lui partea, apoi dispare trei zile, inchizandu-si si telefonul! Nu-i indragostit, nu-i bolnav, n-are probleme deosebite de noi ceilalti. Echipa e suparata, fiindca colegul nu e la prima criza existentiala. Al naibii studiu de caz! Doar injuraturile si blamarile sunt usoare!

Dezbaterea de duminica – sesiunea de toamna

Salariile profesorilor 

Gata, a trecut vacanta si ne-am adunat pe langa calculatoare! Sa dam drumul dezbaterilor de duminica, pentru a ne lumina unii pe altii asupra unor probleme cotidiane. Hai sa vedem ce-i cu cresterea asta de salarii.

1. E bine sau e rau sa se majoreze salariile profesorilor in acest moment?

2. Un pronostic: promulga legea de majorare presedintele Basescu sau nu?

Intrebari pentru Gabriel Liiceanu – Dezbaterea de duminica(16)

„Apelul nr.2” al domnului Liiceanu a trezit in multi din noi framantari si revolta. Mai ales ca cei mai multi nu am inteles de ce a gasit de cuviinta ReApelarea lichelelor ajunse la majorat, lichele printre care s-a miscat cu talent chiar domnia sa.

Eu mi-am spus punctul de vedere pe acest blog. Ieri, insa, mi-a fost semnalat un text aparut in „Gazeta de Transilvania”. Foarte bun. Il puteti citi integral aici. Autorul, jurnalistul Razvan Ionescu (nu cel care a plecat de la EVZ) pune si niste intrebari pertinente – evident retorice! – la care domnul Gabriel Liiceanu ar trebui sa aiba raspuns. Intrebari ce pot fi si tema Dezbaterii noastre de Duminica. Redau fragmentul din editorialul lui Razvan Ionescu, recomandandu-va sa cititi, insa tot textul „Inoportun- Despre intristatoarele omisiuni ale domnului G.L.”

@ „După 18 ani, d-lui Liiceanu îi scapă printre buze, intempestiv, cuvîntul „naţional”!?! Îmi poate spune cineva, cînd şi unde s-a pronunţat autorul „Jurnalului de la Păltiniş” asupra vreunei probleme naţionale? A pronunţat vreodată domnia sa cuvîntul Basarabia? S-a arătat domnia sa interesat în vreun fel de soarta Fundaţiei Gojdu? Să fii fost suferind de gîlci şi „vulgul” nu a putut desluşi şoaptele tandre ale domniei sale privind Transilvania sau Roşia Montană? Dacă d-l Liiceanu & comp., G.D.S-ul în general, s-ar fi manifestat liber şi decent, măcar odată în decursul anului 1990, asupra realităţilor (şi) naţionale ale acestei ţări, nu ar mai fi existat terenul viran pentru întoarcerea lătrăilor de partid şi de stat tip Vadim, Păunescu & Săraru, pe bocanci de miner încălţaţi în plescăiala neruşinată a girantului Securităţii de ieri şi de azi, teroristul Ion Iliescu! A tresărit cumva d-l Liiceanu cînd fostul membru C.C. al U.T.C., actualul şef al S.I.E. şi ex-ministrul de externe al României, Mihai Răzvan-Ungureanu s-a pronunţat asupra limbii române vorbite în Republica Moldova, ca fiind „light-Romanian”? I-au tremurat cumva mîinile d-lui Liiceanu pe volanul automobilului său BMW, cu nume de alint Siegfried, cînd acelaşi Mihai Răzvan Ungureanu evoca posibilul statut de land european al unui ţinut românesc, după model eleveţian? A apăsat cu delicateţe domnul Liiceanu pedala frînei celuilalt automobil al său, Alfa Romeo, cu nume de alint Marcello, şi s-a năpustit apoi mînios asupra „scăpărilor nemărturisite” către securitate ale Ieromonahului Justin Marchiş (membru al Grupului de Dialog Social şi al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii) sau asupra moralităţii „nemărturisitelor tăceri CNSAS” din dosarul Sorin Antohi (membru al Grupului de Dialog Social, membru al Comisiei prezidenţiale pentru Procesul comunismului şi al altor comitete şi comiţii)?
O fi scuipat în sîn d-l Liiceanu, cînd mai deunăzi, în „Evenimentul Zilei”, profesorul universitar Caius Dobrescu a emis o „analogie istoric-corectă” făcînd comparabilă conjunctural independenţa Kosovo cu independenţa Transilvaniei? A ieşit cumva d-l Liiceanu în public, manifestîndu-şi indignarea privind conţinutul biletelor pentru examenul de bacalaureat la limba şi literatura română din acest an, în care absolvenţii claselor a XII-a sînt chemaţi să se exprime asupra unor texte din Raportul Tismăneanu, Pactul Naţional pentru Educaţie, Ghidul cetăţeanului român în UE, Raportul Centrului de Sociologie Urbană şi Regională, sau o conferinţă de presă a lui Jonathan Scheele, dar nu li se cere nici un punct de vedere asupra lui Ion Creanga, Marin Preda, George Bacovia, Nichita Stanescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Marin Sorescu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Mateiu Caragiale sau chiar, ei da, I.L. Caragiale?”

P.S. Pentru unii, fac precizarea ca nu sunt ruda cu Razvan Ionescu din Brasov si nici macar nu ne cunoastem. Cu celalalt Razvan am fost, o perioada, colega la EVZ.

Fara Tuca, despre alegeri – Dezbaterea de duminica (15)

Gata, m-am lamurit, dupa postul si comentariile de ieri! Sunt jurnalist in primul rand, dar si blogger, fiindca nu tot ce scriu se poate publica in ziar si d-aia mi-am facut blog. Spre exemplu nu pot sa scriu in Click! ca jurnalistul Tuca le-a tras-o bloggerilor-bloggeri (eeiii, stiti ca si in blogosfera exista o casta cu lideri) ca sa-si faca trafic pe noul site al ziarului sau! Deci gata si cu subiectul „Tuca”! Am ales alta tema de dezbatere, un fel de joaca de-a sondajul.

Fiecare dintre noi luam pulsul acestor alegeri intr-un fel. Discutii cu prietenii, in familie, cu colegii de serviciu sau de facultate. Cum credeti ca vor vota romanii la alegerile locale? Ce ii va convinge mai tare pe cine sa puna stampila „votat”?

1. notorietatea candidatului?

2. electorul a citit programul candidatului, i-a urmarit interventiile televizate si spoturile din ziare?

3. l-a convins „pomana electoarala” – micul, plicul, baloanele, pixurile, ochelarii, caltabosii si palinca?

4. majoritatea voteaza partidul sau candidatul?

La cerere, datorita interesului starnit, bag si al doilea subiect pentru dezbatere:

2. Credeti ca „le-a tras-o” Tuca bloggerilor cu cele mai traficate site-uri, fiindca le anticipa reactia? Sunteti de acord ca textul acela nu era unul pentru cititorii de print ci numai de on-line? Mai, titlul nu-l mai schimb, desi daca ziceam „Tuca si alegerile” probabil ca-mi crestea traficul!

Va recomand sa cititi si textul lui Scaevola si a lui Costin.

Daca Stolo nu l-ar fi facut sa planga pe Basescu… – Dezbaterea de duminica(14)

1. Desi oficial nu s-a dat startul in campania electorala, toate partidele si toti candidatii se promoveaza pe unde si cum pot. S-au lipit afise si prin WC-uri. Viitorii primari se pregatesc sa ne promita iar cate in luna si in stele. Dar oare noi stim ce vrem de la acesti candidati? N-ar trebui sa le facem o lista de prioritati? In fond, doleantele noastre pentru care o sa-i votam!  Vom opta pentru candidatul al carui profil psihologic ni se pare mai aproape de imaginea noastra pentru un primar bun? Sau vom vota omul ce ne va incanta cu programul sau de promisiuni?

2. Cum traduceti declaratia lui Adrian Nastase, presedintele Consiliului Naœional al PSD), facuta, joi searå, la Fieni?

”Daca Theodor Stolojan nu l-ar fi facut sa plangå pe Traian Basescu, probabil cå lucrurile ar fi fost altfel øn Romania, probabil cå lucrurile s-ar fi intamplat øn alt mod æi probabil cå temelia pe care am pus-o øn 2000-2004, multe dintre lucrurile bune pe care le-am inceput impreunå s-ar fi realizat in continuare”.

3. Sorin Oprescu a anuntat ca demisioneaza maine din PSD, fiindca a strans semnaturile si va candida a independent la Primaria Capitalei. A treia oara are sanse de castig? Pierde PSD prin faptul ca Oprescu le-a dat cu tifla si a plecat? Vedeti o ”finala” Oprescu-Cristian Diaconescu?