Arhive categorie: D-ale mele, d-ale noastre

Blogul meu este spaţiul pentru tot ce nu găseşti în ziarul tabloid. Aştept să postezi tot ce te preocupă sau te amuză, dar îmi rezerv dreptul de selecţie. Exprimă-te liber şi învaţă să accepţi şi un alt punct de vedere. Combate fără patimă, dar cu zvâc în replică! Putem învăţa unii de la alţii şi în secolul 21. Vreau să încercăm împreună să creăm un spectacol în comunicare, fiindcă prea multe lucruri terne fac parte din viaţa noastră.

Istoria dosarului de spălare de bani a lui Traian Băsescu

Traian Băsescu a scris pe pagina sa de facebook istoricul dosarului penal care i-a stopat candidatura la Primăria Capitalei. E bine de văzut cum a funcționat justiția în cazul fostului președinte! Toată ”lucrarea” a pornit de la plângerea depusă la Parchetul General de Mugur Ciuvică.

Scrie Traian Băsescu:

Doar pentru corectă informare,
a. 02.02.2012 – Dl. Ciuvică face plângere la PICCJ pentru pretinsă spălare de bani;
b. 25.02.2012 – REZOLUȚIE de neincepere a urmăririi penale a PICCJ;
c. 03.07.2012 – Dl. Ciuvică face plângere la PICCJ faţă de rezoluţia de neincepere a urmării penale;
d. 22.08.2012 – REZOLUȚIE de respingere a plângerii domnului Ciuvică;
e. 25.09.2012 – Dl. Ciuvică face plângere la ICCJ împotriva rezoluţiilor PICCJ;
f. 01.09.2012 – ICCJ solicită PICCJ tot dosarul de anchetă a plângerii domnului Ciuvică;
g. 09.05.2013 – HOTĂRÎRE a ICCJ prin care se respinge plângerea domnului Ciuvică;
h. 06.05.2015 – Ordonanţă a Procurorului General al PICCJ prin care se dispune redeschiderea dosarului;
i. 15.04.2016 – Sunt înştiinţat de PICCJ că sunt suspect pentru spălare de bani.
Convingerea mea este că cele două REZOLUȚII ale PICCJ și HOTĂRÂREA ICCJ sunt corecte.
Dacă nu aș fi devenit suspect cu cîteva zile înaintea începerii campaniei, cu certitudine aș fi candidat pentru funcția de Primar General al Capitalei.
Așa însă, am luat decizia să nu candidez pentru că nu pot să-mi neg cei zece ani de mandat la Cotroceni.
Îmi doream tare mult pe de o parte să reiau proiectele Capitalei. Îmi doream să ajut PMP-ul în obținerea unui rezultat foarte bun la locale. O voi face implicîndu-mă în campanie.

Despre arestarea lui Adrian Sârbu și „necazurile” unor politicieni

Am trecut de o săptămână a robelor și cătușelor. Adrian Sârbu, omul care a creat televiziunea comercială în România, care a scos țara în stradă atunci când a vrut, mogul media care a creat și a format primele vedete tv a picat în cătușele procurorilor pentru o inginerie evazionistă, de tipul Al Capone.

Elena Udrea  a fost, de departe, pivotul principal al moriștei DNA-SRI-Presă.

Doi deputați UDMR au fost condamnați definitiv pentru că și-au angajat neamurile la birourile lor parlamentare, iar un al treilea, nepotul liderului Marko Bella, a fugit la Budapesta și se bucură de protecția premierului Ungariei, Viktor Orban. Degeaba au avizat colegii parlamentari cercetarea udemeristului, acuzat de corupție, fiindcă deputatul Marko a găsit ușor drumul spre și peste graniță, fără să-l oprească cineva.

Câțiva baroni locali, șefi de consilii județene ori primari, s-au plimbat și ei la DNA Central pentru niște”mizilicuri” de acte de corupție, mutând vremelnic atenția de la mărturiile sau denunțurile lui Dorin Cocoș, Alina Bica, Ana Maria Topoliceanu, Gabriel Sandu, Dinu Pescariu și alții.

Videanu a trecut ca un meteorit prin furcile procurorilor și celula polițiștilor, iar Varujan Vosganian ne-a scandalizat cu lacrimile și sărurile lui contra leșin sau pro Divinitate. Am încheiat respirația corupției cu plecarea lui Miron Mitrea către Poarta Albă. Urmează o altă săptămână de foc, probabil.   O săptămână, o lună, o veșnicie pe care aș vrea-o altfel, măcar pe ici, pe colo.

Aș vrea să nu mai aud la tv atâtea minciuni și dezinformări care frizează o minimă inteligență, spuse de personaje cu prea multe bube-n cap ca să apară ”pe sticlă”, ne mai vorbind de credibilitatea lor. Aș vrea ca un psiholog fără de clienți la cabinet să-și câștige bănuțul din altă parte decât de la televiziunile unde e invitat ca să joace un rol care otrăvește mințile oamenilor mai puțin informați. Nici pe ”domnul profesor”, cu rang de ministru cândva, nu-l mai pot asculta dându-și cu părerea despre tot și toate, înfierând corupția și ”relații nepotrivite” , atâta vreme cât i-am citit corespondența (dată publicității) cu o jună adoratoare-adorată, pe care o învăța cum să-și facă deconturi fictive din banii publici în schimbul unor alinturi pubere.

Aș vrea să nu mai văd un fost ministru, cercetat penal, că vorbește de corupția altora și mi-ar plăcea ca măcar unul dintre jurnaliștii de la Antena3 sau RTV, acolo unde personajul prestează cel mai des, să-i taie macaroana întrebându-l de ce s-a lăcomit. Ar crea uimire, poate, dar le-ar crește cota de profesionalism și de credibilitate jurnalistică.

Ce să mai zici de un avocat, fost polițist, care și-a dat măsura profesionalismului la arestările de la mineriada din 1990, iar acum se dă revoltat de cum își fac treaba instituțiile din lanțul justiției și preamărește democrația! Sau, despre două doamne din politica noastră care au iubit, au trădat , au nefericit soții, iar acum, ingenue și pufoase aruncă săgeți de moralitate și insinuări cât cuprinde către Elena Udrea!Despre moralitate ne țin lecții, seară de seară, și câțiva jurnaliști care și-au clădit averi substanțiale apelând la rețelele mafiote pe care le incriminează pe micile ecrane, ba unii ne dau și lecții de presă, uitând că ziariștii din redacțiile de unde au plecat le știu bine ”pedigriul”.

Multe sunt de spus despre anomaliile care ne pigmentează viața publică și multe năzuințe am avea fiecare despre normalitate. Mie mi-ar plăcea,  spre exemplu, să vad un clip cu președintele nostru în genul celui făcut de Obama, devenit viral pe internet, la care nimeni să nu râdă fiindcă ar fi carghios. Am putea să-l suportăm pe Klaus Iohannis strâmbându-se în oglindă sau exersând citirea discursurilor?

O Românie fără tiriplici și politicieni de doi bani s-ar plictisi?

Articol apărut  și în EVZ din 17 feb.2015

Cazul Salitră și misterioasa sa moarte – confirmări după 20 de ani

Câteodată confirmările unor fapte vin în timp. Atunci bănuielile inițiale, neclaritățile sau reținerea că te afli în fața adevărului capătă alt sens și altă valoare, dar mai ales produce satisfacția că ceea ce era uitat sau ascuns a ieșit la iveală. Declarația dată la DNA de Nicolae Dumitru, patronul de la ”Niro”, a adus în atenția publicului un nume – Constantin Salitră și un accident rutier cu multe semne de întrebare care, chiar de la producerea lui, în 1995, s-a bănuit a fi un asasinat.
Dezvăluirile făcute procurorilor de Nicolae Dumitru, la 20 de ani de la moartea lui Salitră, omul care a înființat Complexul ”Europa” de la marginea Bucureștiului, sunt pentru mine și alți câțiva colegi care au lucrat în anii 90 la Evenimentul zilei o continuare a poveștii afaceristului care a construit un imperiu financiar imediat după revoluție și a suspectei sale morți. Fiica din prima căsătorie a lui Costantin Salitră era, la acel moment, reporter la Evenimentul zilei, într-una din secțiile pe care le coordonam.

Investigațiile noastre s-au izbit, la un moment dat de un zid: anchetatorii au exclus orice provocare deliberată deși tirul ieșise de pe  un drum lateral în șoseaua principală exact când jeepul lui Salitră venea cu viteză. N-a avut nicio șansă, nici el, nici femeia de lângă, despre care unii spuneau că-i era secretară, alții iubită. A fost unul din elementele care, mediatic, au condus tragedia spre o altă pistă.

Familia patronului de la ”Europa” s-a închis în tăcere, iar autoritățile de atunci au pus batista pe țambal, negând toate informațiile obținute de ziariști, ”pe surse”, cu privire la firma căreia îi aparținea tirul care provocase accidentul, dar și despre luptele subterane care se duceau pentru a-l deposeda pe Salitră de afacerea care-l transformase în ”primul milionar al țării”. Asociatul lui, fost vecin de bloc, Nicolae Dumitru, s-a retras, urmând să-și facă propria afacere. Rămăseseră să patroneze comerțul de la ”Europa” soția numărul doi a lui Salitră și nou asociatul Nicu Gheară.

Cine era Constatin Salitră? Probabil că nici procurorii care anchetează acum dosarul Microsoft și au înregistrat depoziția lui Nicolae Dumitru nu știu prea multe despre acest om de afaceri, dispărut într-un misterios accident  de circulație. Povestea lui de ascensiune și dispariția bruscă, lăsând în urma lui o mare avere, seamănă cu cea a lui Dinu Patriciu.

Salitră a fost milițian. Maior. A lucrat la Direcția Economică a Inspectoratului General de Miliție. De trecutul lui este legat episodul descoperirii averii în bani și bijuterii a celebrului Ștefănescu-”Bahus”, cel cu vinurile contrafăcute, avere ascunsă într-un butoiaș expus în vitrina magazinului situate pe Calea Griviței, în apropiere de Podul Grant. Tot de acest episod, susțineau foști colegi de-ai maiorului, se leagă și plecarea lui din Miliție, în anul 1985, fiindcă cineva băgase mânuța în aurul confiscat. A intrat în Baroul București și acolo l-au prins evenimentele din decembrie 1989. Nu a fost niciodată șef la ”Pașapoarte”, așa cum s-a scris în aceste zile.

Într-o Românie eliberată de comunism și de clica lui Ceaușescu, Salitră a fost printre primii oameni care s-au aruncat în afaceri. A deschis un magazin tip consignația, de haine și antichități, în zona Pieței Matache. A fost o nebunie! Bucureștenii se înghesuiau să cumpere tot ce alții scoteau de prin case și aduceau spre vânzare în magazinul ”Europa” a lui Salitră. Apoi a început să aducă marfă din Turcia și din China. Afacerea mergea strună, a mai deschis un magazin. Când Salitră a făcut primul milion de dolari, prin 1992-93, a devenit știre de presă. Următorul pas a fost crearea Complexului ”Europa”. Dar aici au început problemele. Cineva râvnea la afacera lui cu chinezii. Ceea ce ziariștii intuiau, dar n-au putut scrie la modul concret din lipsa probelor,  transpare clar, acum, din declarația patronului de la ”Niro”, Nicolae Dumitru:

”Bittner Alexandru, pe parcursul acelei prime discuții ce am avut-o cu el (n.r. 2003), mi-a dat de înțeles în mod explicit că este foarte puternic. Mi-a adus două argumente pe care mi le aduc aminte, respectiv, un prim argument era legat de faptul că un fost asociat de-al meu, Salitră Constantin, ar fi murit într-un accident în ianuarie 1995, tirul implicat în accidentul acela fiind închiriat la acel moment de către Bittner Alexandru, iar un al doilea argument era legat de faptul că datorită influenței lui s-ar fi blocat o afacere mare de construire a unui oraș chinezesc pe o parcelă de teren ce aparținea de parcul IOR. În fapt, argumentele lui Bittner Alexandru erau foarte puternice pentru mine pentru ca ambele momente la care facea referire m-au afectat foarte mult.”

Pentru noi, ziariștii, este o explicație a faptului pe care nu l-am înțeles în 1995: de ce polițiștii, foști colegi ai lui Constantin Salitră, nu au vrut să spulbere toate suspiciunile care planau asupra morții unuia de-al lor.

Articolul a apărut în EVZ din 26 ian.2015

Votez pentru ca năravurile comuniste să poarte cătușe

Nu merg duminică la vot convinsă că vor ieși învingători oamenii pe care-i cred în stare să-mi reprezinte cel mai bine interesele. N-am făcut-o niciodată în ultimii 25 de ani, atunci când țara a fost chemată la urne. M-am dus fiindcă e dreptul meu, fiindcă vreau să arăt că îmi pasă, că sunt responsabilă de ceea ce trăiesc zi de zi, fiindcă vreau să am dreptul să mă revolt atât împotriva celor pe care i-am votat, cât și împotriva celor pe care nu i-am votat.

Merg la vot pentru că în decembrie 1989 au murit oameni pentru Libertate. Au murit ca să ne lase moștenire nouă dreptul de a avea opțiuni. Amintiți-vă că de la ei am învățat că trebuie să ai voință ca să-ți iei rația de libertate, că trebuie să faci ceva ca să-ți schimbi viața. N-am iluzia că politicienii noștri vor face minuni și ne vor oferi bunăstare.

Nu, n-am iluzia asta. Dar nici nu cred că un embargou al românilor ar însemna ceva, ar schimba ceva. Dacă ar fi avut efect, l-ar fi aplicat vreo democrație solidă din lume.

Pe 25 mai, mă duc să votez european: niște principii, niște idei și niște fapte care m-au convins că năravurile comuniste pot purta cătușe.

Ziua in care s-a produs Marele Cutemur in politica, asigurari si fotbal

4 martie 2014. Pământul s-a zguduit cu 2,8 pe Richter. Poate au simtit seismul doar peștii de la Vrâncioaia. La București, în Parlament s-a scuturat din temelii USL-ul. Crin Antonescu a demisionat din funcția de șef al Senatului, iar Victor Ponta a beneficiat de victorie: și-a trecut noul guvern PUPU (Psd, Udmr, Pc, Unpr) prin Palament cu majoritate de voturi. Chiar dacă președintele Traian Băsescu a impus niște condiții și a anunat că va contesta noul guvern la Curtea Constituțională, el nu l-a mai atacat pe premier și nici ”Victor Viorel Ponta” nu i-a mai zis apăsat. Continuă să citești

Ramona Manescu – Femeia de la Transporturi care taie și spânzură

Victor s-a speriat de Victoria, și cu asta basta! N-am să scriu despre Victoria Nuland și despre evitarea ei – ca ”o coincidență” – de către premierul României. Au făcut-o și vor continua să o facă alți colegi din presă. Spun doar atât: premierul ne-a arătat că, atunci când vrea, știe să se ascundă și în gaură de șarpe după ce, ca la ”Bâza”, dă și fuge.

Nu vreau să scriu despre asistenta secretarului american de Stat pe afaceri europene și eurasiatice ci despre o româncă. De ceva timp urmăresc evoluția discretă a unei femei liberale, puse în fruntea unui minister greu, unde face exact ce trebuie: așează lucrurile în ordine, încearca să pună stavilă jafului și impulsionează activitatea unităților din subordine în folosul cetățenilor. O cheamă Ramona Mănescu, este ministru Transporturilor din august 2013 și are două mandate de europarlamentar. Cu siguranță, experiența acumulată la Bruxelles și-a pus amprenta asupra personalității sale și a modului de a acționa de la butoanele unui pupitru politic cu mari responsabilități. Continuă să citești

Chinezu, de la blogger la showman tv!

Un moroșan care-și zice Chinezu în spațiul virtual purcede diseară, fix la ora 22.o0, la marea încercare de a ne face serile mișto. Adică și-a pus în cap să ne smulgă de pe facebook, de pe site-uri și de pe bloguri și să ne pună să deschidem un pătrățel pe ecranul computerului  ca să urmărim Look Tv. Tehnologie avansată, după ce din 2007 încoace am încercat împreună blogul, facebookul si twitterul. Ultimul, doar el, că pentru mine, jurnalist cu normă redacțională zilnică, deja erau de ajuns atâtea mijloace de comunicare. Ce vrea să facă prietenul meu Chinezu, alias Cristian China-Birta, începând cu această seară? Ne zice chiar el, pe site:

”Luni, 23 septembrie, de la 22.00, pe LookTV, începe prea-frumoasa emisiune Brandu’ lu’ Chinezu’ . Şi începe cu o mare, mare doamnă: Magda Catone.” Continuă să citești

Una vorbim, alta citim

Pe pagina de facebook a evz.ro, un cititor ne cearta pentru articolul „Timpul terestru nu mai exista”. E un text despre studiile unor oameni de stiinta din occident, o traducere din presa straina, de fapt. Articolul are, insa, cele mai multe accesari, semn ca peste 16.000 de oameni l-au citit. Cititorul nostru crede, insa, ca-i ceva facil. N-am alt argument decat sa-i arat ca articolele serioase, cu problematica sociala si civica sau cele de analiza politica nu intereseaza prea multa lume. Spre exemplu, articolul despre ce probleme au copiii de la tara si ce am facut noi pentru ei timp de un an de zile, n-a interesat decat 145 de persoane. Asta nu ne descurajeaza, vom publica in continuare. Gusturile se mai schimba.

Meniu de Revelion

Stam acasa, asa ca ne-am facut meniul singuri. Produse din Obor si din supermarket, dupa imaginatia noastra. Cat sa ajunga pentru 13 insi.payday loans O brodeală cu anul în care intrăm – să anihilăm ghinionul! Pentru Noroc, ca să-i luăm pulsul, am pregătit pentru fiecare comesean câte un loz în plic. Le deschidem la miezul-nopţii, după cupa de şampanie şi după ce admirăm artificiile de pe strada noastră.

Deci, meniul: Continuă să citești

Inainte de Apocalipsa, romanii au serbat Epoca-lipsa!

Buna dimineata, soare!

Or fi in buncare aia de si le-au luat?

N-am inteles, in toata nebunia asta, de ce nimeni nu s-a gandit sa-si cumpere/construiasca o racheta, un avion. Daca in aer era mai sigur decat pe pamantul care, zice-se, se spargea?

Cat o fi costat toata nebunia mediatica numita Apocalipsa maiasa? Si cat or fi castigat cei care au speculat Ultima zi de Adio?

Acum vreo 25 de ani, noi visam la Epoca-lipsa! A venit in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Asadar, dragi romani, avem si noi ce sarbatori la noapte! Fara a ne gandi la politicienii care i-au luat locul lui Ceausescu, sa nu ne stricam cheful!