Nu există satisfacţie mai mare a ceea ce fac pentru copiii bolnavi, decât atunci când sună telefonul şi aflu de la un părine că o fetiţă sau un băieţel a depăşit hopul şi boala a fost înfrântă. Atunci îmi doresc ca vestea să o afle toţi cei care, cu inima deschisă, au donat bani, medicamente, hăinuţe şi jucării pentru ca acel copil şi familia sa să aibă şansă la o altă viaţă. Ştiu că merită şi ei, cititorii, să ştie că gestul lor a fost salvator. Atunci scriu. Scriu în ziarele Libertatea (Campania “Ajută copiii!”) şi Evenimentul zilei (“O şansă copiiilor de la ţară”), am scris în Click! până în mai 2012 (Campania “Din inimă pentru copii”) şi mai scriu pe blogul meu, pe paginile de facebook sau pe site-ul ziaruldelatara.ro. Astfel sper ca mesajul să ajungă la cât mai mulţi din cititorii fideli, dar sunt convinsă că şi alţi oameni vor înţelege că, în cazuri limită, un ajutor mic poate transforma un copil bolnav într-unul sănătos.
Azi, la sfârşit de an, am să va spun povestea unei fetiţe frumoase de la malul mării, care acum începe o viaţă nouă.
