Jurnal de Grecia – ”Statul grec e sărac, nu oamenii!”

Totul e la locul lui, exact ca anul trecut sau ca acum patru ani. Pescărușii grecești dau aceeași roată terasei vilei unde suntem cazați, țipând parcă a bun-venit, iar cuibul rândunicii din catul copertinei de lemn e iarăși plin. Puii, trei la număr acum, își ițesc gâturile în fiecare dimineață spre laptopul meu, ca niște spioni. Nu-mi vine să mut masa din dreptul lor fiindcă, în zorii zilei, la ceasul ultravioletelor, sunt singurii mei companioni anti-stres. Peste tumultul zilei nici că-i observ și sunt sigură că, într-o dimineță, mă voi trezi fără ei, luați de mamă la lecțiile de zbor.

Da, rândunicile grecești sunt aidoma celor românești. ”Sunt păsările Domnului”, imi amintesc că-mi spunea bunica când eram copil, povestindu-mi legenda petei roșii de pe pieptul rândunicii, semn și mărturie ale sângelui lui Hristos. Poate din cauza asta îmi sunt dragi păsărelele astea în frac – că mi-o aduc aproape pe bunica și dau un sens troiței montate pe terasa vecină de proprietarul grec.

vila greceasca

E al patrulea an de când vin aici în același apartament dintr-un orășel din apropierea Salonicului. Deja nu mai venim ca turiști pentru gazde ci ca prieteni de vacanță. La taverne, magazine sau la piață revăd aceeași oameni, doar mai bătrâni cu un an. Am noroc cu o familie de români, stabiliți aici de peste 30 de ani, care-l ajută la administrare pe proprietarul vilei. Ei îmi traduc etichetele sau vreo emisiune la televizor, îmi lămuresc curiozitățile jurnalistice, mă ajută să mă înțeleg cu turiștii greci ce poposesc în weekend și de la care aflu cum trăiește un om într-o țară aflată pe buza falimentului și care a dat atât de multă bătaie de cap comunității europene. De patru ani fac comparații cu România și an de an constat cât de multe puncte comune sau diferențe avem.

Îmi amintesc cum, în anul 2010, în plină criză economică și politică, un localnic din zona Halkidiki îmi spunea: “În Grecia, statul e sărac, nu oamenii. Şi e o crimă să sărăceşti oamenii ca să te îmbogăţeşti tu, Stat”. Spunea asta fiindcă se confrunta pentru prima oară cu tăiere de salarii, cu un control mai riguros asupra plății taxelor și impozitelor, cu restructurări de salariați acolo unde lucra. Avea, atunci, un salariu de 1.000 de euro, la care se mai adăugau două salarii de Paște și de Crăciun. În anul următor i-au fost înjumătățite cele două salarii-bonus, iar cel lunar a fost și el tăiat cu circa 200 de euro. Trăind într-o zonă turistică, unde mica afacere a soției producea un venit mulțumitor, criza economică și politică nu l-a făcut să simtă sărăcia. Anul 2012, însă, i-a adus profunde neajunsuri. Acum nu mai are serviciu, ajutorul de șomaj nu-l va obține mai mult de 12 luni, dar taxele impuse de fostul guvern socialist trebuie să le plătească. Îmi povestește despre ”taxa pe curent”, impusă de cabinetul premierului, în 2011.

Orice grec care are o casă unde se aprinde măcar un bec trebuie să plătească  o taxă de solidaritate cu statul. E o sumă fixă, stabilită în funcție de câți metri pătrați are locuința și zona în care e situată, sumă care e trecută pe factura de curent electric. ”Sunt șomeri care n-au venit, însă taxa tot vine. Mulți n-o plătesc, dar ea se adună și când ai nevoie de vreo hârtie de la fisc n-o primești dacă nu achiți datoriile”, îmi spune Nikos A., grecul din Halkidiki. Trage speranțe că noul premier al guvernului de centru-dreapta își va ține promisiunea și, de la anul, va stabili un cuantum mai mic al ”taxei pe curent”.

Nikos știe ce stie întâmplă în România, fiindcă televiziunile grecești au început să includă în jurnale știri despre ce se întâmplă la București, din domeniul politic și economic. „Vezi, la voi cafeaua asta (și-mi arată o pungă de Jacobs) e mai ieftină decât la  noi cu circa un euro și jumătate. De ce?”. Îi spun că la noi salariile sunt mai mici ca la ei și că asta ar fi o explicație. Îi propun să dezbatem mâine subiectul ”retribuții”. Retribuții europene, cu specific grecesc și românesc,  ordonate de FMI.

Lasă un răspuns