„Ce vom face duminică la vot? Cui încredinţăm destinele noastre şi ale ţării? Vom găsi calea bună sau o dăm iar în bară şi urmează patru ani de chin?”. Astăzi, după ce avem rezultatele votului, cred că tocmai cei care şi-au pus aceste întrebări nu s-au prezentat la urne.

N-au găsit răspunsul motivaţional. Altora nu le pasă deloc de politică şi n-au călcat niciodată într-o secţie de votare. Grosul electoratului, însă, are simpatii politice. Le exprimă din patru în patru ani.

O istorie a ultimilor 22 de ani arată că, la noi, rezultatul votului are în el mesajul răzbunării. Dar şi că, invariabil, finalitatea guvernării aleşilor s-a regăsit între limita unui regret amar şi cea a sentimentului că răzbunarea e arma oamenilor fără viziune. În 1990 şi 1992, românii au votat stânga. Cu ură maximă, au adus la putere dreapta, în 1996. Continuă să citești →