Americanii au dat startul la bucuria Craciunului mult mai devreme decat toti! Priviti!
Kylie Minogue… O pun pe blog, ca sa ne bucuram de muzica asta si de Ajunul Craciunului sau cand vom vrea noi.
Nu pot, insa, sa nu ma intreb! Nici la americani sau la altii lucrurile nu-s tocmai roze, dar cum naiba ei stiu sa se bucure de viata si noi nu?
Suntem inca inghesuiti intr-un colt al devenirii. Poate suntem orbi. Poate
avem ochelari de cal. Atunci cand m-am mutat la tara am vrut sa gasesc
linistea si plictiseala 🙂 oferite de un trai bazat pe simplitatea voluntara.
In mare parte, dorintele mi s-au indeplinit. Doar rahatul economic ce-i stapan
la noi ma face sa am acum IP strain :). Nu stiu cum traiesc de intens americanii
Craciunul. Pe unde ma aflu eu, sarbatorile sunt tare diferite de cele de acasa.
Sunt multe kitch-uri, imaginea e fada. Nu stiu ce inseamna pentru ei
traditiile. Nici cat de fericiti sunt de sarbatori. Stiu doar ca saptamana asta
plec acasa. Urmeaza taiatul porcului, mersul la colindat ca-n fiecare an..
Vine Craciunul! Eu sunt fericit si bucuros fara s-o mai ascult pe Minogue:).
Ceea ce va doresc si voua!
Din păcate în loc să învăţăm să ne bucurăm, parcă ne întoarcem la starea depresivă de la sfârşitul anilor 80.
Americanii sunt optimisti, au chef de viata, nu le este frica de confruntari cu ea. Nu asteapta sa „se aduca”, sa li „se dea” totul mura in gura, sa fie repartizati dupa terminarea facultatii si sa lucreza in acel loc de munca pana la pensie. Americanii sunt „empowered” de mici sa fie pe picioarele lor si chiar copiii de oameni cu stare lucreaza in vacanta de vara sau chiar in timpul scolii sau facultatii. Americanii sunt invatati de copii sa fie independdenti, sa fie „opinionated”, sa lupte pentru drepturile lot. Americanii nu sunt un popor ingenunchiat, de aceea razbat mai usor chiar daca aceasta criza este acum de mai bine de un an si rata somajului de 9.6%.
Un caz Placinta este greu de imaginat aici.
Am uitat ceva foarte important: Noi, Americanii, nascuti sau incetateniti, suntem mandri de tara noastra, o iubim si cinstim sarbatori ca 4th of July sau Thanksgiving. Facem parte.
Admiram pe oamenii bogati ca Buffett, Gates, Rockefeller si multi, multi altii, multi dintre ei anonimi care realmente ajuta oameni nu numai american ci si din multe tari, Africa, de ex. Ce fac oamenii bogati din Romania?
Masacrul arhitectural ce ara loc in Bucuresti ca urmare a lacomiei investorilor nu ar fi de conceput in nici o alta tara civilizata, si care isi respecta trecutul. Am revizitat Praga acum cateva luni si am privit cu placere, si tristete, cum praghezii au reusit sa reabilitieze fiecare cladire baroca. Cat am batut orasul, o singura cladire mai arata ca are nevoie de tender loving care.
In Bucuresti se distruge: ieri o cladire frumoasa din Berzei & Stirbey Voda. Maine ce urmeaza?
Nicole, multumesc pentru coltul tau de lume pe care ni-l dezvalui aici. Eu am trei copii pe care i-am crescut asa cum povestesti tu ca fac americanii. M-au judecat unii ca i-am trimis la munca de cum au terminat liceul, dar acum fiecare e pe picioarele lui si performeaza. Si, cel mai important, vad altfel lumea! De multe, multe ori si eu o vad prin ochii lor.
Nicole, te „secondez” sa zic asa. Am avut ocazia sa petrecem 6 luni in NY acest an si este cam asa. Oamenii astia au probleme, ca si noi. Au rate, au draci. Dar nu sunt „infranti”. Ies cu copiii prin parc, se distreaza, ZAMBESC. Si nu sunt obisnuiti sa li se dea. Prietenii nostri, romani stabiliti acolo de 10, respectiv 20 de ani, sunt deja ca ei. Statul nu-ti da nimic. Muncesti sa ai, economisesti, planifici.
Dojo,
si dupa 6 luni la NY inveti sa te readaptezi? Sau incerci sa-i adaptezi pe altii noilor tale experiente? Ce-i de facut sa fim si noi ca ei?
Doamna Simona, fericiti cei saraci cu duhul! D’aia ei pot si noi nu. Pe langa asta, ei exporta ce imagine vor.
un fost ‘coleg’
corina ,pai stim noi cine te-a-nvatat pe mata sa te bucuri..ala care-a reperat si onoarea revelitionarilor de stinga
@ Simona: asteptam sa plecam din nou 😀
Este un anumit „soc”, pentru ca sunt stiluri diferite de viata si atitudini diferite mai exact. Prefer sa imi limitez iesirile prin oras (ma ajuta faptul ca lucrez de acasa) si am o mana de oameni apropiati, iar astia chiar sunt OK.
Ce e de facut?
Sa intelegem care este SITUATIA fiecaruia si sa facem ceva in acest sens. Sa incetam sa asteptam de la altii, sa incetam sa ne mai dam cu fundul de pamant pentru orice rahat, mai ales daca nu avem puterea de a schimba ceva. 🙂
Dojo, asta cred si eu ca e calea! Dar vreau sa auda cat mai multe pareri, poate chiar se schimba ceva in mentalul colectiv. Daca nu ne ajutam noi, nu ne ajuta nimeni.
Iti doresc bafta in „Lumea noua” si mai scrie-ne din cand in cand despre cum se descurca Ei.
ma numesc florin am 15 ani str independentei 24
si vin cu o mare rugaminte la dumneavoastra. vin sarbatorile de iarna craciunu
mos-nicolae si revelionu, iar noi nu avem ce pune pe masa . tata nu lucreaza
doar mama, si lucreaza la matura pe strada in frig si ger pentru 500 de lei pe
luna.tatal meu nu are de munca si dupa 23 una trecuta numai ia somaj. lucreaza doar mama mea. din banii acestia mama trebuie sa plateasca datoriile la magazin ,
datoriile la oameni care ne mai dau bani imprumut, si noi numai ramanem cu
nimic.va cer ajutorul ca sa ne ajutati si pe noi cu ce puteti ca sa punem de
sarbatori pe masa. va trimit acest mesaj de la calculatorul unui vecin care ne
mai ajuta si dansul din cand in cand.va rugam va rugam din tot sufletul sa ne
ajutati cum puteti ca sa ne facem si noi sarbatorile de iarna ca orice
om. Am vrea
si noi ca orice copil un pom de craciun. dar daca nu avem nu putem face nimic.
Dumnezeu sa va binecuvinteze si multa sanatate celor ce citesc.
va las numarul meu de telefon sa ma sunati daca vreti sa ma ajutati0731806200 va
multumesc