Colegul meu Madalin Pribu a fost, azi, la inmormantarea violonistului Dan Claudiu Vornicelu. Si, in afara textului scris pentru Click!, mi-a postat o scurta relatare. Ca sa ramana in memoria acestui blog, ca un gand amar pentru un mare muzician, devorat de trairile sale si de societate, deopotriva.

„Un geniu al viorii a fost dus la gropa, acum o ora si jumatate (joi, ora 16.30), aproape in anonimat. Doar mama si fratele lui Dan Claudiu Vornicelu i-au strajuit sicriul depus in fata capelei Cimitirului Bellu Catolic. Nimeni nu a plans si nimeni nu l-a jelit. Era o atmosfera apasatoare, poate si din cauza faptului ca alesese sa isi faca singur dreptate intr-o lume stramba. Stateam si ma uitam, de jur-imprejur, la toti tinerii studenti de la Conservator care venisera la cimitir cu cate un buchet anemic de garoafe. Niciunul nu cred ca a inteles ca asista la un moment unic intr-o epoca: despartirea de un geniu!”