Colegul meu Madalin Pribu a fost, azi, la inmormantarea violonistului Dan Claudiu Vornicelu. Si, in afara textului scris pentru Click!, mi-a postat o scurta relatare. Ca sa ramana in memoria acestui blog, ca un gand amar pentru un mare muzician, devorat de trairile sale si de societate, deopotriva.
„Un geniu al viorii a fost dus la gropa, acum o ora si jumatate (joi, ora 16.30), aproape in anonimat. Doar mama si fratele lui Dan Claudiu Vornicelu i-au strajuit sicriul depus in fata capelei Cimitirului Bellu Catolic. Nimeni nu a plans si nimeni nu l-a jelit. Era o atmosfera apasatoare, poate si din cauza faptului ca alesese sa isi faca singur dreptate intr-o lume stramba. Stateam si ma uitam, de jur-imprejur, la toti tinerii studenti de la Conservator care venisera la cimitir cu cate un buchet anemic de garoafe. Niciunul nu cred ca a inteles ca asista la un moment unic intr-o epoca: despartirea de un geniu!”
Cum va permiteti sa scrieti asa ceva??? Cine sunteti voi,asa-zisii „ziaristi” care nu l-ati cunoscut pe Dan,nu stiti NIMIC despre el si nici despre cei care l-au iubit si l-au pretuit cu adevarat??? Ii judecati pe cei care au fost la inmormantarea lui si sunteti mirati ca nu am tipat si nu ne-am smuls parul din cap.Poate doar daca faceam asta ,v-ar fi convenit pentru articolele voastre.Ati fost vreodata la vreun concert de-al lui? Ati laudat vreodata pana acum geniul lui violonistic? Stiti ceva despre omul sensibil si generos care era?
Sandra, cred ca ai o perceptie gresita a textului. Nimeni nu judeca pe nimeni.
Ma asteptam sa intrebi : ce a facut mediul muzical, filarmonica, chiar si miniterul culturii pentru acest violonist de exceptie?
asteptam un raspuns la intrebarea simonei…
Nu sunt o idioata si am inteles PERFECT textul lui Madalin Pribu. Ce inseamna „nimeni nu a plans si nimeni nu l-a jelit”? Ce stiti voi? „Niciunul nu cred ca a inteles ca asista la un moment unic intr-o epoca….” Noi,prietenii lui apropiati,printre care am avut onoarea sa ma numar,suntem marcati pe viata de aceasta pierdere.E o rana care nu se va cicatriza niciodata.Datoria ziaristilor este sa aduca omagiu geniului violonistic care a fost Dan Claudiu Vornicelu,nu sa caute stiri de senzatie care sa-i ajute la vanzarea ziarului.E foarte bine ca va puneti intrebari ca” ce au facut mediul muzical ,filarmonica pentru el”.Ar fi si mai bine daca i-ati intreba direct pe cei in cauza.Eu stiu raspunsul la aceste intrebari.
Daca Madalin Pribu era individul pletos si soios care fuma cu nesimtire tigara dupa tigara in spatele meu uitandu-se la ceremonia funerara ca la un joc de baschet, atunci cred ca am inteles perfect textul.
Oliviu, nu e acela… Madalin Pribu e un barbat inalt, tuns regulamentar si are varsta profesorului tau. Madalin a lucrat si la textul aparut in Adevarul si la celdin Click. Nu-l banui de rele intentii.
Iar pentru ca vad ca nu ati inteles sensul spuselor sale – nimeni nu a plans si nimeni nu a jelit – le explic. Ele se traduc si prin decenta cortegiului comparativ cu manifestarile de la alte inmormantari, inclusiv la cea a nevestei lui Salam, care a facut mai multa valva in Bucuresti decat cea a unui violonist genial. Pentru ca eu invocasem exact acest lucru intr-o postare anterioara. Madalin a evidentiat acest aspect.
Deci fraza „nimeni nu l-a plans si nimeni nu l-a jelit” vrea sa scoata in evidenta respectul lui Madalin Pribu pentru decenta cortegiului……Aveti impresia ca putem crede asa ceva??? Ne puteti baga pe gat acum orice explicatie lamentabila? Cu garoafele anemice aduse de studentii de la Conservator cum ramane? Era tot o lauda la adresa cortegiului?
Merci,Oliviu,pentru mesajul tau.
Sandra, crezi ce vrei la urma-urmei! Nu am eu timp acum sa-ti explic diferenta de perceptie dintre opulenta si decenta. Intrebati-va, mai bine, ce ati facut voi, mediu artistic, pentru acest om? Sper sa nu intelegi ca ma refer strict la tine si la Oliviu!
Va las pe voi sa aveti ultimul cuvant,sa aveti senzatia ca ce faceti voi e bine si frumos….Noi,mediul artistic…..Eu sunt pianista,am avut onoarea si placerea sa cant cu Dan Claudiu Vornicelu si sa-i fiu o prïetena foarte apropiata.Nu cred ca trebuie sa ma justific,eu sau alti colegi de-ai mei in fata voastra.PUNETI ACESTE INTREBARI CELOR CARE AU PUTEREA IN MEDIUL ARTISTIC,NU NOUA CELOR CARE RAMANEM NECONSOLATI DE PIERDEREA LUI DAN CLAUDIU VORNICELU.
Sandra, chiar nu vreau sa ma cert cu tine sau sa ne contrazicem TI-am expus doar punctul meu de vedere, asigurandu-te ca tot ce s-a scris aici a fost cu buna intentie. Nu vreau sa te justifici, ci sa intelegi ca ziaristii nu au cum sa stie tot ce se petrece in diferite medii daca nu sunt sesizati de cei care fac parte efectiv din ele. Spui ca i-ai fost prieten apropiata. Probabil ca a mai avt si alti prieteni…Ma gandesc ca i-ati cunoscut framantarile, neimplinirile legate de conditia sa sociala in raport cu uriasul talent. Nimeni din mediu vostru nu a tras un semnal de alarma ca acel „copil minune” al anilor 80 se iroseste, se stinge in anonimat. Am scris – din toata redactia numai eu si Madalin stiam cine a fost Dan Claudiu Vornicelu. Restul sunt prea tineri si fara cultura muzicii clasice. Asta e dura realitate, dar in lumea asta traim…
Cel mai bine ar fi sa pastrati linistea in legatura cu subiecte pe care nu le cunoasteti. Si ca sa va linistiti trebuie sa aflati ca Dan aprecia foarte mult discretia,iar ceea ce se scrie acum in toate ziarele de scandal l-ar fi mahnit profund.
polemica inutila pe acest subiect si verva cu care artistii isi apara aici trairile e de-a dreptul penibila: nimeni nu a facut, nu face si sper ca va face macar acum ceva real pentru ca artistii de genul lui Vornicelu- care sunt multi- sa ramana in viata si sa poata duce ca oameni normali o meserie teribil de grea. Nu inseamna ca daca nu ne sinucidem, nu suntem multi care simtim EXACT ce simtea el despre societatea falsa si imorala pentru care cantam si care rar mai stie sa se bucure si sa inteleaga mesajul sufletesc pur care este ARTA in sine…
O Doamne…ce sunt „pseudo-articolele” astea? am ajuns sa ne judecam asa unii pe altii, total aiurea! cautam pe net ceva si iata peste ce dau…ieftin! Un fir de garoafa anemica este oare cu ceva mai prejos decat o coroana de trandafiri? Cantitatea de lacrimi si urlete este direct proportionala cu nivelul de intelegere al unui moment ca acesta?
Dincolo de mersul „jurnalistic” al lucrurilor…aveti grija de voi, de gandurile pe care le transmiteti mai departe si de felul in care se percepe mai departe mesajul…pentru ca este dureros sa vad astfel de postari. Cu totii gresim intr-o forma sau alta, important este sa nu ne oprim la judecatile de suprafata.
Va salut cu respect!
Cu toata parerea de rau si durere, acum am aflat ca nu mai e, contactul meu cu sublimul instrument, vioara, s-a produs datorita lui, ramane unic. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!