Disperare. Lacrimi. Nopti de nesomn. Lipsa de concentrare la serviciu. Univers prabusit.
Analizele de sange ale fetitei de 9 luni indicau debutul unei leucemii. „De ce sa ni se intample tocmai noua? Cat ne-am dorit acest copil! Primul nostru copil… Ce-i de facut, de unde bani pentru un salariu de bugetar cand – am vazut in ziare! – un transplant medular costa peste 100.000 de euro?”.
O saptamana de framantari, zeci de telefoane la rude, prieteni si medici. Cineva le-a spus sa repete analizele. O prietena s-a oferit sa-i duca la un laborator unde o ruda de-a ei sa faca recoltarea si sa numere globulele.
Asteptarea de azi a fost cumplita. Holul spitalului strangea si comprima toata durerea tinerilor parinti. Puiutul lor era mai cuminte ca oricand. Ce vor face daca verdictul va fi acelasi?
„Stati linistiti, am verificat cu mare atentie…A fost, probabil, o greseala de laborator a colegilor. Fetita nu are nimic grav. Probabil ca saptamana trecuta a fost racita, au aparut ceva modificari si, din graba…Important ca e bine, ca nu exista suspiciuni de leucemie!”.
Oferind o ora din viata sa, doamna in halat alb a alungat-o din viata lor pe Doamna in negru. Pe asta din urma, tatal ar fi vrut sa o apuce de-o pulpana si s-o trimita pachet la cealalta doamna in halat alb care, cu un diagnostic gresit, îi rascolise de moarte familia.
Simona,
analizele ies proaste întâmplător, din neatenţia celor care le fac, dar mai ies „proaste” şi fiindcă se folosesc kituri necorespunzătoare. Kiturile de analize sunt proaste fiindcă sunt expirate sau sunt proaste fiindcă aşa trebuie să fie. Ca să ai colesterolul mare. Ca să consumi hipocolesterolemiante.
Multe.
Scumpe.
Pe viaţă.
Treaba asta îţi măreşte ficatul.
Ficatul mărit cere hepatoprotectoare.
Hepatoprotectoarele îţi solicită rinichiul. Tre’ să iei nişte depurative. Nişte diuretice. Spoliatoare de potasiu. Nu-i nimic! Iei potasiu din sursă exogenă. Iei! Iei, dar nu pe gratis. Cumperi ce iei.
Înţelegi ce vreau să zic? 🙂