„De-a lungul timpului au fost vehiculate în presă, pe surse, de ziare centrale, o serie de nume din interiorul USL care ar fi nominalizate pentru preluarea portofoliilor ministeriale.
Aşa că întrebarea mea este: aţi da o şansă noului guvern sau votul vostru de încredere ar merge mai degrabă spre un cabinet în care de exemplu, Nicolae Bănicioiu ar prelua Ministerul Sănătăţii, Dan Şova pe cel al Justiţiei, Daniel Constantin ar merge la Agricultură, Ecaterina Andronescu la Educaţie, Titus Corlăţean la Externe sau Eduard Hellvig la Transporturi?”
….scrie Dan Andronic pe blogul său.
În ultimul timp am cam evitat să scriu despre politică, văzând cum prietenii mei şi majoritatea societăţii sunt împărţiţi în două: pro Băsescu sau anti Băsescu. Nu mai există nici o nuanţă de gri, totul reducându-se la alb sau negru. Am citit însă textul lui Dan şi el exprimă şi punctul meu de vedere. Cu o singură excepţie. La Educaţie eu aş vedea-o în orice guvern pe Ecaterina Andronescu, dascăl cu vocaţie şi extrem de dedicată muncii în învăţământ.
Citiţi tot articolul lui Dan Andronic ” Guvern condus de MRU sau USL?” aici!
Întrebarea mea este dacă domnul Dan Andronic răspunde la comentariile de pe blogul domniei sale… că am impresia că nici măcar nu le citeşte. Care este părerea domniei voastre?
Nu stiu ce sa zic. Stiu doar ca este foarte ocupat
😀
Păi vedeţi? Aşa este cazul şi cu cei care ocupă fotoliile acelea ministeriale, sunt prea ocupaţi ca într-o discuţie să vorbească şi altcineva decât ei, nu au timp să audă şi ceea ce au ceilalţi de spus. De ce au pretenţia unii ziarişti (şi culmea, chiar cei mai vehemenţi cu politica) să li se răspundă la comentariile lor către politicieni dacă ei nu-şi fac timp să răspundă la comentariile cititorilor? Ei se fac foc şi pară atunci când nu primesc un răspuns. Mai mult, cei mai vehemenţi dintre cei ce cer libertatea presei, drept la aţi spune părerea şi aşa mai departe, deontologii, au tendinţa de a bana comentatorii pe blogurile lor… Nu e minunat?
Doamnă Ionescu,
Eu am ajuns la o concluzie tristă, ne blamă „liderii” de orice fel pentru că seamănă prea mult cu noi. După reacţia blogosferei şi a unei anumite părţi a politicienilor români la îndemnul unei politici civilizate, făcut în deja celebrul „discurs Ponta”, mi-am dat seama că între „ei” şi „ei” vor fi tot „ei”, indiferent ce alegere am face „noi”. Cam acesta este răspunsul la dilema domnului Andronic JR. Seniorul pe de altă parte… altă plămadă.
*blamăm