Anisoara Stoian
membra a echipei „O sansa”
Voi n-ați văzut niciodată un Moș Craciun cu lacrimi în ochi. Noi, echipa proiectului caritabil ”O șansă copilului de la țară”, l-am zărit ștergându-și-le pe furiș, atunci cand l-am dus la micuții din comuna Brezoaele din județul Dâmbovița. Colindul cântat la gura sobei de trei surioare blonde au săpat în sufletele noastre credința că trebuie să facem mai mult. ”Moșul” trebuie, câteodată, să șlefuiască și destine.
Întâi am ascultat-o pe Georgeta, un îngeraș blod cu ochi albaștri, cântând printre piticii de la grădinița unde mersesem cu microbuzul încărcat de ”cutii magice”, pline cu jucării, hăinuțe și cozonaci. A fost un moment în care toată hărmălaia din încăpere încetase, copiii își strângeau la piept darurile, iar noi ascultam fascinați colindul Nașterii Domnului cântat de un ghindoc de fată, emoționată în fața Moșului. ”Georgeta mai are trei surori. Toate cântă superb, sunt copii buni, dar aici, la țară, dintr-o familie săracă cine poate să se ridice?”, îmi șoptește educatoarea.
Și am mers, apoi, la Georgeta acasă, să ducem daruri și să le cunoaștem și pe celelalte ”privighetori”. Acolo am aflat și am văzut teribila situație a familiei Dobre. Șase persoane, părinții și fetele, locuiesc intr-o singură cameră, din cauza faptului ca lemnul pentru foc nu le ajunge decât pentru atât. Un pat, un fotoliu rabatabil, o sobă abia tencuită și o masă pe care stau cele mai de preț obiecte ale familiei – televizorul si calculatorul, sunt universul celor patru fete. Ele și parinții lor au trecut prin multe. Casa le-a luat foc cu ceva timp în urmă, dar ”tati” totuși a reușit să o readucă la un stadiu locuibil. Părinții n-au un venit stabil, deoarece tatăl n-a mai găsit serviciu la oraș. Muncește pe câmp sau la vecini, doar să mai reușească să mai pună un ban deoparte pentru fetele lui. Cu mari eforturi a reușit sa facă rost de un calculator cu internet. Din păcate, acesta e vechi, iar conexiunea se realizează foarte greu. Dar fata lui cea mare, elevă premiantă la un liceu din București, trebuie să aibă măcar această șansă la educție. ”Eu n-am avut ajutor de la părinții mei și am rămas să vorbesc cu plugul sau cu tractorul”, ne-a spus tatăl. Tot el ne-a mărturisit: „Sunt mândria mea!”. Mama are grijă de fetele cele mici, muncind în gospodărie sau când găsește ocazii.
Georgeta are 6 ani si merge la grădiniță, Adriana este în clasa a IV-a și are 10 ani, iar Niculina, de 15 ani, tocmai a început liceul. Fata cea mare, Silvia, e în clasa a XI-a. Pleacă la ora 9.00 de acasă, merge vreo 4 km până în satul alăturat de unde ia autobuzul spre Capitală. Se întoarce la nouă seara acasă. Zi de zi, iarnă sau vară. E premiantă, are o mulțime de diplome obținute la diferite olimpiade și la concursuri de muzică. Ultima dată, de foarte curând, Silvia Dobre a impresionat la Festivalul de la Palatul Mogoșoaia, unde a fost invitată de o profesoară de canto să susțină un recital. Dar de aici totul se oprește pentru ea. Părinții nu au bani pentru studiile ei de specialitate, la țară nimeni nu organizează nimic pentru copiii talentați. Și totuși, Silvia e un model pentru surorile mai mici și ele pasionate de cântec. Toate patru se visează pe scenă, dar…
Măcar dorințele din pragul Crăciunului să poarte aura împlinirilor. Acest lucru l-am avut cu toții în minte atunci când noi, o mână de liceeni bucureșteni, ne-am angajat voluntari în proiectul „O șansă pentru copilul de la țară”, coordonat de Silviu Ionescu. Prima acțiune, intens mediatizată pe facebook am intitulat-o CHANCE IN A BOX. Am strâns astfel hainuțe, jucării și cărți pentru copiii defavorizați din satele comunei Brezoaele, situată la 32 de kilometri de Capitală. Oameni din toată țara au răspuns pozitiv apelului nostru și, în doar două săptămâni, am strâns 100 de pachete. Eleva Mihaela Nidelea, de la Colegiul ”Gh. Lazăr” și Cofetăria Claus ne-au oferit câte 50 de cozonaci, astfel ca spiritul Crăciunului să pătrundă și în cea mai săracă locuință din chirpici.
Miercuri dimineață, am ajuns cu un munte de pachete la una din școlile din comună. Primarul Nicolae Tudorache ne pusese la dispoziție un microbuz. În câteva minute curtea din spate s-a umplut de copii, căci tocmai se sunase. Directorul școlii, Dumitru Dragomir ne-a spus că suntem primii de la care primesc un ajutor de acest gen. Cine să vină la țară?! Prichindei de toate vârstele ne-au primit cum au știut ei mai bine. Priviri pline de uimire, speranță și fericire ne-au înconjurat din toate părțile, copleșindu-ne cu zâmbete și fluturări de mâini. Unul dintre băieți a îmbrăcat straiele lui Moș Crăciun și chiar a fost un moș destul de reușit pentru cei 17 ani ai lui! Au fost, însă, câțiva copii care prin gesturile și cuvintele lor l-au emoționat teribil. Nu a fost singurul cu sufletul răscolit. „Momentele în care cei mici se bucurau de cadourile noastre sunt de nedescris, fericirea lor și modul în care ne priveau mă facea să mă simt cu adevărat OM! Astăzi ni s-a derulat în cap un film pe care nu credeam vreodată că o sa îl vedem și jucăm în același timp. Am adus, e adevărat, zâmbete pe fețele unor copii cu reale nevoi, dar am reușit să ne facem și propriile inimi să zâmbească atunci când am realizat că noi chiar nu știm ce-i suferința și lipsurile”, mi-a mărturisit un coleg din echipa ”O șansă copilului de a țară”.
Pentru cine vrea sa ajute! Cont RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agentia Beller, de Asociatia Romana a Profesionistilor Mass Media, pe numele Silviu Ionescu CUI 28373727 telefon Silviu Ionescu – 0730.660.424
Textul a aparut in Evenimentul zilei din 23 decembrie 2011. Multumim acestui ziar ca se implica in proiectul ”O șansă copiilor de la țară”.
Cei 13 liceeni bucuresteni, coordonati de Silviu Ionescu, membru ARPMM si director al proiectului „O sansa copilului de la tara”, impreuna cu viceprimarul comunei Brezoaele, Nicolae Tanase (jos). Urmatoarea lor actiune: dotarea bibliotecii scolii generale din aceeasi localitate damboviteana.