Am fost si azi la Targul de carte si am aflat o veste trista. Ion Zubascu s-a stins din viata, dupa o cumplita suferinta. Fostul nostru coleg de la Evenimentul zilei, poetul si cantaretul de folck din Cenaclul Flacara (va amintiti, „bulinari”, ce povesti minunate ne relata despre perioada in care umbla cu caravana, cu Adrian Paunescu?), cel caruia Ion Cristoiu i se adresa cu „”domnule Zubascu”, in semn de respect si pretuire, nu se va intoarce in pamantul Maramuresului sau venerat ca sa se odihneasca de-a pururi. Va fi inmormantat luni, la ora 10.30, la Bragadiru. El nu va mai ajunge la intalnirea noastra, a veteranilor de la Evenimentul zilei, de pe 4 iunie. La sedinta de sumar preconizata va lipsi seful Sectiei „Cultura”.
Ultima lui carte, aparuta anul trecut, si-a intitulat-o, bolnav fiind, „Moarte de om. O poveste de viata”. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Aici, daca doriti sa-l revedeti pe Ion Zubascu, „de meserie poet”!
Anul trecut, George Stanca i-a dedicat o scrisoare la celebra-i rubrica din Click!. Ne intrebam amandoi daca cititorul stie cine e Ion Zubascu. Am avut dubii, dar am zis: „Ei, daca nu stie, afla din text”. Ma bucur ca scrisoarea a fost publicata.
Unul din oamenii care ne-a luminat cu substanta Maramures. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!
Alina, chiar asa, cititorul mai trebuie sa afle si din text! Ion Zubascu a fost un om complex. Si o figura!
mare poet, mare om, se duc la ingeri din ce in ce mai multi scriitori, dumnezeu sa-l odihneasca.
Dumnezeu să-l ierte. De acum să ne tot aşteptăm să dispară cultura românească. Din urmă nu prea au mai venit „forţe proaspete” postsocialiste… Se vor duce ei, cei vechi, şi, ce nu a reuşit PCR-ul, reuşeşte şi desăvârşeşte libertatea capitalistă.
Dumnezeule! S-a mai stins un om intre noi. Ultima oara cand l-am vazut era atat de optimist…L-am condus spre casa, undeva langa Piata Crangasi. Avea proiecte si nu mai termina povestind…Cand am vazut ca si-a lansat ultima carte, mediatizata pe site-ul reteaua literara m-am bucurat si m-am intristat, totodata. M-am bucurat pentru cartea despre care tot povestea ca vrea sa o scoata si m-am intristat cand am vazut poza sa. Slabit, parca stors de vlaga. Ce-i ramasese, insa, era acea nemuritoare privire sincera si hotarata. Ca a unui maramuresean trecut prin parghiile vietii la fel de senin ca si cand nimic nu ii mai poate fi strain. Dumnezeu sa il aiba in paza pe bunul nostru coleg, prieten si profesor, totodata…
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dumnezeu să te primească în dreapta lui, om, scriitor şi prieten drag.
Vasile Muste
In memoriam. Fie-mi permis sa redau aici continutul unui e-mail trimis de Ion Zubascu in decembrie 2007 si ajuns la mine prin fwd…
Saturday, December 29, 2007 9:56 PM
From: „ion ioan”
Povestea unei colinzi de de Anul Nou
…M-am gandit sa-ti trimit de Anul Nou povestea unei colinde, a carei versiune muzicala o gasesti in attach.
Prin anii 70 (mileniul trecut), am auzit de la sora-mea Ileana colinda „Scoala gazda din patut/ Si ne da un colacut/ Florile, florile dalbe”, culeasa „intr-un sat prapadit din Tara Lapusului” si neinregistrata in nici o culegere de folclor din Romania, de la 1900 pina in acei ani. Din clipa cand l-am auzit, n-am mai putut lasa din cerul gurii acest diamant de colind, pe care am inceput sa-l cint pe scenele tarii, in sali polivalemte si pe stadioane, ani si ani la rand, pina l-au preluat in repertoriul propriu toti cei care il canta acum, uitand cu desavarsire cine l-a scos pentru prima data in larg. Anul acesta am reauzit acest colind, dupa 35 de ani de cand l-am lansat, intr-o reclama la cafeaua Selected, pe toate televiziunile, dar si in popularul serial „Inima de tigan”, de pe Acasa TV, in metrouri si chiar la usa apartamentului meu din Bucuresti, unde-au venit sa ma colinde copii din cartierul Crangasi.
Cred ca te poti considera om de valoare cand faci pentru poporul tau cel putin cat a facut si poporul tau pentru tine. Daca ma va intreba Dumnezeu la Judecata de Apoi a constiintelor literare: „Ce-ai facut mai bun in viata pe care ti-am daruit-o pe Pamant?”, i-as putea raspunde: Am salvat de la moarte o colinda.
La multi ani! Ion Zubascu
Multumesc, Dana, pentru aceasta postare. Doar asa va ajunge la inima multora dintre noi, iar amintirile despre Ion Zubascu vor fi mai bogate!
Deplingem plecarea prea timpurie dintre noi a poetului, ziaristului ne’nfricat, a fratelui nostru intru HRISTOS, Ion Ioan Zubascu, prieten apropiat al Miscarii de Reinnoire Spiritual-Crestina „Oastea Domnului”, al poetului Ioan Sandor Alexandru.
Ca observator al US State Department privind respectarea drepturilor religioase in Romania depun aici marturie despre verticalitatea si obiectivitatea aratate de redactorul R.L. Ion Zubascu, in oglindirea corecta, in paginile saptaminale ale Lumii Crestine, a intregului spectru de nuante confesional-crestine din Romania.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Rev. Ioan S. Pop
Societatea Culturala PRO MARAMURES
Un om minunat,Dumnezeu sa-l odihneasca.Mi -a fost profesor de romana in clasa opta in comuna CUHEA (Bogdan Voda au botezat -o comunisti),a fost pentru mine un exemplul practic cu se manifesta,asa am facut si eu,In 1983 el a plecat la Bucuresti eu am fugit in germania,de atuncai din pacate nu am reusit sa -l mai vad,pacat.
„Na stii nimeni ca m-am dus numa m-or vedea ca nu-s”.
Mare pacat! Dumnezeu sa-l ierte. Ca tot mi-am amintit: mi-a cantat o data ceva cu iza si mara…fabulos de …simplu.
Am colaborat cu dl Zubascu la Romania Libera, pe cand eram un novice in ale presei. Am pierdut o valoare, suntem mai saraci, orfani si tot mai amenintati de valurile tulburi ale mediocritatii si agresivitatii. Ion Zubascu un om demn, un crestin coerent al Bisericii lui Inochentie Micu Klein si Iuliu Hossu, un militant pentru corectitudine si adevar. Dumnezeu sa il odihneasca cu dreptii!
Ion Zubascu a fost un om cu un caracter desavarsit, o constiinta profunda si verticala, pe care nicio mizerie debitata de niste turturici, ficeagici sau hurezeni, n-au putut sa-l atinga ! A ramas maramureseanul nobil si curat care, cum bine zicea George Stanca, nu putea naviga pe mizerele ape dambovitene ! Pentru un ziarist la R.L. era prea anticomunist si prea mare catolic, de aici inscenarea cu care a fost dat afara ! Cantecele si poeziile lui vor dainui in eternitate ! O lacrima pentru sufletul tau curat!
Am avut onoarea, privilegiul de a lucra cu Ion Zubascu mult timp.
L-am cunoscut pe cand era profesor de romana, iar eu elev in clasa a opta, intr-o tabara de creatie literara pentru copii, organizata la Zalau. Mi-a placut atunci si l-am retinut pe profesorul acela de romana care venise cu un grupul sau de elevi maramureseni. Ne placeau cantecele sale in jurul focului de tabara.
L-am reintalnit apoi la „Evenimentul zilei”, pe cand conducea departamentul de cultura al Bulinei rosii, iar eu erau redactor la politica. M-a incurajat. Am invatat mult de la el. Apoi, ne-am reintalnit la „Romania libera” si am fost colegi mai mult timp, cativa ani.
Am fost martora zbuciumului sau pentru impunerea adevarului in paginile pe care le realiza imprimandu-le o tinuta profesionala desavarsita, am vorbit mult cu el despre insemnatatea adevaratei credinte in Dumnezeu. L-am vazut uneori trist, obosit, alteori incantat atunci cand reusea sa faca in asa fel incat cuvantul adevarat, mesajul iubirii fata de semeni sa ajunga la inimile cititorilor.
Un om integru, un tata gata de orice sacrificiu pentru copiii sai pe care i-a crescut imprimandu-le o inalta tinuta morala, un om bland, milostiv, gata insa in orice moment sa imprumute din personalitatea sa cuvintelor pe care le-a rostit: in versuri, in anchete jurnalistice, in comentarii ori pur si simplu cantandu-le spectatorilor sai.
A pus dragoste in fiecare cuvant al sau. L-a iubit pe Dumnezeu cu toata fiinta sa si a militat pentru credinta adevarata. Imi lipseste enorm dragul meu Ion. Am aflat ca a murit si nu am putut sa scriu nici un cuvant, nicaieri, ca si cum i-as fi putut confisca imaginea si pastra-o in mine pentru vesnicie. Dar el a fost al tuturor, s-a daruit cu o patima extraordinara cauzei sale pentru care l-am respectat si apreciat enorm.
Scriu acum, la tine pe blog, Simona:
Dumnezeu sa-l ierte pe Ion Zubascu!
Sa-l ierte si sa-l odihneasca de-a pururi in pace!
Am pierdut, aici, pe pamant, un om minunat, dar Dumnezeu si-a intarit armata de ingeri!
Simona, ne/am amintit si de Ion Zubascu si de alti cativa colegi care s-au dus prea repede dintre noi, la aniversarea de 19 ani a Bulinei rosii. Pacat de maramuresanul acesta autentic…
Tie, marturisitorule !
Tarziu, cam tarziu, dar cu inima plina
Iti scriu de durere de vaz aplecat
Sa pastrezi prin adanc privirea senina
Ca-i timpul mai greu si ar a-noptat
Maicutele toate si-n fata altarul
In miezul de noapte si-n lumea cu ger
Trimite Tu, Doamne in casa lui harul !
Cum si el a strigat din trup catre cer
A scris in istorii ramase tacute
C-a fost Maica Ta, adevar ca sa faca
A fost marturie sa faca stiute
Divinele fapte ce n-au cum sa taca
In toate iubit si cu ingeri de seama
Trimite-i Parinte lumina pe haina
Cu sintii martiri la masa il cheama
Sa afle la timp rugaciunea de taina
Iar noua ni-l scrie in cartea de oaspeti,
Pomana sa-i facem. Si el ne-a facut…
Veniti, inca sunt mucenicii lui prospeti !
Din cuvinte de foc s-apoi a tacut !
Sarutandu-i mana cu care a marturisit prin cuvantul scris !
Autorul
condoleante Maria.Azi am aflat , chiar de ziua fetei tale Iza.Azi,29 februarie 2012, mi-am adus aminte ca azi este ziua de nastere a Izei.Asa cum vorbeam la muzeu- la biblioteca, cand venea Iza la noi ne spunea ca isi serbeaza ziua de nastere din 4 in 4 ani. Imi pare foarte rau pentru aceasta veste. Dumnezeu sa te intareasca. Ioana Ionescu – fosta ta colega