Ion Cristoiu a citit despre intalnirea noastra de sambata seara si mi-a trimis un text spre publicare, dar si o dovada ca tot ce sustinem – si noi si el – despre fenomenul „Bulina rosie”e adevarat. Va amintiti cum ne cerea mereu PROBA, ca altminteri nu ne crede cititorul? Ei, bine, uite ca si dupa 19 ani, el a pastrat proba!
Si trebuie sa va mai spun ceva: va saluta pe toti si va veni la Marea Noastra Intalnire din luna mai. Iar acum Scrisoarea si Proba!
Stimată Simona Ionescu,
M-a impresionat gestul tău de a reuni pe foștii redactori și colaboratori de la Evenimentul zilei din anii săi de glorie.
Ca urmare a unei campanii interesate, duse de cei care au succedat echipei de aur a Bulinei roșii, echipă făuritoare a ziarului care a schimbat fața presei românești nu numai de după decembrie 1989, dar și a presei românești moderne, Evenimentul zilei din anii 1992-1996 a fost denunțat ca o publicație tabloid, net inferioară cotidianelor așa zise de calitate, în fapt, niște înjghebări frigide, mediocre și monotone ca un Monitor Oficial din anii comunismului.
Mulți dintre cei care au lucrat la Bulina roșie sînt azi ștabi sau patroni de presă.
Cu toate acestea, nimeni pînă la tine n-a avut curajul să înfrunte cenzura consensului în privința imaginii nedrepte a ziarului.
Recitindu-mi editorialele din Evenimentul zilei pentru volumul doi al culegerii O lovitură de stat prost mascată, volum programat să apară la editura Adevărul Holding în această primăvară, am descoperit că nu în puține rînduri avertizam asupra esenței ziarului:
Evenimentul zilei e un cotidian de informații obținute cu toate mijloacele gazetărești permise.
Că aceasta era esența Bulinei roșii, explicînd într-un fel și tirajul uriaș, o dovedește textul – reclamă, tipărit în Expres Magazin cu puțin timp înainte de apariția primului număr al ziarului.
Ți-l trimit pentru a-l reproduce pe blogul tău, ale cărui subiecte interesante, de citit, dovedesc o dată în plus, dacă mai era nevoie, că ești o absolventă strălucită a școlii de presă Bulina roșie.
Nota mea: Mirele, povesteste tu cum s-a petrecut aruncarea fluturasilor din elicopter in Piata Universitatii si cum astepta lumea aparitia acestui ziar! Eu pot sa spun ce am simtit ca reporter la un ziar concurent, Tineretul liber. Am simtit ca vom fi inghititi, ca se pregateste ceva revolutionar. De altfel, in nici o luna, redactia avea sa se injumatateasca!
Superb! Dar intalnirea asta…si urmatoarele…are trebui sa duca la un efect! Sa incercam (macar sa incercam!) sa reeditam starea aceea de spirit! Eu m-am simtit aiurea inainte de intalnire. Mi se parea ca suntem niste bosorogi, care traiesc din amintiri! Dar nu e asa! E cum scria ieri, Alecu! ” Bulina Rosie” e o stare de spirit. „Evenimentul zilei”(nota mea: cel de azi1) e un ziar! „. Ar trebui sa aratam si altora, cum se face presa adevarata! Cu argumente, cu dovezi, cu integritate…Chiar si cu „integritatea fonfleului”! 🙂
Da! Stiu ca s-au aruncat niste fluturasi dintr-un elicopter si ca lumea astepta curioasa. Stiu ca in anii aia, 1992-1997, am trait trei vieti pe „repede inainte”.
Mai stiu si ca am inteles 99% din ce mi-o fi dat mie sa inteleg pe pamantul asta. Dar mai stiu si ca rolul meu pe acolo a tinut doar de destin si foarte putin, poate mai deloc, de meritele mele.
Imi amintesc ca nu mi-a spus nimeni niciodata ce si cum si daca sau nu sa scriu. Chestie pe care nu aveam s-o mai retraiesc.
Am mai spus-o, de acolo, de la EvZ si mai de dinainte, de la Zigzag si de la Expres Magazin, Ion Cristoiu m-a facut sa inteleg ca ziaristul care nu musca din Putere, oricare ar fi ea, nu este ziarist si ca in omul cazut, oricat de nemernic ar fi el, nu se da.
Principii care nu imi lasa liniste nici acum, cand nu mai sunt jurnalist de buna vreme. Si care ma insingureaza!
BUG Mafia avea un cantec ‘N-ai fost acolo’ . Cei care NU AU FOST -ATUNCI- ACOLO nu inteleg nimic! Cu noi, ‘puii’ Maestrului e alta poveste !
Asa-i, cum spui, Alex. Dar hai sa nu-i mai lasam pe altii, care n-au facut nici 20 % din ce-am facut noi in presa, sa nu ne mai puna la zid, improscandu-ne cu minciuni. Noi n-am creat Columbence si Biencute, ci gaseam stiri mondene interesante despre Stela Popescu, Florin Piersic, Dem Radulescu… Iar tu cu muzica… Cine mai are acum rubrica muzicala, in afara de tine la Jurnalul national?!
Dacă se lăsa cu laude, hai să vă amintesc ceva de care sunt tare mândru. În ’94, după calificarea la CM din SUA, am scos un nr. cu prima pagina afiș, cum n-am mai văzut în presa rom. de atunci și până acum. Dacă țineți minte, acel chenar format din imaginile fotbaliștilor români, la mijloc bulina, iar jos, primul editorial sportiv al dlui Cristoiu. Titlul: „Bună dimineața America, oriunde te-ai afla!”. S-a lipit pe geamurile autobuzelor, iar la 7.00 am nu mai exista bulină pe tarabe.
Si țineți cont de tehnologia cu care se lucra atunci. FĂRĂ COMPUTER!
Sunteti frumosi.
A frost o perioada fasta din viata multora dintre noi. O perioada de care ne leaga bucurii, nostalgii si poate dezamagiri. Dar a fost o scoala de presa bazata pe o formula ”ziaristului de pe strada”. Facand o analagie cu filmul pe care l-am vazut peste ani, cu fie-mea, ”Ratatouille” pot spune ca Ion Cristoiu a fost ca un Gusteau al presei care, desi conducea o publicatie de succes, a intors spatele falselor elite lansand conceptul ”oricine poate sa scrie”. Si poate de aceea la vremea respectiva eram atat de contestati. Nu aveam pareri preconcepute, nu gandeam in sabloane, ci vedeam si scriam. Iar daca nu vedeam, scormoneam. Ce s-a intamplat de atunci este iarasi un lucuru firesc. Ca orice produs de succes EVz nu putea sa ramana in afara jocului economic si in afara intereselor financiare. Ziarul s-a schimbat, noi ne-am schimbat, si am plecat cu totii spre alte publicatii sau spre alte activitati. Dar pentru cei mai multi EVz a fost mai mult decat o scoala de presa. A fost o trambulina spre alte cariere, o trambulina ce nu putea fi atinsa altfel. Ce reprosez acelei perioade? Poate absenta spiritului de echipa care ne-a unit azi, online. Eram parca in permanenta concurenta unii cu altii… Prea jinduiam la caciula celuilalt si poate prea mult Ion Cristoiu a incurajat aceasta stare de spirit. Nu l-am simtit, eu, ca redactor, niciodata ca pe un lider sau sau ca pe un capitan al corabiei. Era ”demiurgul” din turnul sau de fildes inconjurat de aplaudacii pe care, nedrept, ii incuraja. Iar echipa de redactori a fost mereu un ”bun de larg consum” usor de inlocuit in mica sau mare parte. Poate de aceea cred ca aveam si cea mai mare fluctuatie de redactori…Dar si aceasta atitudine ne-a dinamizat, pana la un punct… Ca dovada, ca cei mai multi dintre cei care ne entuziasmam azi la focul vechilor amintiri, nu am stat mai mult de doi-trei ani la EvZ. Unii poate chiar mai putin…In fine, am scris un text ca un cur. Am vrut doar sa subliniez ca EvZ a fosti pentru noi toti o sansa care ni s-a oferit cu respectabila si remarcabila deschidere. Si de care am profitat iar pentru asta trebuie sa ii multumim lui Cristoiu. Putem a il injuram, putem sa il contestam, dar trebuie sa recunoastem ca fara el multi dintre noi nu am fi fost azi ceea ce suntem. Si nici presa nu ar fi fost atat de libera.
Multumim Maestre pentru aceste ganduri si pentru tot ce ati facut pentru noi. Multumim ca ne-ati oferit sansa sa invatam sa fim cu adevarat jurnalisti la cea mai importanta scoala de presa din tara, Evenimentul Zilei, sau Bulina Rosie cum ii spuneam noi.
Intr-adevar, asa cum spunea si Mirel, acolo am invatat ca jurnalistul trebuie sa muste din Putere, sa-i ajute pe cei napastuiti si cazuti la pamant, intr-un cuvant, sa faca bine locuitorilor cetatii. De aceea, Bulina Rosie nu a fost pentru noi, cei cu cas la gura, doar o scoala de presa, ci si o scoala de viata,
Multumim Maestre si asteptam Marea Intalnire cu Dumneavoastra!
Cristi Godinac, ex sef departament Conflicte de Munca- Sindicate (concitadinul dvs. din Panciu – „locul in care s-au nascut cei mai geniali oameni”)
PS. Slava Domnului ca nu toti au ajuns patroni de presa si stabi, ca murea intreaga miscare sindicala din Romania!
Domnul Cristoiu are perfecta dreptate si de-a lungul anilor pot spune ca nu mi-a mai fost dat sa mai vad o scoala de jurnalism asa cum era cea de la EvZ … cei care au lucrat in acea redactie au invatat mai mult decat ar fi invatat in toate scolile din lume:) Eu am invatat multe lucruri pe care si azi le mai aplic ..chiar daca nu pot spune ca mai activez in domeniu. Cei care mai lucreaza si acum in acest domeniu sunt convinsa ca duc mai departe acele zile si asta cred ca este cel mai important. Alex, nu conteaza daca nu au fost acolo:) Eu cred ca noi avem datoria sa le spunem cum a fost acolo 🙂
L-am apreciat pe Cristoiu, nu-i contest meritele in crearea si buna functionare a „Bulinei rosii” (desi pe vremea aia nu prea-si spala peruca slinoasa), dar prin comportamentul oscilant din ultimii doi ani de zile si prin sustinerea unor aspecte evident contrare adevarului, mi-a iesit definitiv de la inima.Dintr-un ziarist independent, incapatanat foarte in a-si sustine punctul de vedere a ajuns un fel de basist modest care se balacareste in cada marinarului care a inghitit flota Romaniei si a distrus sperantele a milioane de oameni…In tinerete o fi facut fapte de vitejie, dar a imbatranit urat si descalificant.
@Argusdre
Unu. Imi explici si mie ce este aia „aspecte evident contrare adevarului”? Ia nota, chestia asta nu te intreaba vreun fan „base”, ci dimpotriva.
Doi. Imi explici si mie, ce trebuie sa faca cineva sa imbatranesca pe gustul tau?
Trei. Despre remarcile tembele, din categoria „ad hominem”, nu te intreb, ca te incurc.
@Mirel Curea,
Desi ti-am citit o serie de articole de-a lungul vremii, nu mi-ai facut niciodata vreo impresie deosebita, in sensul ca ai fi facut vreo borta-n cer, sau i-ai fi putut concura pe un alde Paunescu, Tuca, CVTudor, Alexandrescu, etc, motiv pentru care nu-ti inteleg aerul asta de aureolat cu „Pulitzer”si pozitia autoritara de a cere dumneata socoteala cuiva cre are pe blog cam aceleasi drepturi.De asemenea cred ca vrei sa pari mai destept decat esti, insa ai cam gresit adresa „maestre” din moment ce consideri ca doar tu ai auzit de “ad hominem”, cauza din care ma consider dezlegat de orice angajament( pentru ca practic ai purces sa ma jignesti si atunci nu era cazul sa mai vorbesti de chestia asta).
In ceea ce am spus despre Cristoiu, regret daca tu n-ai observat ceea ce a vazut o lume intreaga : si-a schimbat intr-o noapte radical pozitia si atitudinea sa -vizavi de actuala guvernare-si exact dupa ce Radu Moraru l-a acuzat de colaborare cu securitatea.
Oricum, stiindu-te un mare adept al democratiei, te intreb : ai ceva cu parerea mea personala si e musai sa coincida cu a ta ?
In final draga „maestre” te sfatuesc pentru momentele cand mai simti imbolduri interioare de „a te da hartist”, cauta pe altcineva, o tara mai fraier si-n fata caruia poti sa te dai chiar Pamfil Seicaru in travesti.
Argus, aici nu e loc de jigniri, dupa cum bine stii. Dumneata l-ai lovit nepermis pe dl Cristoiu, vorbind despre pletele lui slinoase. Noi, toti de aici, am lucrat ani de zile cu el si stim cel mai bine cum arata si cum gandea Ion Cristoiu. Apoi, nu era necesar ca, daca nu-i impartasesti opiniile, sa spui ca imbatraneste urat. Acelasi lucru l-ar putea spune despre noi cineva care nu e de acord cu ideile noastre, cu prietenii nostri, cu modul in care scriem…
Nu vom ajunge prea departe daca vom continua sa punem etichete umorale, fara nici un fel de argumentatie.
Interesanta mi se pare si referirea la Expres Magazin, in care a aparut prima reclama pentru Bulina rosie. Poate ne reamintim ca si EM a fost saptaminalul cu cele mai multe rubrici noi, preluate in nestire de altii, si bineinteles, duse in derizoriu. De la editorialul de o pagina al lui Cristoiu, la interviul fiecarui numar, la Acasa la…, monden de tinuta, cronici teatrale, plastice, pina la primele programe tv, paginile de sport, cu rubricanzi, in acelasi timp, pe nume Aurel Ticleanu si Ilie Balaci… Ar merge si acum!
Colega, asa cum spui, acum fac altii aceste rubrici, mai bine sau mai prost, si nici prin cap nu le trece ca primul care le-a promovat a fost Cristoiu. Si n-ar fi nici un bai, daca nu l-ar injura vartos pe inovator.
Simona,
Imi pare rau daca te-am suparat, dar dupa cum lesne poti citi, eu nu m-am legat nici de meritele si nici de valoarea ziaristica a lui Ion Cristoiu, aspecte pe care i le apreciez.M-am referit doar la faptul ca e mare pacat sa-si anuleze intr-un fel realizarile din viata cu actualul coportament, cand a virat-o brusc, instantaneu si deodata, de la stanga la dreapta-sa zicem-sau mai exact, de la criticile guvernarii execrabile actuale catre laude basiste injuste.L-o fi speriat atat de tare mania marinareasca cu mogulii ?Atat doar.
@Argusre
Asa…si? :-))
@Mirel Curea,
Si nimic…
Imi pare rau ca nu am stiut despre intanlire si in consecinta am lipsit.Eu cred ca perioada noastra s-ar fi putut numi pe drept cuvant”Fenomenul Bulina Rosie”.Din pacate nu mai gasesc niciunde in presa romaneasca, acel spirit care ne-a animat.
După 20 de ani
PDF Imprimare Email
Joi, 17 Martie 2011 15:54
Sâmbăta trecută, seara, în prima zi de vară autentică din 2011, restaurantul Moment’s din Bucureşti. Peste o sută de ziarişti din vechea trupă a Evenimentului Zilei şi-au dat întâlnire, după aproape 20 de ani. Câţiva dintre ei, printre care şi subsemnatul, au scris încă de la începutul Bulinei Roşii, fondată de Ion Cristoiu în vara lui 1992. Ţin minte că în primul număr al ziarului care urma să facă istorie am semnat un reportaj despre minunile de la Mănăstirea Clocociov. Tocmai în Olt m-a trimis redactorul şef adjunct, Daniel Tomescu, care m-a atenţionat că Ion Cristoiu vrea neapărat articolul, aşa că subiectul e musai să iasă. Revin la seara de sâmbătă. A fost ca la o revedere din liceu sau un remember cu colegii de armată. Emoţionantă, ca o felie de viaţă autentică. Pentru câteva ore, ne-am simţit toţi foarte tineri, inconştienţi de tineri, şi am redesenat perioada romantică a presei româneşti. Eram toţi reporteri de teren, nu existau telefoane mobile sau Google, informaţia o extrăgeam direct din asfalt, citeşte de la sursă. Munceam zi şi noapte, feliasem Bucureştiul în zone de interes politic, social sau monden şi circulam ca apucaţii. Din Străuleşti, de la vreo crimă petrecută la beţie, pe la cinci dimineaţa, până la discoteca Vox Maris, punctul zero al vieţii de noapte, unde ne frecam coatele la un pahar de şampanie Asti Martini cu Ilie Dumitrescu, Cătălin Botezatu sau Ilie Năstase. Era preistoria presei comerciale, atunci începeau să mijească mugurii presei tabloide sau a celei de investigaţii. Abia auziseră politicienii români de conferinţele de presă, iar mijlocul de comunicare cu adevărat revoluţionar pe atunci era pagerul. Dar la el aveau acces doar Ion Cristoiu şi redactorii şefi adjuncţi. Aveam, în schimb, Dacii cu şoferi la dispoziţie şi benzină cât cuprinde ca să ajungem noaptea în orice punct al Bucureştiului se întâmpla ceva şi era nevoie de noi. Ce vremuri…Aveam doar 24 de ani şi o viaţă înainte. Tot ce am învăţat atunci am folosit mai târziu, în 1994, când am început Jurnalul de Argeş.
Revederea de la Moment’s a fost tuşantă şi pentru că viaţa a trecut, în felul ei, peste fiecare dintre noi. Unii ne-am mai lăţit, alţii au mai chelit, fetele n-au mai fost gazelele nervoase de pe vremuri. Chiar şi salariile ne separă: Cartianu câştigă 290 milioane lei la Adevărul, iar Radu Baraba Popa se chinuie cu doar treişpe, la OTV-ul poporului. Ne-am păstrat însă nealterat simţul umorului şi creativitatea cu care am făcut umbră în presa românească a anilor nouăzeci.
Gabriel Grigore
P.S. Mă simt dator să trec în revistă câteva nume ale celor cu care m-am revăzut, cu mare emoţie, în seara de sâmbătă: Alecu Racoviceanu (acum la Puterea), Grigore Cartianu, redactor şef la Adevărul, Simona Ionescu, redactor şef adjunct la Click, Ciprian Chirvasiu (tocmai a plecat de la Săptămâna Financiară la TVR 2), insomniacul Sorin Ovidiu Bălan de la OTV, free lancer-ul Mirel Curea (fost redactor şef adjunct la înfiinţarea Evenimentului Zilei), Oana Maiuga de la Pro TV, soţii Adrian şi Adriana Halpert, acum la Adevărul lui Patriciu, după ce ani de zile au lucrat pentru Ringier, la cotidianul Libertatea. Mihnea Petru Pârvu (cu el am facut echipă în cei trei ani de Bucureşti) şi Laurenţiu Ciornei sunt singurii din vechea gardă care mai lucrează pentru Evenimentul Zilei, unul ca reporter special, celălalt pe sport. Radu Baraba Popa e tot reporter de noapte, dar la OTV, Alin Paicu ţine rubrica sport la Adevărul, Florin Gongu face acelaşi lucru la Jurnalul Naţional, iar Oana Stancu a rămas la prima ei dragoste, ştirile mondene, dar la cotidianul Can-Can. Pe cine am mai văzut? Ioana Ţigănescu şi Gabi Moroianu, Toni Todosiciuc, Alexandru Calmâcu, Răzvan Mateescu, Liliana Levinţa, Maria Luiza Ostaficiuc (pe vremuri Nicolicea), Dan Papij, Gabriel Corcodel, Alex Revenco, Cristian Radu, Eugenia Cristea, Valentin Ionescu (Grizzly), Ada Teslaru şi Bogdana Păun. Unii mai lucrează sporadic în presă, alţii sunt oameni de afaceri sau au job-uri în companii multinaţionale, fiecare după cum i-a dus viaţa şi priceperea. Cu fiecare dintre aceştia, soarta a făcut ca existenţa mea să se intersecteze la un moment. Lor şi lui Ion Cristoiu, în primul rând, le mulţumesc pentru acest privilegiu.
PS. 2
Sărut mîna, Simona, m-am simţit extraordinar, abia astept reintalnirea din iunie cu maestrul Ion Cristoiu. Mai sus ti-am postat editorialul pe care l-am scris in Jurnalul de Arges din 16 martie. G.G