Ar trebui să scriu ceva despre cât de minunată e o vacanţă în Grecia şi să arăt ce ne lipseşte nouă pe litoralul romnesc ca să nu mai alergăm an de an spre staţiunile din insulele Mării Egee sau spre cele bulgăreşti, unde plătim mai puţin decât la noi în ţară. O voi face, poate, în altă zi, când îmi va fi dor de doamna Udrea. Acum mă preocupă sistemul sanitar.

Am citit în ziarele din ţară declaraţia ministrului Sănătăţii, Cseke Attila, cu privire la preluarea spitalelor de către consiliile judeţene şi locale.

Poate fi primul pas spre însănătoşirea sistemului sanitar sau poate va fi un eşec. Pe lângă mulţi alţi factori, depinde însă şi de noi, contribuabilii, reuşita acestui proiect. Să ne mandatăm primarii şi consiliile să facă ce-i mai bine pentru a schimba faţa spitalelor ce le vor fi trecute în administrare, să punem presiune pe ei ca să facă evaluări corecte şi să impună cei mai buni manageri care sa reuşească să gestioneze unităţile, multe din ele vechi, fără dotări şi personal suficient. Ministrul vorbea de datoriile existente şi de posibilul refuz al unor consilii de a prelua spitale cu probleme. În atare cazuri, contribuabilii ar putea interveni cu donaţii sau prin determinarea edililor să aloce un buget considerabil din taxe, dacă îşi doresc ca în urbea lor să existe o clinică în care să se trateze. Modelul, dacă aţi citit în presă, poate fi cel aplicat de francezi, care au venit la recrutări de medici şi asistente în România pentru comunele şi orăşelele lor. Consiliile locale le asigură casă şi salariu din taxe, pentru a avea asistenţă medicală permanentă. Desigur, însă, că sunt spijinite şi de o politică sanitară eficientă, trasată de ministrul Sănătăţii.

La noi, nu cred că e benefic să ne hulim medicii in corpore, fiindcă plecarea lor peste graniţă (acolo unde li se oferă condiţii, nu varianta şpăgii!) ne va costa în timp. Impasibilitatea autorităţilor vizavi de un asemenea exod este şi ea de condamnat. Ne pleacă medicii, iar guvernanţii resuscită „Mortul”.

Am amintit într-o postare anterioară de chirurgul cardiolog Eugen Săndică, care e plecat de ani buni din ţară şi operează într-o clinică din Germania, fiind cotat ca unul din cei mai buni specialişti ai lumii în domeniul pediatric. Priviţi o înregistrare cu el din anul 2008, când presa, prin TVR, l-a scos în lumina reflectoarelor. Omul a spus atunci public că s-ar întoarce în România. Ar fi venit, probabil, nemţii cu copiii lor la Bucureşti ca să-i opereze doctorul Săndică. Din păcate, au trecut doi ani, iar noi ne trimitem copiii cu malformaţii cardiace tot la românul nostru cu mâini de aur, în Germania. Să sperăm că, atunci când noua clinică de cardiologie infantilă de la spitalul „Marie Curie” va fi gata, se vor găsi resurse şi modalităţi pentru a-l aduce acasă şi pe medicul Eugen Săndică.