Am pornit o discutie cu o doamna draga inimii mele pe marginea unui text atribuit eronat marelui regizor Alexandru Tocilescu. Textul, care a circulat intens pe net intr-o perioada, era si un fel de radiografie a presei actuale, a bombardamentului mediatic asupra stapanului ei, Cititorul sau Telespectatorul. Concluzia anonimului epistolar era ca nu se mai simte bine in Tara Sa!

Discutia noastra a fost generata de evenimentele din ultima perioada reflectate de presa. Fiind jurnalist, dar si cetatean al acestei tari, preocupat de ce mi se intampla, privesc tema din doua unghiuri. Si eu, de multe ori m-am saturat de Romania reala. Si pe mine ma oboseste reflectarea societatii in paginile ziarelor, revistelor si pe micile ecrane. Presa  cotidiana, insa, asta este: o oglinda a tarii, a oamenilor din ea! Iar tot ce ce intampla in Romania de ani de zile ne enerveaza! Vedem cum se rastoarna valorile si suntem constienti ca acei care ar trebui sa ne fie modele nu mai gasesc punti de comunicare, din varii motive (asta ar fi alt subiect vast de discutie). Capii autoritatilor sunt prea preocupati de propria bunastare ca sa se intereseze de viata valorilor noastre, pe care le inglobeaza in breasla, dandu-le vopseaua anonimatului. Drept exemplu – cazul genialului violonist Dan Claudiu Vornicelu! Breasla sa nu a stiut sa-l valorifice, autoritatile culturale nu l-au impins sub lumina reflectoarelor. Presa l-ar fi primit cu bratele deschide, daca jurnalistii ar fi si stiut ca exista un geniu ascuns in filarmonica. Dar n-au stiut decat in momentul in care s-a produs moartea geniului!!!
Nu e de vina presa, sau nu toata presa! Rolul presei, oriunde in lume, nu este acela de a educa, ci de a informa sau de a destinde. Presa specializata are menirea de a aduce noul in domeniul ales spre mediatizare. Avem o paleta atat de larga de media, incat oricine isi poate alege ce gen de programe tv sa urmareasca sau ce ziare sa citeasca. Din aceasta perspectiva, nu pot fi de acord cu cei care spun ca presa e vinovata de genocid cultural. Exista reviste ca Dilema veche, 22, Romania literara, Q magazine, etc, etc, TVR Cultural si chiar TVR1, care au emisiuni serioase, documentare, reportaje de exceptie sau interviuri cu personalitati… Daca 20% din intelectualii acestei tari ar consuma aceasta presa, tirajele si audientele ar fi extraordinare. Dar nu se inregistreaza aceasta cifra. As fi putut da si exemplul cartilor, insa zic ca acolo intervin banii, iar atunci pun „vanzarea in scadere” pe seama factorului economic. E un pic de ipocrizie la noi, la romani…
Nu avem o presa perfecta (si cred ca nimeni nu o are), s-au facut si se fac multe, multe greseli. Insa o societate fara presa e in pericol. Scrie ea de senzuale, brailence si becali, dar arata si cum ni se fura din buzunare, din viata, din suflet…Traim intr-o lume absurda, dar facem probabil prea putin sa o schimbam.

PS. Va rog, sa nu intelegeti ca sunt multumita de presa de azi. Sunt profund nemultumita, si mai ales de ce se intampla in interiorul ei. Evident, raul dinauntrul da pe afara, exact ca la oala cu capac care fierbe.
Aveti aici link catre un articol care arata ca textul care a suscitat aceasta scriere nu-i apartine lui Alexandru Tocilescu.