Azi va fi înmormântat, la Bellu Catolic, un mare violonist – Dan Claudiu Vornicelu. S-a sinucis, zilele trecute, aruncându-se de la etajul opt. Nu va fi condus pe ultimul drum de nici un alai ca acel pe care l-ati văzut la funerariile nevestei lui Florin Salam. „Copilul minune” al României, aşa cum a fost cunoscut românilor în anii 70-80, va duce cu el în mormânt decepţia unui geniu cu aripi frânte, smuls brutal din lumina reflectoarelor atunci când n-a mai fost nevoie de el.
Când toată copilăria ţi se spune „Micul Enescu”, apoi în adolescenţă eşti „genialul violonist român”, mediatizat intens de televiziune, ignorarea ulterioară te aruncă în ghearele unei boli psihice extrem de perfide. Dan Claudiu Vornicelu a clacat de cîteva ori, în momentele în care a realizat că muzica lui, căreia i-a dedicat aproape toată viaţa, nu interesează prea multă lume. Declicul final s-a produs luni seara, iar trupul violonistului s-a izbit de asfalt. Sus, pe masa din sufragerie, era lăsată vioara.
Marţi dimineaţa, când în redacţie a ajuns ştirea, mi-am dat seama că, gata!, am intrat în rândul seniorilor din presă, că am îmbătrânit. Mai tinerii mei colegi habar n-aveau cine a fost Dan Claudiu Vornicelu. Eu, însă, ingurgitasem povestea vieţii lui de-a lungul multor ani în care televiziunea română ni-l prezenta pe „Copilul minune al României”. La 4 ani a debutat pe scenă şi la televizor. Era 1977, după cutremur. Tudor Vornicu, apoi alţi realizatori tv, îl ţineau mereu în centrul atenţiei. La 6 ani, Dan Claudiu era deja solist la Filarmonica din Bacău. În 80, părinţii, medici, s-au mutat în Bucureşti împreună cu cei doi băieţi, pentru a deschidecopiilor porţile carierei muzicale.
Vornicelu vrăjea ţara, iar Ceauşescu dorea ca toate talentele să fie intens mediatizate de tv şi radio. Ion Voicu i-a devenit profesor. La 9 ani, Dan Claudiu este ales de regizorul Viorel Sergovici să-l interpreteze pe „micul Enescu” în filmul de 36 de minute, intitulat „Săteasca”. Participările „copilului minune” la concerte şi festivaluri internaţionale erau mereu consemnate în presa scrisă şi audio-video.
Primul declic – divorţul părinţilor. Al doilea declic, de data asta major, la 20-21 de ani. Eram la Evenimentul yilei când, prin 1993-94, am publicat o ştire şocantă: Geniul muzical Dan Claudiu Vornicelu, fostul Copil minune al României dispăruse de acasă şi fusese găsit de nişte poliţişti austrieci într+un tren, în apropiere de Viena. Era sumar îmbrăcat şi într-o vizibilă depresie. A fost preluat de părinţi şi de atunci viaţa lui profesională şi privată a ieşit de sub luminile reflectoarelor. A ajuns asistent universitar la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, unde preda vioara din 1999. A eşuat într-o căsătorie ce s-a destrămat acum 3 ani. Era într+o relaţie cu o tânără colegă de filarmonică, dar se pare că nu femeia nu are nici o legătură cu decizia de sinucidere a lui Vornicelu. Apropiaţii spun că era nemulţumit, în ultima perioadă, de faptul că publicul nu mai vine la concerte, că are un venit mic, iar acum urma să-i fie tăiaţi cei 25% din salariu.
În cursul zilei de ieri, mai mulţi colegi de la Adevărul şi Click! au încercat să facă rost de o fotografie cu „Micul Enescu” din perioada copilăriei. A fost imposibil. Agenţia Agerpres, cu cea mai bogată filmotecă, nu mai are nici o poză. TVR are arhivă, însă e dificil de căutat într-un timp scurt. E de neconceput, însă în România se poate…Să fii geniu şi să mori anonim!
Dumnezeu să-l ierte!
Adâncimea tristeţii, Simona. Nu există muzician fără ea. La el a fost chiar prea multă.
Mulţumesc, în numele multora – cred, pentru un ceva frumos scris.
Felix
Foarte frumoase randurile pe care le-ai scris. Pacat ca realizam ce am pierdut atunci cand este prea tarziu. Dumnezeu sa-l odihneasca si poate acolo unde este acum isi va gasi linistea!
Mihaela
Doamna Simona, nu sunt fatalista, insa tot mai multe povesti, actuale sau foarte vechi, ma fac sa cred ca geniile au un destin trist. Avem o groaza de exemple in literatura, muzica, arta.
Felix, e o formula care-mi vine acum in cap: daca nu noi, cine?! Un astfel de artist nu merita sa treaca prin viata noastra culturala fara sa lase o urma. SI uite ca, totusi, asa se intampla. Sa nu gasesti nici macar o fotografie, TVR sa nu iasa cu un filmultet din arhive…
Am satisfactia ca ai lasat aici acest comentariu fiindca asa ti-am descoperit blogul, pe care il si adaug in lista mea. Sunt inca o nostalgica a puterii cuvantului scris…
Alina, asa a fost mereu: de cele mai multe ori, oamenii nu vad Oamenii de langa ei! Am scris toate astea pentru voi, cei tineri. Si mie imi placea sa citesc sau sa ascult de la cei mai batrani povesti despre oameni deosebiti. Si, nefiind, chiar asa batrana, ascult inca de la inaintasi. Tu stii ca mereu am spus ca din orice subiect se poate face un articol de senzatie.
Acum stiu toti cine a fost Dan-Claudiu Vornicelu. Sunt fiu de artidt si stiu cum e sa ai un artist in familie si cat de sensibili sunt. Am avut placerea sa-l ascult la Buzau acum 3 ani si mi-a lasat o impresie extraordinara. Odihneasca-se in pace! Astept emisiunile cu rating mare sa nespuna cum s-a sinucis Dan din dragoste si vai ce pacat. Tara de manelisti! Rusine!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Cred ca a fost o persoana infiorator de trista si macinata interior de tristeti si dezamagiri greu de explicat…
Uf….
Cred ca eu am o fotografie cu Dan Claudiu V. cind era micul Enescu. Trebuie sa caut. Daca am sa gasesc fotografia, am s-o trimit.
Pingback: VIOLONIST DE GENIU MORT IN ANONIMAT « CER SI PAMANT ROMANESC
Adevărata întrebare este…
Câtă lume în România auzise până ieri de dl. Vornicelu şi cât lume în România auzise până ieri de dl. Băsescu?
Cam ce raport să fie, 1 la 1000? Mai mult? Este normal ca Traian Băsescu să fie pentru români de 1000 de ori mai important ca un violonist de talent?
unii dintre noi îl ştiam
de-atunci:(((
şocul gesturilor definitive nu lasă loc vorbelor(mele)
să-L primească-n lumină şi să-L ierte de toate că doar El ştie
mulţumesc pentru cum i-ai scris
Pupic de apreciere, Simona. A ta.
Eram la Sala Radio unde Remus Azoitei sustinea un concert. Langa mine s-a asezat Dan Claudiu Vornicelu. Trist, singur cu un reportofon cu microfon inregistra concertul. Nu mai stiam nimic de el, dupa revolutie parca disparuse de pe scena. Am schimbat cateva impresii, in pauza, si m-am simtit minunat ca am stat alaturi de acest copil minune.
E trist ce se intampla in tara noastra cu putile valori culturale pe care le mai avem. Am fost socata de vestea mortii lui premature. Spuneam in jurul meu ca a murit dar din pacate mai tinerii mei colegi nu stiau cine a fost. Dumnezeu sa-l ierte.
Biblio, cred ca nu putem face comparatia. Nu comparam ananasul cu un cos cu cartofi. Cartofii suntem noi, poporul, care am votat unul de/al nostru – cartoful sef!
Cella, e rau ca pana si noi, jurnalistii, ne amintim de oamenii deosebiti abia cand intervine un eveniment. De cele mai multe ori, tragic. Nu ma refer neaparat la Dan Claudiu Vornicelu, fiidca el era un introvertit. Dar sunt personalitati pe care am putea sa le cautam, sa le aducem in lumina tiparului sau al reflectoarelor.
Dumnezeu ii va aduce linistea acolo unde este acum !
Se demonstreaza inca odata ca NU STIM SA AVEM GRIJA DE SEMENII DE VALOARE !
Am avut sansa extraordinara sa l cunosc pe Dan si mai ales sa l ascult ! Cuvintele sunt de prisos ! Ciaccona de Bach cantata de el imi va ramane in suflet toata viata !
Cred ca a „ars” prea repede si NU a fost inteles si sustinut dupa cum merita ! Dumnezeu sa l ierte si sa l odihneasca !
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Suntem cruzi si indiferenti cu oameni fabulosi, care „ard” pentru noi….
Iti multumim, Vorni, iarta-ne…
Asta spune că pentru noi, românii, preşedintele României este de 1000 de ori mai important decât cultura. Cu cine aţi vrea să-l compar, cu Dan Bursuc?
Este evident că cetăţeanul preşedinte este mai mediatizat decât cetăţeanul violonist… Problema este ordinul de mărime.
Dacă fac o comparaţie între preşedinte şi Florin Piersic sau Stela Popescu, deduc că românul este destul de apropiat faţă de actorii săi preferaţi. Dacă îl compar pe preşedinte cu Gică Hagi, obţin că poporul român este apropiat de fotbaliştii lui celebrii… Eu nu cred că este o comparaţie nepotrivită, are o logică.
O astfel de comparaţie merge şi pentru extern, de exemplu câtă lume ştie în România cine este Horst Köhler şi câtă ştie cine este Angela Merkel. Imediat se constată că un cancelar federal este în societatea din Germania mult mai puternic decât preşedintele.
Nu pot sa spun sau sa scriu prin cuvinte, ce am simtit, cand am aflat vestea mortii fostului meu profesor:
Dan Claudiu Vornicelu. Foarte trist!Si socant!
Nu era tot timpul trist si deprimat…avea perioade; dezamagiri si bucurii! El tinea foarte mult la studentii lui, si se bucura pentru realizarile noastre.
O sa mi-l aduc aminte ca un om, profesor foarte bun, dar si ca un violonist exceptional!
Acum macar toata lumea stie cine a fost!
Un adevarat geniu!
Sufletul lui acum se poate odihnii in pace!…
Ani de zile m-am intrebat unde a disparut Dan Claudiu Vornicelu.
Pe cind era mic, inclusiv la timpul in care a filmat pentru rolul lui George Enescu la virsta copilariei, mi-am imaginat ca vom auzi ca plecat din tara, fara sa aiba voie, apoi se va asterne linistea, dar peste ani buni vom afla despre succesele internationale, eclatante si imposibil de ascuns ale geniului care, altfel , nu s-ar putut exprima in deplina liberate .
Nu am citit articolul din ’93/94 din Ev. Z. ; vremuri de rastriste pentru cei inzestrati nativ ; nu cred ca depresia severa a violonistului sa fi fost determinata doar de cauze familiale.
Cum s-a putut intimpla asa ceva , Dan Claudiu Vornicelu sa stea in 25% din salariu ?
Odihneasca-se in pace !
O fosta studenta,
din pacate a fost nevoie de acest gest suprem pentru a afla romanii ca au avut un muzician genial, supranumit, candva, „copilul minune” sau „micul Enescu”.
E bine ca v-ati adunat aici atati de multi care l-ati cunoscut, ca sa-l cunoasca si cei care nu stiau ca exista.
Biblio, nu m-am gandit si la unghiul asta de abordare. E corect. Am spus si eu mai sus ce importanta e mediatizarea.
..cata durere, cata tristete o fii fost in sufletul lui…!!!!
……mourir d’aimer…!!!
Draga doamna,chiar asa ” ca, gata!”?
Va sustin,sinteti in rindul „seniorilor”,din moment ce ati avut citeva informatii despre imaginea din perioada comunista a regretatului DAN CLAUDIU VORNICELU si cam atit.Imi pare foarte rau ca nu v-ati oprit doar la ce stiati si mai rau ca nu ati scris despre violonistul care a fost si despre realizarile sale,concerte, premii,modelarea macar a unui suflet de student.
Ati preluat informatii fara fond: „primul declin”, „al doilea declin”.Respectele mele ca ati reusit sa comparati mediatizarea mortii lui cu cea a doamnei Salam,ca ati scris totusi ceva despre el,dar va rog,doamna,referiti-va ACUM la Dan Claudiu Vornicelu si nu la alte „personalitati” .
„A fost preluat de parinti”,”a ajuns asistent universitar”,”a esuat intr-o casatorie”,urma sa ramina fara 25 % din salariu? Rusine!
Cind ajung ,dintr-un motiv sau altul, sa fiu atenta la o stire si sa o urmaresc in presa lehamitea mi-e mai adinca fata de o mare parte de jurnalisti decit fata de majoritatea politicienilor.
Dumneavoastra sinteti bine intentionata,eu revoltata.Asa am ajuns la tonul asta si la curajul de a va ruga iar ceva:scrieti pina la capat,cu responsabilitate,constructiv citeodata.Informati-va.Dan Claudiu Vornicelu nu era doar profesor,cinta,sigur ca nu la Eurovizion.
In Piata George Enescu ar fi trebuit sa cinte acum Dan Claudiu Vornicelu.
Sa ascultam Balada lui Ciprian Porumbescu!
Condoleante familiei si multa dragoste celor care-l iubesc!
Magraoni vand bine vii…valorile sunt pretuite dupa ce mor.
Doamna Maria, cred ca e nevoie sa va raspund pe puncte, ca sa ma explic si sa intelegeti.
1. Nu am considerat ca in acest articol ar fi trebuit sa repet ceea ce s-a publicat in Adevarul, adica notele biografice ale acestui genial violonist, pentru a va dovedi dv ca sunt informata. Aici e un blog si eu am scris o opinie despre ceea ce a insemnat acest om in muzica si ceea ce l-a determinat la un asemenea gest.
2. N-am folosit expresiile „primul declin, al doilea declin”, asa ca nu prea inteleg unde bateti.
3. Apreciez, insa, ca va dati seama ca am fost bine intentionata.
Pingback: Simona Ionescu » Exclusiv! Scrisoarea mamei lui Dan Claudiu Vornicelu: “Fiul meu nu s-a sinucis!”
Nice fill someone in on and this mail helped me alot in my college assignement. Gratefulness you as your information.
Pingback: Simona Ionescu » Dan Claudiu Vornicelu, primele imagini cu copilul-geniu
Buna ziua,
va rog urgent un telefon sau un e-mail al dnei Lili Vornicelu, mama lui Dan Claudiu, in legatura cu o carte pt tipar si o emisiune muzicala, ambele initiate de dl profesor Viorel Cozma
Nota: la mobil 0770 …… dna Vornicelu nu raspunde
Eventual mobilul dlui profesor care a prezentat necrologul la ceremonia funerara de la cimitirul Bellu catolic
cu multumiri,
anton muraru
0722 213 250