Am fost ocupata cu copiii zilele astea, iar azi ii sarbatorim. Promit ca revin cu o noua amintire despre inceputurile presei. Azi-noapte am stat de vorba mult-mult cu o fosta colega si ziarista.
Jurnalista Cristina Sofronie, cu care am lucrat si la Tineretul liber si la Evenimentul zilei, e stabilita de niste ani buni in Canada. Nu s-a lasat de meserie ci editeaza acolo ziarul Zig-Zag Romania. A ramas si ea cu nostalgia presei de altadata, cand ziaristul alerga de-si rupea incaltarile, iar pentru munca lui era respectat, inclusiv de autoritati si Putere. Probabil ca am fi mai puternici ca breasla, daca am perpetua pasiunea din trecut, imbinand-o cu „uneltele” si tehnicile moderne de azi. E o tema de discutie…
dvs. ati scris: „Lilick, si e important de spus ca, la momentul tranzactiei cu KazMunaiGaz, Patriciu a platit la buget taxe barosane ca urmare a vanzarii cu aproape 2 miliarde de euro. Uitam toti cat platim la notar daca vindem o masina sau o casa? Deci Patriciu a bagat ceva bani la buget” ?
Ţin minte că citeam acum „jdeani” o revistă Zig-Zag sau Zig-Zag Magazin, nu mai ştiu prea bine…
Zig-Zag Magazin a fost primul saptamanal adevarat, scos de Cristoiu dupa revolutie. Se vindea ca painea calda, in tiraj mare, iar subiectele abordate erau cu predilectie despre lucrurile ascunse atati ani de regimul ceausist, dar si dezvaluiri depre afacerile pe care incepusera sa le infiripe noua clasa politica. Ar trebui ca ziaristii de azi sa se duca la biblioteca si sa studieze colectia acestui saptamanal, de la titlu pana la continut.
Cred că ar fi o chestiune interesantă să fie scanate acele reviste de după revoluţie şi să fie puse pe un site… Am început să ne uităm şi istoria apropiată.
Am văzut că s-a reluat editarea revistelor RAHAN. Personal eram fan PIF.
Si eu tot PIF. Dupa revolutie, cand a fost adus si in Romania, nu a avut succes. Poate Rahan va avea o alta soarta.
Tin minte ca in primele luni dupa revolutie, cumparam un teanc de ziare printre care si Zig-Zag magazin, pe care le „sorbeam” cu nesat. Astazi, parca toata aceasta sete de a citi presa a disparut. De ce? Poate si pentru ca nu mai este o presa independenta cu adevarat, fiind organe de presa al unei grupari sau a alteia! Mi-e dor dor de presa ce reda stiri neinterpretate si netrecute prin filtrele jurnalistilor ca acum.
O zi frumoasam cu realizari!
Mai am o chestie veche… parcă ruptă de pe vremea lui Stalin:
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/06/manifestari-discretionare.html
🙂
buna seara,
Am ramas si eu cu nostalgia presei de altadata, cand ziaristul alerga de-si rupea incaltarile. Incarltarile lui si ale altora.Fie cei ce-l ajutau sau ale celor care-l urmareau……Frumoase vremuri…noi luptam cu „ei”….Nici atunci, dar nici azi nu avem loc de „ei” …din diferite motive…..as dori sa pot lua legatura cu o veche luptatoare…Anca Oegar…
Anca Oegar…stiu doar ca plecase in State. Nu stiu sa se fi intors. Era o ziarista buna, bataioasa.
buna seara,
Multmesc pentru mesaj.
Este adevarat ca a fost o vreme plecata in State, dar auzisem ca a revenit in tara…am sa mai caut.
Toate cele bune