Imi scrie Dragos un comment la postul ~Student Party, cu Cristi Paturca si Rona Hartner~:

~Sunt foarte trist sa aud ca adevaratul suflet al Pietei Universitatii, Cristi Paturca este bolnav. Sper sa nu fie ceva grav, sa-i dea Dumnezeu sanatate.
Lucrez in Norvegia, la nord de Oslo, dar oriunde ma duc nu-mi lipsesc cantecele noastre dragi din Piata Universitatii.

cu multa prietenie si toate urarile de bine tuturor,

un fost golan din 1990~

Dragos a citit mai tarziu postul respectiv, ~aruncat~ deja in categoria ~Viata de ziarist~, dar a simtit nevoia sa scrie ceva. A reactionat tocmai ca i-au fost rascolite sentimente si amintiri. Omul n-a uitat. Altii nici nu stiu ce s-a intamplat atunci, in mijlocul Bucurestiului, de fapt in Romania. Fiindca intreaga tara era conectata la ~fenomenul Piata Universitatii~. O mana de oameni, intai, apoi multi-foarte multi, au ocupat Piata in luna mai, dupa primele alegeri libere din Duminica Orbului, si timp de mai bine de o luna au protestat prin cantec si discursuri impotriva noii oranduiri si a emanatilor Revolutiei. Atunci si acolo s-a vorbit prima oara de ~confiscarea puterii~, de ~esalonul doi~, de ~Punctul 8 de la Timisoara~si multe-multe alte lucruri. Era ca o Piata din Grecia antica, cu discursuri, cu schimb de idei si replici taioase. Dar si cu celebrul balcon, tribuna oratorilor si scena oamenilor de cultura. Sunt multe de spus si o sa o mai facem de-a lungul timpului. Postul lui Dragos a venit insa acum, la sfarsit de februarie, cand, in urma cu 18 ani, trecuse deja primul val de mineri prin Capitala, Dumitru Mazilu vorbise de pe tanc in Piata Victoriei impotriva lui Roman si Iliescu si obtinuse scoaterea partidului comunist in afara legii, iar in 20-21 februarie 1990 aveau loc ample proteste de strada intre simpatizantii FSN si cei ai partidelor istorice, taranist si liberal. CPUN-ul – precursorul actualului Parlament de azi – se intrunea in fiecare zi si facea spectacol televizat, de tipul celui pe care l-ati vazut de curand cu Ion Iliescu si Nica Leon. Era ceva fascinant pentru un popor care fusese tinut zeci de ani cu programe tv de cantece patriotice si reportaje despre clasa muncitoare in frunte cu maretul ei conducator si consoarta sa, academician de renume mondial!

Sunt convinsa ca Dragos si-a reamintit de toate aceste lucruri, acolo, in coltul lui norvegian, atunci cand mi-a expediat mesajul, asa cum am facut-o si eu acum, cand l-am receptionat. Adevarat, trecutul isi pune amprenta asupra fiecaruia din noi si, cateodata, in amintiri e salvarea. De exemplu, pe Cristian Paturca, acel golan cu chitara ce ne-a lasat ~Imnul golanilor~, doar amintirile acelei perioade l-au facut un supravietuitor.

Va dau linkul pentru a-l asculta pe Cristi, dar si textul Imnului golanilor din 1990.

http://www.trilulilu.ro/Vlady/5824b2a52cda18

A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren:
Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atuncï.