Maia Morgenstern – anticamera de vedeta!

images
In comentariu sau la postul ~Vedetele-marfa~, Teo a pomenit-o pe Maia Morgenstern. Mi-am reamintit astfel de singura ora petrecuta impreuna cu marea actrita, in biroul primarului sectorului 1, Flor Pomponiu (mandat 1992-1996). Cred ca era prin vara lui 1994, oricum dupa ce Maia castigase un premiu extrem de important in cinematografia internationala, pentru rolul din filmul ~Balanta~ a lui Lucian Pintilie. Toate ziarele au omagiat-o atunci pe prima pagina, au fost emisiuni tv exceptionale, interviuri asemenea. Maia Morgenstern era vedeta noastra cea mai de pret!

Eram intr-o seara in biroul primarului, pentru un interviu. Avea obiceiul de a primi spre seara ziaristii, pentru ca peste zi era prea ocupat cu sedinte si audiente. Ma aflam de peste jumatate de ora in birou si mare lucru nu facusem din cauza telefonului care suna continuu. Inchideam si deschideam reportofonul si tot atat de des sorbeam din ceasca de cafea, ca sa nu tulbur treburile unui primar in execitiul functiunii. Cred ca se apropia de o ora intrevederea noastra si mai ca-mi luasem gandul ca o sa-mi iasa interviul. Cand am auzit si soneria secretarei, mi-a fost clar. Am auzit-o spunand pe spicher: ~E doamna Maia Morgenstern in anticamera. Va asteapta de 30 de minute si intreaba daca o mai puteti primi sau revine altadata?~. Doamne, vedeta mea facea anticamera la primar si eu il tineam ocupat cu ~nimicuri~ pentru care puteam reveni in alta zi! I-am spus soptit primarului sa o primeasca, ca reluam altadata. Oricum nu mai aveam chef si mi se parea ceva de neconceput sa nu-i dau intaietate celebrei actrite. Incepusem sa-mi strang lucrurile cand Maia a intrat in birou. O femeie tanara, frumoasa, cam de varsta mea, si atat de fireasca… Coplesitor de pamanteana. Avea un aer jovial, fara pic de nervozitate ca fusese tinuta de secretara atata timp in anticamera incat se demitiza singura din mintea mea. Primarul Pomponiu a insistat sa raman, pentru ca, ~nu-i asa, e o placere sa stai de vorba cu o vedeta a filmului, iar un ziarist e curios~, a punctat edilul. Am vorbit de filmul romanesc, despre Lucian Pintilie si despre filmarile la ~Balanta~, despre cum fusese primita pelicula in strainatate, despre tumultoasa viata politica din acei ani…Si, deodata brusc, actrita i-a spus: ~Domnule primar, trebuie sa ma ajutati! Avem nevoie de o casa. Stam cu un copil mic intr-o mansarda inchiriata, prost luminata si aerisita si nu avem posibilitatea, eu si barbatu-meu, sa cumparam ceva cu banii jos~. Pentru cei care nu stiu, in acei ani bancile nu dadeau credite pentru locuinte decat celor cu venituri consistente sau cu cine stie ce pile. Primarul n-a refuzat-o din capul locului, dar i-a povestit cum e cu ~naveta caselor~ dintre Primaria Capitalei si primariile de sector, cum se pandeste moartea unora fara de mostenitori pentru a se crea un spatiu liber. Ma rog, chestii-socoteli. Am plecat din primarie impreuna cu Maia. Pe jos, fiindca eu stateam la doi pasi, pe Titulescu, iar actrita, in mansarda inchiriata pe Calea Victoriei. 15 minute cat a durat plimbarea noastra mi-a vorbit intr-una despre fiul ei Tudor si parca am simtit-o si mai aproape cand i-am spus ca si pe baietelul meu tot Tudor il cheama. Felul ei de a fi daramase intre noi orice bariera si nu o mai percepeam ca pe marea vedeta pe care o admiram pe ecran sau o aplaudasem in sala de teatru. Nu mi-am sters-o din minte in niciuna din ipostaze.

Nu ne-am mai vazut de atunci. Stiu insa ca primarul nu i-a dat casa. Si mai stiu ca vedeta a inghitit umilinta anticamerei si cererii ei disperate cu zambetul pe buze. Acelasi zambet cu care, niste ani mai tarziu, l-a cucerit pe regizorul si actorul Mel Gibson si, apoi, publicul de pe mapamond cu rolul Fecioarei Maria. Un lucru va rog sa retineti: Maia e Maia Morgenstern, iar Flor Pomponiu e un nume despre care v-am pomenit (sau vi l-am reamintit) eu.

christ

27 de păreri la “Maia Morgenstern – anticamera de vedeta!

  1. Bibliotecaru

    Am avut o perioadă în viaţă când mestecam artă pe pâine. Acum am lăsat-o mai moale, am început să uit, să fiu lăsat în urmă de toţi aceşti tineri născuţi din multele de academii particulare, arta a devenit „scumpă”, adică înscrisă în parametrii manageriali. Înainte vreme un film se făcea cu un milion de euro, acum se cheltuiesc peste 4 milioane numai pentru publicitate. Mă rog, altă poveste.
    Cred că am remarcat-o prima data pe Maia în Balanţă ca actriţă „care mi-a plăcut”, „despre care se putea discuta”. Din câte ţin minte o mai văzusem sporadic, fără a-mi rămâne însă în minte ca nume. Până la Balanţa era pentru mine fata de la restaurant din Secretul Lui Bahus. Deşi ştiu că o să supăr multă lume, lui Maia îi reuşeşte mult mai bine rolul de divă, boemă sau prostituată decât cel de Madonă cuprinsă de sfinţenie şi tăceri lungi. Am urmărit Patimile lui Isus mai mult pentru ea. Ştiam că filmul nu o să-mi placă după ce am văzut capodopera Jesus of Nazareth a lui Franco Zeffirelli şi că o să fiu cârcotaş. Cred că mă aşteptam la tuşa mai mult teatrală decât cinematografică. Ceea ce m-a deranjat cu adevărat este că Maia a triumfat după acest film, de parcă brusc românii au descoperit talentul unei actriţe ajunse la maturitatea sa de expresie. La fel a fost şi cu Marcel Iureş. La început lumea a fost dată pe spate de faptul că a fost selectat pentru Interviu cu un Vampir, şi a dat „cu rotiţele în sus” atunci când a jucat un rol principal în The Peacemaker. România i-a aruncat tot la picioare, inclusiv un Hamlet la Bulandra.
    Avem sute de actori excelenţi, actori ce se zbat în uitare. Alţi actori de mâna a doua au ajuns foarte sus. Pe George Ivaşcu l-am remarcat negativ de pe vremea când era student şi avea câte o piesă de student la sala IATC. Se vedea că este leneş şi joacă totul pe umorul de situaţie; credea că e un fel de Birlic. Ca actor a rămas exact ce l-am intuit atunci… dar a ajuns profesor, a ajuns director, apare la televiziuni, se scrie în ziare că divorţează… măcar Duda a ajuns un fel de prinţ, joacă rolul vieţii lui pe lângă fosta casă regală.
    Un actor excelent, Mihai Constantin, foarte aproape de geniul tatălui său… ce s-a întâmplat cu el? De la Liceeni a mai făcut 4 sau 5 roluri, nu foarte ofertante. Apropo, îşi aduce cineva aminte că a jucat în Balanţa?
    Alexandru Bindea, alt actor din Balanţa, şi pe el l-am văzut de când încă învăţa prin facultăţi. Promitea foarte mult… nici el folosit la adevărata valoare. Cred că mai ştiu încă o sută de „nefolosiţi”.
    În schimb este adulat Alexandru Arşinel, un actor de Brigadă artistică la Uzinele 23 August sau Avicola 30 Decembrie colţ cu Filatura Flamura Roşie care a supt toată memoria şi eleganţa lui Ştefan Bănică senior.
    Mă opresc aici, este prea trist.

  2. simona ionescu

    @Biblitecaru,
    sunt opiniile tale si ti le respect. Pentru mine, insa, Marcel Iures este un mare actor si nu sunt de acord cand spui ca ~Romania i-a aruncat la picioare rolul lui Hamlet~. Regret ca nu am vazut piesa, dar categoric nu Romania i-a facut acest cadou ci el ne-a oferit noua o creatie, dupa unii critici, – magnifica.
    Arsinel e actor de revista si are publicul lui. Spune-mi un altul care-i urmeaza in acest gen destul de agreat de public? El l-a inlocuit pe Banica senior. Pe el cine-l inlocuieste?

  3. kmi

    Parerea mea, din exterior, nu am avut sansa sa schimb vreo vorba cu doamna Morgerstern, este ca este genul de femeie „cu cojones”, scuzati lipsa de originalitate (vin de pe blogul chinezului) si a termenului folosit. Pentru mine este o mare doamna!

  4. simona ionescu

    @Vania, nu stiam ca Tudor al Maiei este si scriitor. Stiu doar ca i-a urmat mamei si acum e actor.
    @Kmi,
    este o femeie foarte puternica! Iar acum, mama a trei copii si posesoare de casa.

  5. Vania

    Da, Tudor e actor, dar, ocazional, mai produce şi câte-o proză. Acum, rămâne de văzut dacă-l va atrage şi acest domeniu…

  6. simona ionescu

    Tot despre teatru si despre Maia, tocmai am citit ceva interesant pe blogul lui Andrei Crivat. Va recomand si voua. andreicrivat.ro

  7. Bibliotecaru

    @ simona ionescu
    Ai înţeles greşit ce spuneam eu. Eu spuneam că România aşteaptă recunoaşteri internaţionale pentru a da Actorului ce este al Actorului. Spuneam că un actor excelent ca Iureş ar fi rămas în prăfuirea memoriei dacă nu se lansa „în afară”, dacă nu scriau alţii de el. Spuneam că dacă nu ar fi fost prezenţa în presa străină, desigur că nu ar fi jucat Hamlet şi rolul s-ar fi dat pe „pile”, cum se mai întâmplă din când în când în teatru. Lupta mea se duce cu mentalitatea de a gestiona valoarea nu după realitate ci după ceea ce comentează „oficialii” că ar fi realitate. Spuneam că a fost nevoie de critica din străinătate pentru a scoate la iveală un actor român.
    Ion Fiscuteanu (şi el a jucat în Balanţa) a aşteptat Moartea domnului Lăzărescu pentru a ajunge la valoarea unui rol de compoziţie şi prim-plan. Din păcate a murit când deja ar fi trebuit să-şi înceapă adevărata activitate.
    Am fost vecin cu un actor, Ion Henter. El a fost foarte bun actor, dar cu roluri episodice. Nu am avut o relaţie apropiată dar discutam cu simpatie când ne întâlneam şi el era fericit când lumea îi mai prinuţa numele prin gazete, simţea nevoia aplauzelor. S-a stins în uitare… Câtă lume ştie că a jucat de la egal la egal alături de Amza, de Vracă, Birlic… toate numele mari ale perioadei. Câtă lume îşi aduce astăzi aminte de el?
    La cealaltă scară de bloc stătea, pe vremuri, Mişu Fotino… poate de el îşi mai aduce aminte lumea, dar imdb habar nu are cine este.

    Arşinel este o „făcătură”, nu o spun peiorativ. Ambalajul construieşte o altă realitate conţinutului. Marele atu al lui Alexandru Arşinel s-a numit Stela Popescu şi dl. Maximilian. Sunt mulţi în revistă mai buni ca Arşinel. Chiar şi Cornel Palade şi Romică Ţociu, Radu Gheorghe (care a revenit acum câtiva ani cu un rol în filmul Lotus). De ce a ales Revista pe Arşinel şi nu pe Paul Buţă, de exemplu? A fost loterie? Vasile Muraru ar mai putea fi, nu-mi vin în cap acum, sunt mulţi care ar putea juca revistă, probabil se şcolesc 5 în fiecare an, dar nu au unde să joace. Chiar şi Bănică JR.

  8. simona ionescu

    @Bibliotecaru,
    e bine ca ai venit cu precizarile astea, mult mai clare. Si suntem in total acord. Pe ai nostri ii vedem intai ~afara~ si apoi ii promovam in tara! Doar ce discutaram despre Costel Busuioc! Apoi, presa scrisa promoveaza ~vedetele~ care apar la televizor. Si cum pentru actori si artisti nu prea mai e loc, pe cine sa promoveze? N-ai vazut ca si pt telenovele nu mai sunt alesi doar actori?

  9. Ina

    @Bibliotecaru
    ma scuzi ca ma bag…..
    stiu ca noi nu oferim prea multe variante de exprimare artistica (lipsa de interes, bani….management prost….)…da’ si artistu are „trenul” lui…
    pot trece ani buni pana da „lovitura”, pana cand rolul i se potriveste „manusha” …..pana cand gaseste un text…un regizor….ceva care sa-l faca „absolut”
    si „dincolo”..la aia mari si bogati si specialisti se cam intampla acelasi lucru…artistu’ da lovitura…sau nu….
    omu’ spera…si joaca in continuare pentru a-si castiga existentza. fara sa faca impresii artistice si financiare deosebite.
    si Maia..si Iures….sunt actori care nu au rupt targu in patru …ei au perseverat, talent au, munca depun….si-au gasit agenti buni si au intrat in vizorul acelei mashinarii diabolice de descoperire si promovare de talente de „dincolo”.
    acum nu spun ca rolurile lui Iures din misiune imposibila/pacificatorul/….sunt exceptionale (as spune ca-s cam comerciale si americanii mizeaza in cazul lui pe un farmec balcanic incontestabil ….)…da’ l-au facut „vedeta” (este o vedeta…a afcut fata unei distributii „banoase” rau)…i-au skimbat oleaka perspectiva asupra lumii inconjuratoare…i-au dat incredere mare in capacitatile lui artistice…si poate hotari singurel (fara sa astepte aprobarea unui videanu) cam ce vrea de la cariera sa artistica. asa a aparut si acel hamlet…
    acu’..daca a spart targu in patru cu el…e de discutat

  10. teo.georgescu

    @Uite asa ne trezim una, alteia amintiri. Povestea ta cu Maia m-a impresionat , cu atat mai mult cu cat am un respect deosebit pentru ea. Este, intr-adevar, o femeie foarte puternica.
    Imi place mult si de Marcel Iures, chiar daca Hamlet i-a fost aruncat la picioare…daca nu avea talent putea sa aiba la picioare orice. Tot degeaba ar fi fost.
    Cat despre Flor Pomponiu…Cine is va mai aminti de acest personaj ignorant in urmatorii ani? Sper ca nimeni…

  11. Bibliotecaru

    Una din armele utile in procesul despărţirii valorii de minusculi ar fi în măna presei. O rubrică de critică teatrală „pe bune”, nu laudativă, ar fi foarte benefică. De exemplu dl. Mălaimare pregăteşte ceva de senzaţie si nu am prea văzut pe nicăieri asta. Desigur că mai sunt si multe alte spectacole, Bucureştiul are deja o pregnantă zonă de underground, dar nu apar, de obicei, decât simple ştiri de flux. Ar fi interesată o rubrică de cultură în care un ziarist să comenteze ce a văzut pe bune, se duca la spectacole şi să scrie despre ce se întâmplă real, cum se întâmplă şi în marile ziare ale Americii. Din păcate actorii apar mai des în postură jenantă şi măruntă cu partenerii altor parteneri la braţ prin presa de scandal. Cum să spun să fiu mai haios: Scandalos! 🙂
    Văd că şi teo m-a înţeles exact pe dos. Văd că îmi pierd puterea de exprimare. Eu încercam să fac o trecere de la cumplita ignorare la zecile de invitaţii la televiziuni, valul de interes, ProTV a semnalat o lună de zile: Marcel Iureş în Hamlet! Ciuliţi bine urechile… se mai aude ceva de Marcel Iureş? Desigur, dl. Bordeianu este mult mai important decât dl. Iureş din moment ce se aude despre el în fiecare zi câte ceva. Domnul Iureş a trecut iar într-un con de umbră. La fel va fi şi cu doamna Maia… cu Tamara Buciucianu, cu Iurie Darie, cu drăguţul de Marinuş Moraru, cu Maestrul Beligan şi mulţi alţi oameni care ne-au îmbogăţit pe noi ca oameni dar care acum nu primesc absolut nimic înapoi. Domnul Beligan, Sergiu Nicolaescu şi alţi câţiva au o perioadă mai rece în ceea ce priveşte sănătatea… poate că ar trebui să le acordăm mai multă atenţie, să-i îmbrăţişăm, să-i încălzim, să le arătăm că ne pasă. Nimic nu întăreşte mai mult un actor decât aplauzele. Să-i aplaudăm, că nu sunt contrafaceri, sunt valori reale.

  12. simona ionescu

    @Bibliotecaru,
    Am citit azi de pe blogul lui Iulian Comanescu un post de pe alt blog care anunta ca pagina de cultura din ziarul Gandul a fost desfiintata. Unde sa scrii atunci cronici, chiar mici-mititele? La mine, in tabloid?! Nu, viitorul lor este pe bloguri,pe site-uri si in reviste de specialitate. Net-ul are alt public si fiecare alege ce-i place. Depinde de noi toti sa ne impartasim informatie de calitate. Toata lumea reclama lipsa culturii din presa, invoca dorinte elitiste si critica presa usoara, dar puzderia de ziare si reviste quality sufera ca nu e cumparata. Cum sta treaba, deci?

  13. Ina

    ie greu si cu dorintele elitiste..si cu putilinzta publicului de a primi informatia „elitista…
    publicul dornic de teatru „bun” si de roluri” tari” s-a cam rarit….au mi ramas aia superfideli..si pustanii juma snobi (ie de bon ton sa te duci la teatru..si sa citesti eliade si pe ala cu alkimistu’)..juma curiosi…
    campaniile de promovare merg numa’ pe mana cui vinde bine: luciu, bordeianu, zavoranu..vand, boier Bibliotecar…vand bine…. cine si-ar fi imaginat o luciu plina de sani si carlionti dand replica unui Dinica/Moraru..intr-o telenovela cu motive rrome?
    hai, ca si noi avem un pic de horror in gene…

  14. Bibliotecaru

    @ simona ionescu
    Da, în tabloide, peste tot. Dacă sunt jurnale care-şi permit să dea cărţi, CD-uri, Suplimente… de ce nu ar putea orice cotidian să aibă o secţiune în care să promoveze cultura. Hai să spunem că ştirea-reclamă din cultură este „pro-bono” şi să sponsorizăm cu spaţiu din ziar reclama pentru cultură. În 10 de ani vor fi 500 de persoane care vor lua „tabloidul” Click pentru rubrica culturală, peste 20 de ani vor fi 1000. Peste 30 de ani nu vor mai fi ziare… Nu este o soluţie managerială, dar este o excepţie care implică rostul adevărat al scrisului. Ziarele, oricare ar fi ele, ar putea induce în timp cititorului că este de bun gust şi de fiţe să meargă la teatru, să meargă la Cinematecă, să meargă la un Concert simfonic, la Operă, la Balet. De ce nu şi o critică a restaurantelor, a vernisajelor, a premierelor… Cât costă ziarul să angajeze un ziarist absolvent de IATC secţiunea critică teatrală şi cinematografică sau, cum ii spune acum, TEATROLOGIE, MANAGEMENT CULTURAL, JURNALISM TEATRAL plus 1/4 pagină de ziar?
    Poate în locul fetei de la pagina 3, că oricum s-a cam dus conceptul acesta, s-a cam prăfuit? (părerea mea, dar recunosc că nu mă prea pricep)

    Dar să vă spun altceva. Ieri am tot pus un link pe bloguri, mai ales la oameni politici. Am pus şi aici unul, probabil că nu sunt permise adresele web pentru că nu-l văd. Nu ar fi frumos ca să fi provocat eu retragerea parţială dar spectaculoasă a ministrului Păcuraru?

    Ca să nu mai dau iar link-ul care blochează postul, dau fără începutul link-ului „Domnul Păcuraru dă înapoi”.
    giconet.blogspot.com/2008/02/domnul-pcuraru-d-napoi.html

  15. simona ionescu

    Am vazut si eu ca nu merge sa pui link la comentarii, e ceva de la Wpress, dar se poate da click pe Bibliotecaru si se ajunge la tine pe blog.

  16. Bibliotecaru

    🙂
    Dacă e vorba de wordpress, soluţia este simplă:
    În modul de setare, selectat tabul Options, subtabul Discussion, un pic mai jos pe pagină este Comment Moderation, Hold a comment in the queue if it contains or more links. Acolo se introduce numărul de link-uri de la care se consideră spam.
    Problema e ca am zeci de postări pe zi, nici eu nu mai găsesc ceva atunci când caut :D. De aceea dau link-ul şi nu spun „veniţi de luaţi… lumină!” 🙂
    În fapt nu este o problemă, mă adaptez imediat. 🙂
    Oricum, după ce am asistat azi la Realitatea TV la jocul penibil al domnul Păcuraru, am rămas cu un gust amar.

  17. daniel A

    simona

    privit prin prisma umana , articolul tau este oarecum un fel de sentiment de mila fata de actori autohtoni. Te intreb , cati dintre actori de peste ocean si nu numai au la activ atatea scoli cate au actori nostri? Si cu toate astea au ajuns celebri si dau dovada de un profesionalism idubitabil. O scola slefuieste talentul, talentul il dobandesti pe alta cale. Nu poti obtine cu scoala ce nu ai de la mama natura. Imi aduc aminte de filmele copilariei, el inginer undeva la un CAP, ea doctoritza la dispensarul comunal….apare elementul „familia” care’si vrea odrasla pe langa casa, Bucuresti in marea majoritate a cazurilor, pe ici pe colo pigmentat cu un pic de culoare rurala gen Draga Olteanu. cam asta este cinematografia noastra. La toate astea trebuie sa ai si o mare doza noroc sa te afli la momentul potrivit in locul potrivit.

  18. simona ionescu

    Daniel,
    Nu e deloc mila. E sesizata neputinta unei societati de a-si respecta valorile. Ai dreptata in ceea ce privesc scenariile tampite din vremea lui nea Nicu, dar actorii tot ne ofereau ce aveau mai bun in ei incat au fost cazuri cand nici nu mai puneam pret pe actiunea filmului. La teatru, era altfel.

  19. Tiberiu

    Simona: Am avut norocul sa o intalnesc si eu pe Maia, dar nu undeva la primarie, ci in…metrou. Mi s-a parut senzationala…asa agitata cum era. Vorbea la telefon, purta peste pardesiu un rucsac si avea ghete de rocker in picioare care se vedeau obrznic su o fusta lunga eleganta. Parea din alta lume. M-am gandit ca femeia asta de Oscar merge cu metroul ca astia din talpa tarii 🙂 . Si nici nu avea vreo jena. Am vrut sa-i spun ca o iubesc, dar m-am oprit la timp sa nu-mi dea cu rucsacul peste ochi. Glumesc. Ar fi inteles sensul iubirii in acest caz. Mare noroc avem cu asemenea artisti.Voi cat ati mai vazut in metrou?

  20. LoseMyself

    Frumos articol, d-na Simona! L-am citit si recitit cu atat de mare placere! Felicitarile de rigoare pt. acest blog intr-adevar atractiv!

  21. Cokira

    Dragilor,

    Am citit posturile voastre si nu ma pot abtine sa nu las o vorba si sa va rog sa ma ajutati intr-o chestiune, daca puteti.
    Stiti cumva de unde as putea sa cumpar urgent un DVD cu Balanta lui Pintilie? Am cautat pe la Diverta, dar n-am gasit si nici nu pare sa fie disponibil pe vreun site romanesc. Asta apropo de respectul romanilor pentru valorile lor.

    @ simona – multumesc pentru articol si pentru inca o confirmare ca Dna. Maia e unica si minunata – ne-am intersectat de cateva ori (chiar si-n metrou) si de fiecare data ma uimeste prin naturalete si gratie si o lumina cu totul personala, in fine, as putea sa concurez la „Fan no. 1” :)).

    In ceea ce priveste promovarea actului artistic, credeti-ma ca desi browsez zilnic site-uri de info teatrale, de exemplu, tot am surpriza neplacuta de-a descoperi chiar si dupa cateva luni ca s-a petrecut nush ce eveniment, la care of course muream sa ma duc. [Un exemplu ar fi Pescarusul, la FNT, nov. 2007, despre care am aflat ca s-a jucat mult dupa ce s-a jucat… incredibil!! Si eram sigura ca stiu pe de rost programul fnt-ului …]

    Cam atat deocamdata, din pacate, tre sa ma intorc in „transee”, va rog info cu Balanta …

  22. Stef

    Cokira – cred ca cel mai bun lucru pe care ai putea sa il faci este sa cauri pe google programul utorrent,apoi dai o a 2 a cautare si scri torrent balanta si te-ai scos 😉 eu asa l-am luat.M-am invartit si am cautat filmul peste tot,dar degeaba… 🙂

Lasă un răspuns