Mi-a placut pasajul asta din cartea Hertei Muller, „Animalul inimii”:
aveam cate un prieten in fiecare bucatica de nor
de fapt asa sunt prietenii cand e atata spaima pe lume
mama spunea si ea ca e normal si ca nu accepta sa ma fac prieten
mai bine m-as gandi la ceva serios
Adevarul e ca, in momentele importante, cele mai puternice branciuri mi-au venit de la prietenii de pe norisori. Ma consolez ca nu sunt singura patita.Si o iau de la capat. Ma fac prietena.
Pingback: Nopţi fără hotar (13) « Noaptea Iguanei
Astăzi prietenia este un lucru depăşit, se poartă reţelele de interese, grupurile infracţionale, clanurile mafiote… 😀
cam asa…Si le merge a dracului de bine! Cateodata, si doar acolo unde exista interes, DNA-ul mai destrama prieteniile astea. Dar rar, cat mai rar.
Din nefericire, si prieteniile noastre, obisnuite, „de pe norisori”, sunt contaminate…
http://paulgabor.com/mizerabila-blogosfera/
De la afacerea eolienelor, pe unii-i trage vantu, la numarat oauale… fiind totusi Saptamana Luminata, intr-u risipirea unor neguri de pe cerurile Twin Peakse-ului carasan, ne ocupam de unul din tartorii * iluminati * :
Chebutiu isi numara ouale iar Sorinache Frunzaverde banii de la Udrea.Pt drumuri. De ce nu au avut copiii angajatilor UCMR-ului lui Chebutiu oua rosii de Sfintele Pasti si unde sunt drumurile pentru care se incaseaza bani publici :
http://sfinx777.wordpress.com/2010/04/07/dor-de-romania/
De afacerea eoliene io sunt mic nush nimic, se ocupa greii din presa, partea de presa cu care se rafuie Muc cel Mic, sper… ca de la eolienele din Caras cetire la afacerea lemnul e distanta doar de-un deal…
Sibilla
Eu zic ca e bine…zau…sa nu renunti sa te faci prietena..::))