Mirela Corlatan a scris in Cotidianul un articol despre un intelectual, personaj public, identificat de CNSAS ca fiind un fost colabortor al Securitatii, cu „grad” de informator. Materialul nu a aparut pe print (se afirma ca din cauza lui Nistorescu), iar pe editia on-line a fost ascuns atat de bine, ca eu nu l-am gasit. Pana la urma l-am citit datorita lui Mihnea Maruta, care a postat pe blogul lui un link. L-am regasit ulterior si pe blogul lui Ioan T Morar. Uite cum blogurile reusesc sa salveze stiri si articole importante, care nu-s pe placul unor redactori sefi! Din doua motive am preluat linkul catre articolul Mirelei:
1. In martie 1997, am patit ceva similar cu cateva anchete jurnalistice.
2. E bine sa citeasca cat mai multi un articol bine documentat si care nu da verdicte.
Simona, dar nu e nimic nou în articol! Nu ştiu ce şi cît este adevărat, dar toate poveştile astea se spun de mult.
Lucia, le stiai tu si cei din mediul scriitorilor. Dar povestea in sine nu avea girul unei autoritati. Acum il are pe cel al CNSAS. De acord, insa, ca trebuie sa asteptam sa vedem ce zice si Justitia.
L-a ascuns Nistorescu dar Caţavencu…nu:
http://www.catavencu.ro/petru_romosan_turnatorul_lui_horia_bernea_si_al_lui_ion_negoitescu-9303.html
Tot articolul despre Petru Romosan mi se pare o timpenie sinistra. As vrea sa fi fost si eu „turnata” in felul asta elegant si inutil atotputernicelor servicii. Servicii pline de tot felul de idioti incapabili, pe ale caror „pareri documentate” nu am dat niciodata doi bani. Ca si acum, de altfel…
„Catzavencu” are, mai mult ca sigur, multe schelete prin dulapuri, de interpreteaza atit de incorect si manipulator niste documente primite, probabil ILEGAL, de la CNSAS! Schelete „vii”, de vreme ce au ajuns turnatorii de ieri – agentii SRI de azi – sa inoculeze boborului cine „a facut politie politica” si cine nu… CNSAS s-a compromis definitiv si nu-si va mai spala pacatele decit cind va pune la dispozitia tuturor „mapa profesionala” a turnatorului suprem. Si, eventual, a lingailor acestuia, preluati de SRI…
Luluza, tu ridici acum alte probleme, care-s mult mai grave decat ascunderea acestui articol, si pe care le putem comenta.
1. Am mai spus-o – NU e corect sa hulim doar informatorul, iar calaii securisti, care l-au recrutat si, uneori, obligat sa sifoneze, sa-si manance linistiti pensia, pierduti anonim prin societate.
2. Documentele sunt documente, nu le poti interpreta,
3. De acord ca CNSAS s-a compromis in cazul lui Base, dar nici sa-l banuim ca acum contraface documente, dosare…
4. Nu cunosc cazul Romosan, dar daca e adevarat ca a luat atitudine impotriva Monei Musca cand aceasta a fost deconspirata, atunci…unde-i morala?!
SImona, problema e mai complicată decît pare. Înainte de 1989şi chiar după, scriitorii români din exil se bănuiau reciproc că sunt turnători. Fiecare bănuia pe fiecare. Poate că unii erau. Despre unii se ştie.
Şi scriitorii din ţară se bănuiau unii pe alţii. Era o tehnică a Securităţii, bănuiesc, de a-i face să se suspecteze, probabil pentru a împiedica acţiuni de disidenţă. Dar din datele care au ajuns acum doi-trei ani la Uniunea Scriitorilor, se pare că din sutele de scriitori bucureşteni, erau, înainte de 1989, doar 5-6 colaboratori ai securităţii.
Iar povestea cu Romoşan a mai fost în presă acum cîţiva ani. Au fost şi alte poveşti, cu alţii. Adevărate sau nu.
Lucia, e bine ca sunt spuse toate lucrurile astea. Doar din franturi, din marturii, ne putem face o imagine cat mai aproape de adevarul unei situatii. Eu nu ridicasem aici fix problema lui Romosan (tocmai ca nu stiu nimic despre acest domn), ci a stirii scoase din ziar sau ascunse de ochii cititorilor.
Eu cred că de 20 de ani toată atenţia opiniei publice este îndreptată spre informatori pentru ca torţionarii să stea liniştiţi. Eu mă mir cum un „informator” ca doamna Mona Muscă a provocat un scandal de luni de zile, dar nu am auzit nici măcar de o condamnare publică asupra unor torţionari binecunoscuţi care stau bine merci sănătoşi şi voioşi printre noi, deşi există multe mărturii din partea celor care au suferit de pe urma lor. Eu nu ştiu ce a făcut domnul cutare de mai sus, nu am avut curiozitatea să citesc acele articole, dar sunt convins că domnia sa este ceva neînsemnat faţă de cei care schingiuiau victimele…
Biblio, perfect adevarat. Tortionarii dorm linistiti de 20 de ani! Iar pe acest Romosan nu-l putem face vinovat de nimic pana nu se pronunta justitia. Acum , ca am devenit curioasa cu privire la personaj, o sa caut si in Cartea alba a Securitatii, ca sa vad daca-i consemnat ceva si acolo, cum il vedeau securistii care-l racolasera, fiindca omul am vazut ca fugise in Franta.
Articolul a tronat o vreme pe prima poziţie în ediţia electronică. După care a fost mutat. De ce? Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Chiar nu este o noutate, şi mai mult, e o răzbunare, pentru că Romoşan a fost „cercetat” de CNSAS la cererea caţavencilor, pentru că a fost prea dur cu madam Muscă. Acum, până nu hotărăşte instanţa ce şi cum, e doar o scăpare pe surse.
Am fost un adversar al CNSAS, este o instituţie inutilă, folosită mizerabil, de politicieni şi de jurnalişti.
Dosarele puteau fi gestionate de Ministerul Justiţiei, victimele informatorilor şi ale Securităţii fiind cele care decideau ce se întâmplă mai departe: deschid procese, renunţă, le publică sau nu, sau în caz de crime imprescriptibile, statul declanşează din oficiu procesul. Iar istoricii puteau cerceta arhivele în nişte condiţii extrem de clare şi de constrângătoare din punctul de vedre al protecţiei datelor personale. Aşa a ieşit o mizerie, imorală, care nu mai interesează pe nimeni.
Dle Constantin, asa cred si eu ca este normal: sa decida instanta, tocmai fiindca CNSAS s-a dovedit a fi o institutie folosita de politicieni sau alte persoane ineresate.
De asemenea, interesanta si corecta in opini mea si ideea dv. ca victimele informatorilor si ale Securitatii ar trebui sa decida daca ii supun sau nu oprobiului pubic pe tortionari. Probabil ar trebui sa militam sa se schimbe legea in acest sens. Dar atunci cand, totusi, informatiile apar, parerea mea e ca trebuie publicate, analizate si chiar solicitate si alte explicatii si surse. Si, repet, intotdeauna mi s-a parut aiurea ca acei care i-au constrans pe romani (prin orice modalitate) sa colaboreze, sa nu plateasca cu nimic.
Am gasit un document interesant cu privire la poetul Petru Romosan in Cartea alba a Securitatii. O sa-l public ca sa poata fi comparat cu ceea ce se spune in articolul din Cotidianul.
Simona, mi-e lene si sila sa revad articolul din Catzavencu, care este o mostra infama de varza manipulatoare. Asa ca analizez/interpretez din memorie… Sooo, Romosan semnase „angajamentul” in 1988, dar cica ar fi facut informari voluntar, inca dinainte. Nu vad dovada, ci doar citate dintr-un raport al unui ofiter. De cind au devenit rapoartele securistilor litera de lege? Ca ei erau primii „antrenati” in dezinformare, asadar presupun ca minteau si prin rapoarte, ca sa nu scape vreo avansare… In plus, unul dintre cei vizati afirma acum ca Romosan dadea „informatii” insignifiante, pe care le stia oricum toata lumea. Dar se spune cit a avut de suferit acesta odinioara, parca din cauza lui Romosan, pe vremea cind acesta nici macar nu era nascut.
Iar „istoricii” aia care studiaza arhivele ar trebui sa fie suficient de inteligenti ca sa desparta adevarul de minciuna si sa nu dea prea mult credit „facatorilor” de dosare. Si nu sint! Si suficient de morali pentru a nu vinde dosare cui plateste mai mult si interpreteaza pe turta proprie.
Nu am fost de la inceput impotriva CNSAS, dar sint acum, pentru ca indivizii de pe acolo nu prea dovedesc discernamint, nici inteligenta si sar ca lupii mai cu seama la beregata oricarui rival politic al Supremului actual. Si a oricarui cirtitor la adresa lui…
Vad acum prin presa si prin mediul politic o multime de indivizi a caror unica vocatie este delatiunea contra cost (sau cu plata in natura) si sint profund dezgustata ca delatorii astia vechi si noi sint considerati lideri de opinie sau elita politica. Spalati la minut de CNSAS si „penetrati” pe oriunde le-a dorit sufletelul. Care prin ambasade si consulate, care in Parlamentul European sau cel bastinas…
Fraieri am mai fost! Daca vrea „cineva”, acusica se incropeste si se publica in Catzavencu „interpretari” ale dosarelor de informator al Doinei Cornea, al lui Paul Goma! Ati uitat ca pe Ticu Dumitrescu il scosesera „legionar” pe la 10-12 anisori?
Oservatii corecte, Luluta. Asa vad si eu lucrurile. Mai putin ideea ca jurnalista care a scris ar fi facut-o contra cost. Daca nu sunt probe in acest sens, afirmatia e foarte grava. Eu nu eram preocupata de cazul Romosan – dupa cum vezi nici nu i-am pomenit numele in textul postat. Dar pentru ca acum a devenit un caz concret, am cautat si alta sursa decat cea invocata de Cotidianul. Si am gasit-o in Cartea alba a Securitatii, o culegere de documente studiate si publicate in 1996 de istoricul Mihai Pelin. O sa public nota cu privire la Romosan, dar, asa cum spui, trebuie avut mereu in vedere faptul ca aceste documente sunt intocmite de securistii lui Ceausescu.
Simona, cind am scris „contra cost sau barter” (?) ma refeream la cei care „scapa” date din CNSAS, nu la jurnalista.
Am descoperit de ce nu-l au unii la ficati pe Petru Romosan! 😀
Scrie mult in presa locala si extrem de acid! Mostra, de acum un an:
„Odată cu venirea surprinzătoare la preşedinţie a lui Traian Băsescu – o ipotetică mînă forte ce putea aduce aminte de Carol a II-lea sau de Ion Antonescu -, intelectualii români dotaţi cu un discurs mecanic de dreapta, pseudo-anticomunist, păreau să-şi fi găsit Tătucul visat. N-a fost să fie : în 2008, Traian Băsescu pierde alegerile locale, iar la viitoarele scadenţe electorale nu i se pot prevedea mari succese. « Fripturiştii » sau « ciolănarii » intelectuali de dreapta au intrat în panică. Nici aceşti intelectuali, ca de altfel nici Traian Băsescu, nici partidul său, PDL, n-au un proiect pe termen lung pentru România. Un ultrapopulism în discursul politic combinat cu o sălbăticie machiată liberal în domeniul economic, cu scopul vădit al îmbogăţirii imediate, nu ţine loc de proiect naţional.
Apropierea prea mare a unei părţi a intelectualilor – a cîtorva grupări, în fapt – de liderul presupus charismatic nu a fost decît o formă agravată de oportunism. Sau, mai trist, în destule cazuri, o dovadă a lipsei de independenţă a unor cariere construite ocult şi factice în ultimii 20-30 de ani. În cazul defecţiunii pe model Emil Constantinescu a eroului lor, Traian Băsescu, învins într-un fel sau altul de cei „322” (în fapt, aceeaşi Securitate), soluţia care-i mai rămîne unui Patapievici şi alor săi este încă un marş împotriva comunismului cu o pancartă mare pe care să stea scris „Elena Udrea for president”. Şi dacă tot l-am numit, H.R. Patapievici, înalt funcţionar de stat, lefegiu instituţional adică, nu şi-a respectat deloc în ultimii ani obligaţiile de rezervă, printre care şi cele de non-partizanat, ale oricărui autentic servitor al statului. Ceea ce ne permite, ba chiar ne obligă să-l ironizăm fără rezerve şi să-l alăturăm profesoarei Elena Udrea, specialistă în parcări şi afaceri imobiliare. ” 😆
Iar anul asta promite si mai mult! 😉
Ultimul articol:
http://www.ftr.ro/index.php?cmd=d&id=24869
E limpede, Lulutza, e un om incomod pentru Putere, care scrie acid, deci exista o explicatie a scotocirii in trecutul sau. Din ce am citit legat de acest trecut reiese clar ca Romosan a avut puncte slabe in viata sa, exploatate miseleste de securisti (asta era metoda, nu?!), pana l-au adus in ograda lor. Important mi se pare ca victimele informarilor lui spun ca nu au avut de suferit din cauza mazgalelilor sale din rapoarte.
Pingback: Provocarea sau sansa lui Nistorescu. Ultima | Reporter Virtual