M-a sunat la scurt timp după ce s-a întors de la înmormântarea lui Ion Zubașcu, în comuna Bragadiru. Avea încă glasul înmuiat de lacrimi, dar i-am simțit stringența când a început să-mi spună că, dacă ar fi fost anunțat, i-ar fi găsit groapă măcar în cimitirul din Giulești-Sîrbi, aproape de casa familiei lui din Crângași, nu într-un cimitir privat din comuna Bragadiru, pe bani mulți, probabil. ”George, i-am spus, nu întotdeauna și nu în tot și în toate putem face după cum am vrea”. Mi-a spus că au fost prieteni buni și că ar vrea să-i scrie o ultimă scrisoare lui Ion, lui Zubi, dar cine să i-o publice?! ”Eu, pe blog, George!”

În următoarea oră aveam pe mail textul. Amintiri și dezvăluiri cutremurătoare…despre un Poet care știa că urma Să Plece Continuă să citești →