Emoţiile şi maximum de revoltă provocate de tragedia aviatică din Munţii Apuseni s-au esompat în spaţiul public. E timpul anchetei lucide a procurorilor pentru a fi stabilite cauze şi vinovăţii. Nu va fi nici uşor, nici nu sunt certitudini că adevărul va fi scos la iveală.

Noianul de informaţii şi declaraţii pe care l-am strâns noi, jurnaliştii, mă fac să compar ceea ce s-a întâmplat la nivelul instituţiilor statului, chemate să rezolve o situaţie excepţională, de urgenţă, cu ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Desluşirea accidentului aviatic şi modul bezmetic în care s-a acţionat pentru salvarea victimelor seamănă izbitor cu aflarea adevărului despre evenimentele din 89. Îmi amintesc de ancheta procurorilor militari din perioaa anilor 91 şi 92, de declaraţiile militarilor, revoluţionarilor, personalului din spitale, ale martorilor civili din instituţii declaraţii care se băteau cap în cap, care conţineau fiecare câte o fărâmă de adevăr, însă greu puteau închega un tablou al situaţiei de fapt: cine a coordonat, cine a ordonat, cine a tras, cum s-au luat deciziile… Continuă să citești →