In cate redactii voi mai lucra de acum incolo, oricat de moderne, niciuna nu-mi va ramane intiparita in suflet ca aceea din „Casa Presei” pe care trona, cu litere de-o schioapa, numele „Tineretul Liber”. In mod sigur, fiindca a fost prima care m-a angajat cu carte de munca. Dar si pentru ca acolo am lucrat cu niste oameni minunati, de la care am invatat multe. In primul si in primul rand sa iubesc cu adevarat meseria asta de gazetar si sa-i respect regulile. Si am fost un colectiv minunat…Pana ne-a lovit in plex economia de piata a anului 1993 si totul a inceput sa se destrame. Managerii nostri n-au fost prea priceputi, iar moartea subita a redactorului sef Aurel Perva a bagat si mai rau „barca TL” in deriva. In fine… De colectivul meu de la Reporteri speciali s-a ales, incet-incet, praful. Sorin Ovidiu Balan, Gabi Inoan (acum la TVRM), Dumitru Manolache ( in stafful de la Gardianul), Ciprian Chirvasiu (red sef adj Saptamana financiara), Romeo Neacsu si Daniela Georgescu (ambii plecati in State), Cornel Talmaciu, mezinul echipei – Dan Mircea Cipariu (seful sectiei Poezie din cadrul Uniunii Scriitorilor) au parasit rand pe rand redactia, in ciuda insistentelor redactorilor sefi adjuncti Horia Barna, Gabi Rusu, Cornel Ostahie, Dan Vardie si, mai apoi, a noului redactor-sef Ilie Serbanescu. Trecusem deja in „epoca George Padure”, si cred ca numai eu mai ramasesem in redactie din toti reporteri nominalizati mai sus. Iubeam atat de tare ziarul, incat nu-mi venea sa-i urmez la Evenimentul zilei, acolo unde plecasera cei mai multi dintre ei. Erau inca multi alti oameni in celelalte sectii ale redactiei, de care ma simteam legata afectiv. Baietii de la Sport, ai lui nea Vasile Cabulea (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!) imi erau colegi de birou. Cu Bogdan Comaroni si cu Florin Firica imparteam covrigeii din punga sau chipsurile sau savarinele de la bufetul de langa noi. Si ne zbateam sa organizam cat mai bine Clubul Tricolorilor, ideea mareata a lui nea Cabulea si a lui Cristian Topescu de a da prilejul suporterilor sa se intalneasca intr-o sala de sport cu lotul Nationalei. O sa povestesc, poate, candva si despre asta. Ziaristii de atunci aveau ceva aparte, modul de lucru era altul, ne sfaraiau calcaiele alergand dupa subiecte cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Relatiile dintre noi erau altfel decat cele tesute in urmatorii ani in alte colective. Apoi, intr-o zi a anului 1993, am plecat si eu la Evz. O noua etapa, o alta presa.
PS. Postul asta mi-a venit sa-l scriu dupa ce am primit mailul fostului meu coleg Bogdan Comaroni. Imi scrie despre baietii lui, niste pusti de 13-15 ani, care au spart norii cu formatia lor „X-Plod”, la Festivalul Rockin’ Transilvania”. Va scriu maine despre performanta lor nemaipomenita, fiindca e o premiera.
13 păreri la “Iubirea pentru un ziar care a murit”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Eu am cumparat Tineretul Liber pana cand a disparut de pe piata !
Si ce aici la Click nu-i atmosfera si subiecte de tinerete?
Tineretea-i o stare de spirit !!!
romania inedit,
am facut si am scris lucruri misto atunci. Imi amintesc si acum ce anchete bne am facut, cum reactionau institutiile statului la vremea aceea la ce aparea in presa,… Chiar ma bucur ca ai fost un cititor fidel! Iti amintesti serialul „Casele din Primaverii”? L-au facut colegii mei Cristina Balint (Doamne, a murit atat de tanara, anul acesta!) si Nicolae Tone, azi patronul editurii Vinea. Sau materialele despre groapa de la Berevoiesti, plina de documentele Securitatii? Noi si Romania libera am luat caimacul!
Gheorghe,
ba da, evident! Dar e o altfel de presa. Atunci chiar eram a patra putere in stat! Lucrurile se schimbau rapid, ziaristii aveau alta optica, nimeni (sau foarte putini) nu se angaja in batalii politice printr-o abundenta de opinii si editoriale.
Eu starea de spirit necesara o am!
Atunci se facea in presa arta narativa si se cautau raspunsuri la intrebari, acum faceti industrie tabloida si fabricati evenimente senzationale din stiri anoste.
Eu prefer presa de atunci, cand citeam Expres, Zig-Zag, Romania Libera etc..
Gheorghe, te rog treci de subiectele din viata vedetelor, pe care ni le servesc si spune-mi de ce crezi ca sunt evenimente fabricate sau stiri anoste cand o fetita scoate ochii alteia intr-un orfelinat, cand aratam ca in 2009 se traieste cu preturile la mancare si servicii ca in 1966, ca niste copii din Uricani fac sex si sunt filmati, ca un electrician din Buc e cercetat penal fiindca a imbracat o uniforma veche de armata, iar EBA, nu, ca unii deputati au facturi la telefoane de 30 de milioane in plina criza etc, etc…
Una-i stirea si alta-i mediatizarea intensa a ei, in scopul presiunii, asupra institutilor sau asupra telespectatorilor.
Cand la stiri imi da o crima a unui dezechilibrat e Ok, dar cand insista cu imaginii ale spatiului unde a avut loc crima, ale rudelor care plang jalnic etc.. atunci e subiect amplificat si exploatat.
Si cand tot jurnalul de stitiri (la ProTv spre exemplu) e 60% crime si 30% politica, iar la alte posturi procentele sunt inversate, e vorba de o selectie a subiectelor.
Chestia cu uniforma e bine sa fie mediatizata pentru ca e vorba de o aplicare preferentiala a legii, si acolo e o problema cu adevarat grava, dar peste care se va trece mult mai usor.
Problema cu sex-ul si agresivitatea in scoli ar trebui sa faca obiectul unei dezbateri si sa se finalizeze cu sugestii de solutii, printre care si niste norme ale limitarii agresivitatii si sex-ului in mass-media.
Ideea lui Ghise nu era proasta. Poate nu a fost enuntata prea inspirat, dar ar merita rediscutata.
Draga Simona, m-am bucurat nespus sa fi descoperit recent blogul tau. L-am citit si, recunosc, m-au miscat teribil pasajele referitoare la inceputurile gazetariei postrevolutionare, la presa primordiala a anilor 90 si, mai ales la faptul ca cei mai multi dintre oamenii de presa de atunci nu au abdicat de la pasiunea care i-a adunat din patru zari, la vremea respectiva…
Frumos, frumos, frumos, ce sa zic? 😉
Nu stiu daca stii dar, dupa aproape 10 ani petrecuti in Canada, eu si Bogdan Ionescu am demarat cel mai ambitios proiect de media nord-american: ziarul ACASA (www.acasamedia.com) , ziar care arata ca un ziar tabloid dar care in fapt este o publicatie cu aparitie bilunara (24 editii anual), este distribuit gratuit in mai toate provinciile si toeritoriile din Canada, acolo unde stim ca sunt romani.
Uite linkul, arunca o privire:
http://www.acasamedia.com
Si uite cateva date despre si mai ambitiosul proiect, acela de a face cunoscute valorile aretei interpretative romanesti in Canada, denumit Spirit of Romania. Trei editii s-au consumat deja, gasesti detalii si fotografii pe website. Suntem locuitori ai unui stat multicultural si asemenea actiuni sunt incurajate. Cu atat mai mult cu cat romanii sunt printre cei mai bine vazuti in societate (profesional, etci, ca nivel de integrare/adaptare, ca aport la societate)
Este un proiect greu acest ziar, recunosc, mai ales tinand cont de distantele care ne despart (suntem intinsi pe trei fusuri orare) dar care incearca sa defineasca/explice/ras-explice ratiunile pentru care am ajuns in America de Nord, sa explice stilul de viata impartit intre traiul de zi cu zi si Romania permanenta care nu dispare din minte, sa ofere confortul unor existente pentru care alegerea a fost facuta. Suntem departe si, paradoxal, devoram netul in limba romana. E normal, e firesc, ne da linistea si curajul zilei de maine.
Am sa mai vin, promit, sa te citesc si ma bucur sincer, alaturi de colaboratorii ziarului nostru si al echipei ACASA, sa te fi regasit cu nerv, putere de scris si in plina forma 😉
Cu toata prietenia,
Magdalena Manea
Toronto
draga simona,
Te felicit pentru faptul ca intr-o Romaniei inexplicabila si aberanta iti mai permiti luxul de a fi nostalgica.
Mi-au facut mare placere rindurile tale .
…. Tineretul Liber sau ceea ce Cristoiu numea „Pepiniera de Genii”.
Romeo Neacsu
New York
Pingback: Simona Ionescu » Dor de duca
o zi fastuoasa!
imi pare bine sa-i regasesc aici pe Simona, pe Romeo, pe Bogdan (Comaroni). ce vremuri! o lume ce – vorba poetului – inca mai gandea in versuri si scria in poezii…
poate ca reusim sa ne revedem in viata noastra si nu a altora sa mai povestim cu nostalgia pre nostalgie calcand…
cu afectiune,
dan mircea cipariu,
vatra luminoasa – bucuresti
http://www.poemulmatrita.blogspot.com
Trebuie neparat, Cipi, sa ajungem si sa ne vedem la un pahar de vorba. Asa, ca pe vremuri, dupa cate o partida de fotbal de-a voastra, „fiarele din presa”. Frumosi ani am avut!
Scza-ma ca te deranjez cu aceasta rugaminte ,dar este singura referire pe care am gasit-o la o persoana pe care o caut de mult timp si anume Cornel Talmaciu. Ma numesc Avram Ioan Marius si sunt din Bacău. Domnul Talmaciu mi-a fost invatator in ani 1979-1983. Te rog ajuta-ma sa intru in contact cu dumnealui. adresa mea de email este avrammi@yahoo.it Multumesc anticipat.