Trebuie neaparat sa cititi asta. Sunt opinii extrem de adevarate si de pertinente despre presa actuala si evolutia ei in viitor, dar si de fatarnicia cu care e privita sau catalogata de anumiti consumatori. Dialogul dintre bloggerul Victor Kapra si Florin Cojocariu, unul din fondatorii revistei Catavencu (v-o mai amintiti pe „mamica” Academiei Catavencu?) e de nota 10.
„La noi negatia tabloidului este considerata presa quality, ceea ce e o mare tampenie. Sintagma e tampita, sa ma ierte cei mai sensibili. Ce este aia “presa quality”?! Dar cealalta, “ne-quality”, ce este? Si inca o intrebare: ce inteleg prin calitate, pana la urma?
In Romania, teoria, explicatiile insucceselor suna cam asa: tabloidele au succes, fac bani in offline si online, in timp ce presa quality o ia in bot, pentru ca lumea nu vrea quality.
Si cine e “lumea”, de fapt? Pentru ca si aici, dupa parerea mea, se discuta gresit. Si cel mai bun exemplu il reprezinta televiziunile: din universul potential de 11 milioane pe baza carora se calculeaza GRP-urile, cati se uita de fapt la televizor? Ratingurile la emisiuni nu sunt foarte mari. Asta inseamna ca cei care se uita la televizor la posturile romanesti, sau la televizor in general, sunt putini. Si cu totii cunoastem oameni al caror obicei de consum pe televiziunile romanesti a scazut considerabil, pentru ca tentatia de a te uita la televizor e inhibata de nivelul uluitor de prostie de la TV-ul autohton. Ca exista milioane de oameni care se uita la Acces Direct, iar Acces Direct se bate in audiente cu Stirile de la ora 5, asta, ok, poate sa fie adevarat. Dar nu inseamna ca aceste milioane reprezinta piata celor care s-ar putea uita la televizor.”
Cititi restul pe blogul lui Victor Kapra!
Si pentru ca lucrez la un tabloid, vreu sa fac niste precizari:
1. cei mai multi dintre cei ce injura ziarul tabloid, nu stiu ce inseamna un tabloid, ce contine el cu exactitate si de ce se bucura de succes
2. nu exista gazetar sa poata construi bine un tabloid, daca nu a lucrat inainte in „presa serioasa”
3. stiu foarte multe persoane care, desi citesc blogul meu, nu comenteaza niciodata fiindca blogul e gazduit de tabloidul Click! si ar fi stampilati ca rumega acest tip de presa.
4. e liber la plesneala si la acest post, ca intotdeauna, daca comentariile nu contin injurii.
Precizare: Postarea lui Victor Kapra e veche, dar eu acum am descoperit-o. Valabilitatea ei e aceeasi.
Simona, eu cred că nu trebuie făcute discriminări între diferitele tipuri de publicaţii. Fiecare îşi are publicul său. Iar termenul de „quality” îmi cam zgîrie urechile, mai ales că de multe ori tocmai calitatea lipseşte. Ce mă deranjează este confuzia între genuri, adică să găsesc un editorial politic într-un tabloid sau o „fată de la pagina 5” într-un ziar politic.
Nu m-a deranjat niciodată să comentez pe blogul tău, chiar dacă nu citesc Click şi nici alte tabloide. Dealtfel nu prea mai citesc ziare.
Lucia,
multi oameni confunda inca termenii, amesteca lucrurile, de multe ori nu inteleg ce citesc. Lucrul acesta ne trage inapoi, nu ca exista tabloide pe piata. Ele exista peste tot in lume, dar occidentali nu sunt atat de fatarnici incat sa spuna ca nu le citesc. Nemtii sunt chiar mandri ca au Bild si il distribuie peste tot in lume. Cei care au fost macar in Bulgaria, l-au vazut precis la chioscurile de ziare de pe litoralul lor.
Tu nu citesti ziare, dar blogurile abunda de subiecte preluate din tabloide.
Eu am spus clar, in primul post pe acest blog, ca aici veti gasi altceva decat in ziarul tabloid. Si cred ca m-am tinut de cuvant. Desi, daca as fi scris din culisele lumii mondene, despre intalnirile si pretentiile unor „vedete”, despre reactiile unor politicieni la diverse articole, „barfe, smenuri, susanele” – cum zic Catavencii, cred ca aveam trafic mare-mare. Gresesc?
Pingback: Nu exista gazetar sa poata construi bine un tabloid, daca nu a lucrat inainte in “presa serioasa” « Picătura chinezească
Eu nu cred ca tabloidele si presa serioasa pot fi comparate dupa tiraj, pentru ca se adreseaza la alt segment de cititori cu alte pretentii.
Presa tabloida si de stiri se sprijina mai mult pe munca individuala sau de echipa mica, pe talent si pe fler.
Presa serioasa ar presupune ca, in redactii sa existe colective de specialisti pe domenii, care, cu criterii si proceduri riguroase, sa prelucreze informatii si sa fie capabile sa faca analize argumentate cu indicatori de evaluare.
In Romania nu exista presa serioasa, exista tabloide care se ocupa de viata mondena si presa care face marketing de imagine pentru politicieni.
Unii au incercat sa le combine sa ia din fiecare cate ceva, si nu au clientele nici la amatorii de tabloide si nici la cei care cauta subiecte cu substanta.
Presa care se pretinde serioasa functioneaza cu comentatori amatori, care fac munca de mercenariat.
Nu e o presa serioasa e o „presa prostituata”, care si-a pierdut credibilitatea si implicit tirajul.
Gheorghe, ori esti ziarist, ori un cititor atent al presei.
Sunt cititor atent al „presei prostituate”, in cautare de presa serioasa. 🙂
Gheorghe, cauta, cauta si da-mi si mie de stire cand gasesti ceva interesant, caci nu le stiu nici eu pe toate! Si mereu ma intereseaza pulsul luat de un astfel de cititor ca tine.
Quality şi calitate au aproape acelaşi sens datorite aceleiaşi origini latine. Din nefericire mai toată lumea a tradus quality ca însemnând „de calitate superioară” şi nu în celelalte sensuri ale cuvântului calitate.
În DEX găsim…
CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de… = cu dreptul de…, fiind… 4. (La jocul de şah) Diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.
Din câte înţeleg eu termenul, aş mai adăuga câteva sensuri la cele pomenite de dicţionar, acelea legate de: trăsături inerente, capacitatea logică a unei afirmaţii de a fi afirmativă sau negativă, substitutul global al unităţilor de măsură (cum ar fi de exemplu „calitate fotografică”)…
Dezvoltând înţelesurile şi depăşind construcţia „de calitate superioară”, se observă cu uşurinţă că acest „quality press” răspunde la o formulă asemănătoare cu „quality time”.
Ce înseamnă „quality time”?
Americanii folosesc de obicei acest termen atunci când copii îşi petrec timpul liber cu părinţii, sau atunci când iubitul este cu iubita, seara, o lună mare, lumina lumânărilor, un pahar de băutură fină, o declaraţie de dragoste, o seară la Lacul lebedelor…
Cu alte cuvinte, acel timp în care cineva se dedică pe sine unei activităţi, unei persoane, unei introspecţii.
Există deci un timp vulgar (vulgar vine de la vulg, adică popor, adică obişnuit, ordinar… nu are nimic peiorativ la baza lui… ca şi ordinar, care înseamnă de rând, non-special) şi un timp în care viaţa curge fără ca cineva să-i dea atenţie.
Nu poţi spune că să citeşti presa pe WC poate fi „quality time”, dar o baie fierbinte cu tot felul de arome şi săruri şi baloane de săpun, lumini de lumânări, un pahar de vin roşu şi nişte jazz în surdină… ar putea fi considerat un „quality time”, fără doar şi poate.
Şi iată că am ajuns şi la „oile noastre”. Pentru mine „quality press” înseamnă o revistă de filosofie sau de cultură… Nu văd cum ar fi un cotidian de ştiri „quality press”.
La televiziuni, „quality television” ar fi pentru mine canalul ARTE, dacă mai este, că eu nu am cablu.