Un ziarist de investigatii intalneste in cariera sa enorm de multe lucruri anapoda. Atat cat ii sta in putere, incearca sa le indrepte. Le semnaleaza opiniei publice pentru ca orice om sa stie sa preintampine necazuri ce ar putea sa-i marcheze viata. Povestea pe care o sa v-o spun s-a petrecut prin 1992, cand eram ziarist la Tineretul liber. Am relatat-o, la vremea respectiva, in paginile acestui cotidian. Seamana cu cea a furtului masinii lui Becali. In rolul acestuia era atunci un tanar de vreo 22-23 de ani, ospatar la hotelul Bucuresti. Hotelul parlamentarilor. De altfel, chiar un parlamentar, caruia baiatul i-a relatat necazul sau l-a indrumat sa se adreseze presei. Iar el a ales ziarul la care lucram, fiindca era un cititor fidel. Cand m-am trezit cu el in redactie si a inceput sa-mi spuna halucinanta situatie in care se afla, nu i-am dat suta la suta crezare. Ma felicit si azi, insa, ca m-am implicat.
Baiatul respectiv venise acasa intr-o noapte, de la munca, si la scurt timp a auzit sunand alarma masinii in parcare. Aaruncat o privire pe geam si a zbughit-o pe scari. A prins hotul in masina, incercand sa smulga radiocasetofonul din lacas. Unul din geamuri era spart, oglinda retrovizoare era aruncata pe bangheta. L-a extras pe hot din masina si, furios, i-a ars niste pumni in figura. Niste vecini au chemat politistii de la sectia 15 si lucrurile au intrat pe fagasul normal. Criminalistii au ridicat probe, hotul a fost dus la sectie incatusat. Peste cateva zile, insa, totul a luat o alta turnura. Infractorul fusese eliberat dupa cateva ore de ancheta, pe motiv ca nu i-a luat (nu apucase!) nimic proprietarului masinii si pentru ca a declarat ca a confundat masina cu a unui amic caruia voia sa-i faca o gluma. De fapt, hotul era informatorul unor politisti. Iar acestia au pus umarul sa-l ajute. Nu numai ca l-au invatat ce sa spuna in ancheta, ca au taraganat dosarul, ca au incercat sa-l convinga pe proprietar sa-si retraga plangerea si sa se impace cu hotul, dar l-au invatat pe infractor cum sa se transforme in victima. L-au trimis la IML sa-si scoata certificat medico-legal ca a fost batut, apoi sa-l dea in judecata pe ospatarul meu. Apoi, asupra acestuia au facut presiuni mari, incat baiatul s-a speriat de-a dreptul ca va ajunge el la bulau. In acel moment a apelat la unul din parlamentarii pe care-i servea la masa.
In paralel cu ancheta jurnalistica pe care o desfasuram, am contactat un avocat pe care l-am rugat sa-l ajute pe ospatar sa se apere in procesul pe care hotul i-l intentase pentru „loviri si alte violente”. Abia dupa cateva termene, avocatul a reusit sa stopeze procesul civil, aratand ca e in curs de anchetare un dosar penal de furt. In final, dupa 4 (patru!!!) ani, ospatarul caruia i s-a spart masina a reusit sa castige procesele si sa scape de probleme. Dar stiti cati bani de avocat si nervi l-au costat?! Cel mai tare ma durea cand imi spunea ca mai bine il lasa sa fure, ca scapa mai ieftin, iar eu nu puteam sa-l contrazic.
No comment Simona. Stiu din proprie experienta ce inseamna profesionalismul si competenta politistilor in general, a celor satmareni in particular.Nu-i bag pe toti in aceeasi oala pentru ca sunt si baieti buni printre ei.I-as enumera,dar mai mult rau le-as face. Gazeta de Nord Vest publica de mult timp articole in care se descrie cu lux de amanunte porcariile comise de dinamovistii satmareni,printre ei si cei pe care am boala. Eu totusi sper ca oarecand va fi si Romania un stat de drept,cu o justitie, cu o politie care sa-si indeplineasca scopul pentru care au fost create.Si cu o clasa politica matura,constienta de rolul ei real in societate.Chiar daca probabil nu mai apuc sa vad asta… 🙂
Asa e, Adi, nu toti politistii sunt snapani si dati pe mana cu infractorii. Dar sunt si d-astia destul de multi.
Vai de capul nostru
Oana stie de ce … 😀
Oana, din 1992 si pana azi am crezut ca au murit practicile astea. Uite ca a venit cazul Becali care sa-mi reaminteasca cum poti infunda puscaria dintr-o neghiobie, nervi sau mila.
Oana, ce stii tu si stie si Adrian? Zi-ne si nouă!
Eu stiu multe, dar nu stiu ce stie Adrian ca stiu 😀
Aha…Este atât de actuală povestea asta a ta….
Şi dacă nu ar fi de plâns…îţi şi vine un pic să râzi …
Oana şi Adrian- vrem şi noi să ştim ce ştiţi voi ! :::))))
Teo, naravuri de militieni! N-or veni o data la putere si politisti care, in 89 erau niste pusti de scoala generala si care au o alta viziune despre menirea Politiei in societate? D-aia care, daca isi prind subalternii cu magarii de genul asta sa-i dea afara sau sa-i treaca la paza.
Stii care e drama? Chiar daca vor fi cei care in ’89 erau pusti…nu cred ca se schimba mare lucru….
Teo,
posibil, dar daca ne moare speranta…Daca stau si ma gandesc mai bine si-mi amintesc cum au rezolvat agresarea si talharirea lui fiu-meu niste politisti de pana in 40 de ani, cred ca ai dreptate. Povestea asta o sa v-o spun zilele urmatoare.
Ca va place sau nu, bataia este exclusa din orice lege europeana, ca pedeapsa legala. Asa ca, una este sa fii in legitima aparare si alta e sa bati hotul pt ca asa vrei tu sa-l pedepsesti.
Degeaba incercati sa le suciti. Pana n-o sa ganditi democratic si europeneste veti ramane niste bieti maciucari, indiferent ca va folositi de maciuca sau de stilou.
Codrin, tu esti suparat rau pe viata! Nu militeaza nimeni ca sa-ti faci dreptate cu pumnul, desi se mai intampla sa-ti cedeze nervii cand vezi ca-ti este violata proprietatea sau chiar furata. Legea, insa, trebuie aplicata in mod democratic. Daca tu n-ai inteles din acesta relatare decat ceea ce ai exprimat mai sus, chiar e pierdere de vreme sa discutam despre democratie si spirit european!