O postare de-a lui Bradut Ulmanu ma arunca inapoi in timp, in perioada de inceput a Evenimentului zilei. In vremea cand lucram cu Ion Cristoiu si cu o echipa trasnet, din care multi jurnalisti au performat extrem de frumos. Adrian Halpert, azi directorul editorial al trustului Adevarul Holding, Dan Andronic, acum ditamai consilierul politic, Radu Tudor, analist militar, Mihai Palsu, directorul ziarului Ziua, Ciprian Chirvasiu, redactor sef adj la Saptamana financiara, Alecu Racoviceanu si Lidia Popeanga, sefii de la Gardianul, Vlad Pufu, directorul editurii Evenimentul romanesc, Dan Capatos si Mircea N. Stoian, pe care-i vedeti seara de seara la Antena 1, Cristi Godinac, cel care conduce sindicatul jurnalistilor, Grigore Cartianu, Andrei Velea si Emilian Isaila, sefii de la Adevarul, Cristi Stancu, redactor sef la Click!, Bogdan Radulescu, seful departamentului IT de la Adevarul Holding, Floriana Jucan, realizatoarea revistei Q Magazin si Alice Nastase, cea care a lansat revistele Tabu si Tango. Sunt insa si multi alti ziaristi extrem de buni, raspanditi in toate redactiile din Bucuresti, dar si altii care au parasit meseria pentru joburi mai linistite si mai bine platite. Nici unul, chiar nici unul, nu va uita vreodata perioada boema a Bulinei rosii, cand jurnalismul se baza 99 la suta pe pasiune. Faceam presa fara computere, fara mobile sau masini suficiente cu care sa alergi la eveniment, fara birou personal dotat cu telefon, in spatii inguste sau chiar pe holuri. Ion Cristoiu stia sa ne starneasca ambitia, curiozitatea si sa ne mobilizeze sa fim mereu primii in obtinerea informatiei si ne invata cum s-o stoarcem din toate partile si sa o servim cat mai credibil si spectaculos cititorilor. Evident, succesul celor peste 600.000 de exemplare vandute zilnic, cu banii jos, ne-a facut de invidiat in randul breaslei. Anchetele noastre au provocat cutremure, iar clasa politica se raporta des la editorialele lui Ion Cristoiu sau la articolele aparute in ziarul cu bulina rosie. Eram „number one”, cu lucruri tari, dar si cu prostioare gen „gaina care naste pui vii” sau „pescarul agatat cu undita de tren”.
Din pacate, azi, ziarul gandit si lansat de Ion Cristoiu se prabuseste. Oamenii sunt dati afara, iar cei care au ramas, nu reusesc sa gaseasca in sefii lor mentori care sa le imprime un model de reusita sau sa gandeasca o reteta de succes. Ati citit titluri mai banale decat cele de pe prima pagina din Evz-ul de ieri? „Bucurestiul ca-n Evul mediu”, „Ceaiul, alternativa la cafea”, „Vara dezgheata creditarea”, „Stalpi electrici in mijlocul soselei”, „Geoana, somnifer pentru Basescu” sau „Siderurgistii scapa de somaj tehnic”?!! Asta e presa „qulity”? Pacat de cei cativa ziaristi extrem de buni pe care-i mai are Evz si care asista tristi la ingroparea celui mai de succes ziar al Romaniei postdecembiste. La fel de trista sunt si eu, pentru ca mi-s legate trecutul, si sufletul, si amintirile vesele si triste de foaia asta pe care troneaza, inca, doua nume importante ale presei: Ion Cristoiu si Cornel Nistorescu.
Ai uitat de mine. Andrei Ionescu, New York.
Pacat.A fost un ziar bun acum ceva timp…
Andreeeeiiiiii, ce surprizaaaa! Ce faci, mai, omule! Uite ce bine e sa ai blog! Mai da lumea de tine si de peste mari si tari!
N-am uitat, cum sa uit?! N-am uitat de niciunul dintre voi! Pai, spune tu, pot sa va uit pe vreunul?! Am vorbit aici doar despre cei care-s la „vederea” publicului, dar n-au intrat amintirile-n sac. Hai, ca iti trimit mail, ca avem de vorbit dupa atatia ani! Dar te mai astept si pe aici, sa ne spui cum e la New York.
🙂 Binefacerile tehnologiei folosite intr-un scop pasnic..
Adrian,
daca ramaneam la stadiul masinii de scris cu dactilografa, abia maine puteam citi ca acasa la Gigi Becali se face parchezitie, ca mascatii i-au blocat aleile… Dar ziaristii sareau din pat zi-noapte, alergau cu taxiul sau autobuzul sau metroul si aflau tot ce se putea afla despre subiect.
Adevarul e ca titlul ala cu gaina care nastea pui vii e greu de egalat…
Eu ma refeream la reintalnirea cu Andrei.Bine, omul putea telefona, scrie scrisoare,etc.Dar era posibil sa te prinda intr-un moment prost daca telefona,scrisorile uneori nu ajung…. Asa intra pe blog, vede daca ,, misti” sau nu si isi semnaleaza prezenta. Din reactia ta deduc ca Andrei e un prieten drag si poate nu te-ar deranja daca te-ar suna 🙂 Frumoase vremuri mai erau alea descrise de tine…. 🙂
Mai…ce de amintiri ai răscolit! Şi echipa de după voi, din era Nistorescu, a fost foarte bună.
Dar cred că acelea au fost momentele de glorie ale ziarului. Când era Bulina Roşie!
Şi nu cred că ziarul va mai recupera vreodată acele momente.
Adrian,
am inteles exact la ce te refreai, dar am facut o bucla, fiindca in acest moment sunt conectata cu telefoane, tv si restul la ce se intampla cu Gigi Becali si actinea Politiei. Primele imagini, primele informatii sunt extrem de importante pt mine, ca sa-mi dau seama ce se intampla. De exemplu, l-am vazut pe Zmarandescu, vedeta K1, usor de recunoscut de oricine, ca-i scos de mascati din duba pe Calea Victoriei si nu in curtea Politiei, incep sa-mi pun semne de intrebare daca nu asistam doar la un show mediatic. Ma rog…
Andrei a plecat demult din tara si nu mai stiam nimic de el. D-aia a fost asa o surpriza mare! A fost unul dintre reporterii speciali din una din sectiile mele de la Evz,extrem de bun. O sa povestesc altadata cum l-a umflat politia in fata Parlamentului, cand tocmai pusese mana pe niste documente ce avea sa zguduie clasa politica in anii 95-96.
Horia,
ramane in istorie! Poti citi (daca n-ai facut-o inca) tot la mine pe blog, la categoria „Gaina…”, intreaga poveste cu aceasta stire. Si comentariile sunt interesante.
Teo,
da, si in urmatorii ani, cand tu lucarai acolo, Evz a avut tinuta. Doar ca Nistorescu a gasit alta formula si astfel a creat nisa tabloidelor. Asta e opinia mea. Bulina rosie era cel mai adevarat ziar bulevardier, gandit pentru toata lumea.
Am urmarit stirile de la ora 13.Si mie mi se pare o inscenare.Eu asa am inteles ca politia a vrut sa demonstreze ca nimeni nu-si poate face dreptate singur in tara asta.In fond omului i-a fost furata masina in ianuarie si politia nu a facut nimic ca sa rezolve cazul.Deci nu a recuperat masina si nu a aflat cine-s hotii, lucru reusit de Becali prin eforturi proprii.Politia e o adunatura de puturosi, incapabili si omul nu se poate baza deloc pe ea.O stiu din proprie experienta.
Cum a ajuns postarea mea de mai sus aici chiar nu inteleg…. 🙂
Corect!
Chiar ma intrebam de ce nu dorm vechii ziaristi noaptea! Mi se pare nu lipsit de respect ci nesimtit textul de mai sus. E urat sa bagatelizezi munca unor oameni, doar pentru ca iti sunt concurenti.Bulina rosie a fost un ziar Evz-ul de azi e alt ziar. E de-a dreptul nerusinare sa te apuci sa faci o comparatie care nu are pe ce sa se sustina si sa pui intr-o lumina proasta niste titluri, date de oameni care pana la urma au munict pentru acele texte. Indiferent care ar fi calitatea textelor.
Se pare ca jurnalistii patricianului, un tzigan care se da gentleman pana la urma, si-au luat o aura de superioritate si se cred responsabili pentru existenta presei din Romania.
„Evident, succesul celor peste 600.000 de exemplare vandute zilnic, cu banii jos, ne-a facut de invidiat in randul breaslei”- corect este BRESLEI. Si nu e o greseala din cauza vitezei de scriere ci din necunoastere a vocabularului uzual. Tasta „e” nu e lipita de „a” sa zici ca a scapat degetul aiurea.
Cand imi aduc aminte de bulina rosie mi se face rau. O adunatura de betivi care scriau prin nori de fum intr-o cladire mai subreda decat ziaristii in sine. In afara de ei, cativa tineri, amintiti in mizeria de text de mai sus. A fost perioada boema pentru voi ca oameni, pentru public era doar ceva nou. O forma de presa tabloida pe format mare. Altceva decat Scanteia. Atat! A, si santaje politice… scuze daca am uitat. Nu aveti nici un merit. Prefer acele titluri decat marea bomba cu Mihalea homosexual dat pe aproape toata prima pagina a doua zi dupa ce il gasisera mort. Si nu erau masini si mijloace de comunicare? Normal, asa ca oamenii de la Bulina se uitau pe pereti siinventau povesti! gen copilul cu doua capete de la Chisinau sau celebra Gaina care a fatat… urat de tot si lipsa de respect. intr-o competitie din media, lupta o dau directorii de marketing si publicitate. stirile sunt aceleasi pentru toata lumea, iar abordarea a devenit aproape identica pentru toate publicatiile.
Vlad,
ti-ai spus oful. Tot ce spui e din auzite, deoarece atunci erai, probabil, inca la vremea visurilor despre jurnalism. Bulina rosie nu era tabloid ci un ziar bulevardier, de tip Bild.
Dar de ce ai adus Evz la 40.000 de exemplare? Nu invoca banii, pentru ca Ringier are bani de proiecte si strategii. Si inca ceva! Teza general valabila in management este ca nu exista angajati prosti ci sefi prosti.
…asta cu „mizeria de text de mai sus” eu, una, nu o inteleg…Mai ales ca Simona nu bagateliza munca nimanui. Ci dimpotriva.
In plus, exprimarea de genul „o adunatura de betivi” nu face onoare celui care o scrie. Nu de alta, dar nu e normal sa ii judeci pe oamenii pe care nu ii cunosti. Nu mai zic de chestia cu „tziganul”…
..iar daca intr-o competitie media lupta se da intre directorii de marketing…asta e rau. Asta nu mai e presa. E doar o afacere.
Din pacate, realitatea arata ca EVZ pierde din ce in ce mai mult din tiraj. Iar oamenii care lucreaza acolo ar trebui sa se intrebe de ce se intampla asta. Pt ca Adevarul, care prezinta acelasi gen de stiri, creste.
Oare…nu este vorba de calitatea stirilor? Si de modul in care sunt scrise? Intreb si eu, incercand sa-mi explic de ce se intampla asta.
Asta, in conditiile in care citesc ambele ziare, din obisnuinta.
bine, Simona. Unii sunt mari sefi astazi. alti sefi patesc… ce patesc. Mari nedreptati! poti citi si la simonapopescu.webs.com
imi pare rau ca stric povestile de succes, dar n-a depins de mine…
Simona, ma bucur ca nu ne-ai uitat. Putini isi aduc aminte de „nebunia” de la Bulina rosie. Din pacate, si mie imi pare rau ca nu mai exista respect pentru brand-ul Evenimentul Zilei. Cu totii am pus o farama de suflet acolo…Si stii ca nu sunt deloc patetic. Din pacate , de mult timp tragem semnale de alarma si incercam sa-i convingem pe actualii patroni sa respecte legea. Sa adopte macar aceleasi standarde ca si la publicatiile pe care le patroneza din Elvetia si din alte tari europene. Dar, ori sunt sfatuiti prost ori nu-i intereseaza. Si atunci am fost obligati sa ne razboim cu ei si sa-i dam in judecata. Crede-ma, nu mi-a facut deloc placere. In rest, iti urez toate cele bune si poate incercam sa ne intalnim cu totii pentru a mai depana amintiri si pt. „a mai pune tara la cale”. Te pup, Cristi Godinac
Cristi, ma bucur sa te „aud”. Te mai citesc pe blogul lui Tibi sau aflu din ziare despre activitatea ta. Ei bine ca cineva ii apara pe jurnalisti.
Poate reusim sa ne mobilizam si sa organizam o intalnire la vreo terasa, cand o fi mai cald.