Raman tot in registrul lumii politice, pentru ca o fraza din ultimul comentariu al blogarului Bibliotecaru mi-a dat ideea de a pune in lumina relatia politicienilor cu presa, modul in care inteleg sa-si faca imagine, dar si cum, apoi, dau vina pe presa ca apar cum apar in fata opiniei publice. Adicatelea, „cainele de paza” e mai mereu „o jigodie”!
„Eu rămân la părerea că se simte nevoia unei şcoli care să-i înveţe pe viitorii politicieni de la cum se pune şervetul pe picioare şi ce şosete trebuie să aibă un om politic, până la cum să reacţioneze în anumite de cazuri”, e de parere Bibliotecaru (si probabil nu numai el).
Opiniei lui i-o opun pe cea a lui Radu Mazare, un politician cu state vechi si rezultate notabile (a fost ales de constanteni de 3 ori), dar si fost jurnalist.
„Voi, ca politicieni, trebuie sa invatati cum sa ii pacaliti pe ziaristi. Daca veniti cu probleme sociale, nu castigati rating. Daca mergeti prin cluburi, cu ceva gagici si, eventual, mai si castigati (?!!), veti avea rating”, si-a sfatuit colegii de partid Radu Mazare.
Ce jurnalist (fie ca lucreaza la un tabloid, fie la un ziar generalist) va ignora subiectul si nu va scrie daca il vede pe Boc sau Tariceanu sau Geoana zbantzuindu-se intr-o discoteca cu vreo superba „fana”?! Sau, alt exemplu – stirea fierbinte de azi: ministrul Paul Pacuraru, suspendat de presedinte ca sa fie cercetat intr-un dosar penal! Daca omul s-ar duce diseara sa-si inece amarul intr-o carciuma cu lautari, maine titlurile ziarelor s-ar axa pe acest aspect, ministrul capatand in ochii publicului aureola unei victime a razboiului politic. „C-asa e-n tenis!”, vorba inegalabilului actor Toma Caragiu.
Jocul dintre politicieni si jurnalisti, sa nu uitam!, este intotdeauna validat sau amendat de aplauzele publicului.
Doamne fereste cum sa fie jigodie ? A crescut mare, bine indopat , gras si frumos, Sa va traiasca cainele de paza.
In cazul asta Birchall a castigat sau a pierdut pentru ca presa s-a abtinut ?!? 😉
FYT,
pai nu ma intreba pe mine, ca tu esti publicul,tu ar trebui sa dai verdictul!
@Mosule, daca moare cainele sau devine o potaie care abia mai hamaie, o fi bine?!
pai una este sa scrii de boc- primar, tariceanu- priministru, si alta este sa dai detalii de una care n-are de-a face cu functii executive. da, atrage audienta scandalul, asta fiind singurul tel al presei romanesti: cat mai mult trafic, cat mai multa audienta, cat mai multe ziare vandute. nu am nimic cu presa doamne fereste, dar nici nu pot sa nu vad foamea acesteia dupa mult rating.
Yoda, tu ai citit ce zice politicianul Radu Mazare?! Pai nu e clar ca ei provoaca presa, pentru ca stiu ca voi, publicul, asta vreti?!
Doamna Simona Ionescu,
Va invit sa urmariti asta-seara, dupa ora 19, OTV-ul, fiindca, vorba dlui Dan Diaconescu, nici nu stiti ce pierdeti.
Al dvs., Valeriu Mangu
Politicienii sunt jigodii, Simona, nu noi.
Eu, să fiu mai mare peste ziarişti, nu aş da niciodată ce face politicianul în club, acasă cu nevasta, sau într-o parcare singuratică…
Pentru mine acestea nu sunt ştiri şi nu pot avea caracterul de ştire. Ştire înseamnă ce face un om politic la serviciu, o ştire şi mai importantă este ceea ce nu face un om politic la serviciu deşi ar trebui să facă, pentru mine o ştire de pagina întâi ar fi, în condiţiile de astăzi, un om politic care încalcă legea făcând parte dintr-o afacere ilicită.
Ce ştire este aceasta „Politicianul X este om şi are apucături umane”. Ce spune special acest lucru? Ce spune o poză cu un om politic în slip, sau cu un om politic care să scobeşte în nas. Pentru mine un om politic este persoană publică în momentul în care este la slujbă şi face un act de conducere a ţării, când învârteşte un mecanism al acestor instituţii care poartă generic numele de Statul Român.
Eu mă întreb cum ar fi ca ziariştii să fie la rândul lor vedete şi să fie urmărite de paparazzi. De ce nu? Eu cred în dreptul la intimitate, mai ales acolo unde intimitatea cuiva nu are legătură cu nici un fel de informaţie publică. Pe de altă parte, cred că nici 10% din ziariştii de politică nu cunosc ce face pentru noi Parlamentul European şi Comisia Europeană, domeniu care nu este pomenit de presa românească de nici un fel, deşi cota de reprezentare a unui deputat european este de 10 ori mai mare decât un deputat naţional şi de 4 ori mai mare decât una a unui senator, adică sunt oameni mai importanţi decât cei de acasă. Bănuiesc că ziariştii ar trebui să informeze. Iată un domeniu, 99% dintre români (şi sunt generos cu un 1%) habar nu au ce sunt şi ce fac forurile europene. Poate 99,99% dintre români nu au înţeles cum se redistribuie voturile în acest vot uninominal după ocuparea uninominală a colegiilor. Altfel presa a descoperit că Adomniţei a trecut pe invitaţiile la nuntă două persoane din minister care să culeagă confirmările de participare… foarte interesant.
Nu judec ziariştii, ei trebuie să-şi vândă ziarele. Mi-aş dori însă ca măcar o pagină din fiecare ziar, sau revistă să aibă o informaţie importantă, între patru „ţâţoase” şi un mic act de promovare a culturii.
Nu ar fi frumos ca nici politicienii şi nici ziariştii să nu fie jigodii, nu ar fi interesant ca acest cuvântul să fie acoperit de bun simţ şi responsabilitate?
Am mai spus de câteva ori asta, obligaţia unui gazetar nu este numai să informeze situaţia interesului de moment, ci să memoreze istoria care se scurge pe lângă noi, să memoreze imagini, cuvinte, evenimente. Dacă eu caut pe internet poze cu Ştefan Iordache şi nu găsesc mai mult de 15 poze, eu cred că presa este de vină şi nu-şi face bine treaba, indiferent dacă vorbim de revista Cinema sau de revista Urzica.
Îmi cer scuze dacă am fost prea dur, ştiu că nu face fiecare ce vrea, dar este imposibil să pierdem atâţia ani de istorie pentru că nu este nimeni să o consemneze.
Politicienii romani?! Care…politicieni?
Sunt de tot rasul. Sau plansul?!
Ultima aberatie: 20 de mii de euroi de roman repatriat, „made in prostanacul” Geoana… Rromii primeau de la francezi doar 200 de euroi ca sa revina, erau adusi cu avionul, descarcau papornitele si sacii prin aeropurturi, fericire mare! Sa-i vezi dupa ce le mareste Geoana de o suta de ori… 🙂
Parafrazand titlul unui roman celebru al lui Radu Tudoran, „O suta una lovituri de tun”,…la politicienii nostri, „un milion una lovituri de tun”…s-ar potrivi, probabil, mai bine.
Si in politica, mai ceva ca-n imobiliare, s-au tot dat tunuri (vezi sfarsitul de mandat liberal sau increngatura deferirii justitiei pentru Pacuraru, cu implicatii si acuze inclusiv pentru Udrea etc).
E drept, in imobiliare, s-au cam dus vremurile astea…, ale tunurilor (n-am zis tepelor!). In zona politicii si politicienilor romani, n-as crede ca se va intampla vreodata.
Am ramas profund impresionat de modul in care o prietena de-nostra , de blogarilor a facut public un caz de coruptie ce vizeaza oameni de afaceri ce nu au inteles ca ca pincipile unui stat de drept nu insamna sa persiflezi legea si institutile statului.Drept urmare draga Simona o felicit din tot sufletul pe Satmareanaca pt modul in care ea a inteles ce inseamna sa fi jurnalist ce inseamna sa fi OM in primul rand si mai ales faptul ca a riscat mult trebuie sa ne obstineze pe toti si sa o sustinem in demersurile ei!
Categoric ai dreptate, Alexandru!
Da, îmi vine să plâng şi să-mi rup hainele precum e obiceiul evreilor atunci când jelesc. Nu e numai uitarea civică ci o anumită lipsă de respect. Îşi mai aminteşte cineva cum erau priviţi poeţii, scriitorii, artiştii acum 200 de ani, acum 100 de ani, acum 50 de ani?
Eu nu spun că presa are obligaţia să promoveze cultura sau să educe, deşi aşa ar fi normal… dar spun, sus şi tare, că presa are obligaţia să consemneze istoria recentă, să o DOCUMENTEZE. Presa are obligaţia ca atunci când preşedintele susţine un discurs, să-l consemneze cu punct şi cu virgulă, la fel când vorbeşte premierul. Nici măcar această obligaţie nu este achitată Presa are obligaţia să consemneze orice eveniment, cât de mic, şi să ofere alături o fotografie, cât de mică. De ce? Pentru că astăzi când vrem să vedem ce s-a întâmplat acum 100 de ani, citim ziarele vremii. Dacă peste 100 de ani vom citi ziarele zilelor de astăzi, va rămâne impresia unui balamuc generalizat (vorba domnului Funar) şi un deşert cultural, pentru că singura informaţie este programul TV, care nu conţine mai nimic cultural, două sau trei emisiuni pe săptămână, şi filmele de la multiplex, iar lipsite de cultură. Ori aici nu mai pot fi îngăduitor, presa trebuie să documenteze. Este adevărat că hârtia este scumpă şi nu poţi pune 10 pagini la premiera unei expoziţii de pictură, dar poţi face un site, cum este şi acesta, şi să pui acele fotografii pe site, unde nu costă bani. E drept, costă un om care are habar de cultură, care să ia un interviu autorului sau curatorului expoziţiei şi care să facă şi nişte poze.