Am vrut sa aflu care mai e starea de sanatate al lui Andrei Tinu si cum si-a petrecut ziua onomastica in salonul de Terapie intensiva de la Spitalul de urgenta Floreasca. Unul din prietenii lui Andrei mi-a povestit un lucru dureros. El si alti cativa prieteni buni, fete si baieti, au vrut sa-i faca lui Andrei, in aceasta seara (miercuri), o surpriza si sa-i duca la spital tortuletul aniversar. Apoi, din usa deschisa a salonului, sa-i faca pe rand cu mana si sa-i spuna “La multi ani!”. Personalul medical, insa, s-a induiosat si l-a lasat pe Andrei pret de 5-10 minute pe un scaun, pe culoar, sa-si primeasca prajitura din ciocolata si trandafiri din martipan, iar tinerii sa-i cante in soapta.

Fiul lui Dumitru Tinu, desi avea lumina emotiei in glas, era marcat de ce traise cu o zi inainte, marti, in salonul de Terapie, mi-a spus prietenul lui. Dimineata murise in unul din paturi o fata de 19 ani, ce se otravise. Apoi, seara, medicii si asistentele s-au chinuit in doua randuri sa-l resusciteze pe Alexandru Tocilescu, regizor de exceptie al teatrului romanesc. Din pacate…s-a stins la 65 de ani, foarte bolnav de diabet si de inima.

Marele artist, primul regizor care a capatat o stea pe bulevardul somitatilor culturale din Centrul Istoric, va fi depus maine (joi) in foaierul Teatrului Bulandra, iar sambata, la ora 12, va fi inmormantat la Cimitirul Belu.

De tot ce e necesar s-a ocupat fiul regizorului, Alexandru Tocilescu jr., jurnalist la “Academia Catavencu” si membru in trupa “Aeroport” (da, aia care canta „O iubesc pe Simona Ionescu”).  Un prieten comun mi-a spus ca Alex e mahnit ca niste ziaristi au aruncat pe piata zvonuri ca tatal lui s-a sinucis din cauza iubitei care l-a parasit. „Daca voia sa se sinucida, nu inghitea doua flacoane de pastile – cum isi dadea cineva cu parerea, ci nu-si facea insulina si, la cat era de bolnav, murea”, mi-a spus amicul.

Up Date:

Un comentariu gasit pe net, probabil scris de un om de teatru, aduce niste informatii noi:

„Lui Toca i s-a facut rau pe scena, in timpul repetitiilor – putem, eventual, presupune ca a luat o doza mai mare de medicamente tocmai pentru a putea continua ce facea, nu pentru a-si lua zilele – degeaba te lauzi, prieteniile de necrolog nu se pun. Era ultima persoana din lumea asta mica si meschina care ar fi tras cortina de bunavoie – teatrul era viata lui, si Dumnezeu l-a ajutat sa plece asa cum si-ar fi dorit, direct de la teatru in Bratele Lui”.

.