De doi ani sunt angrenata, ca jurnalist, in tumultul sistemului nostru sanitar . Activitatile legate de campania “Din inima pentru copii”, pe care o desfasor prin ziarele Click! si Adevarul, mi-au oferit posibilitatea sa interactionez si cu sisteme medicale din alte tari. Comparatiile n-au intarziat sa apara si, evident, am discutat pe marginea subiectului cu multi medici romani, care nu au ales inca sa paraseasca corabia sparta pentru a lucra in clinici din strainatate pe salarii decente.

Povestile parintilor, pe care i-am ajutat sa ajunga cu copiii in spitale europene pentru operatii ce nu se fac la noi, sunt si uluitoare si dureroase. Ei fac mereu comparatii intre cum au fost tratati in tara, cu ce pretentii materiale s-au confruntat, precum si intre conditiile de cazare. Desigur ca au dreptate sa fie impresionati si multumiti de tot ce au vazut in Germania, Italia sau Franta. Le reamintesc, in discutiile noastre, insa un lucru esential cu care ar trebui sa ne obisnuim toti: Dincolo este asa fiindca am platit serviciile medicale!

Operatia lui Stefi a costat 18.500 de euro, a lui Luca – 17.500 de euro, a lui Carmen – 30.000 de euro, a Mirunei – 60.000 de euro, iar copiilor cu malformatii cardiace le-a platit statul roman interventiile chirurgicale, in baza formularului E 112. Din fiecare suma amintita mai sus, medicul isi are onorariul sau, iar cuvantul “spaga” acolo nu exista. E un sistem sanitar pus la punct ca orice afacere si se bazeaza pe asigurari de stat si private… deci pe bani.

Sunt unul dintre oamenii care se intreaba aproape zilnic de ce la noi nu se schimba nimic, de ce nu se organizeaza un sistem sanitar dupa modelul de afara? Exista, in acest moment, alte incercari, inclusiv aparitia legii asigurarilor private de sanatate. Au aparut clinici si spitale private cu dotari de ultima ora, la care orice roman jinduieste, dar la care ajung, de regula, angajatii marilor companii care au incheiat contracte de abonamente.  O parte din servicii sunt gratuite pentru pacient, la altele trebuie sa plateasca un procent din pret. Beneficiez de un astfel de abonament oferit de compania la care lucrez si pot spune ca spaga de odinioara o dau acum pe chitanta si nici eu, nici medicul nu mai trecem prin momentul jenant al plicului strecurat in buzunarul halatului.

Poate ca valoarea spagii, in unele cazuri, este mai mica decat costul investigatiei in mediul privat, dar diferentele sunt de alta natura si merita efortul pecuniar. De fapt, mai concis spus, merita sa ne schimbam mentalitatea despre mersul la doctor, sa ne informam despre ce servicii ni se ofera, sa ne alegem serviciul exact ca atunci cand optam unde ne petrecem vacanta sau la ce restaurant mergem. In toate tarile importante din lume populatia saraca beneficiaza de asistenta sanitara in sistemul de stat, iar clasa de mijloc si cei bogati, de reteaua privata.

Zilele trecute, impreuna cu fiica-mea, am insotit pe cineva in unicul spital privat (acolo unde am eu abonament de la trust n-am ajuns) in care am intrat in Bucuresti. Undeva, prin zona fostei fabricii Gerovital. Se numeste Delta Hospital. Am profitat de asteptarea pe hol si am facut cateva poze, dar aceasta indrazneala jurnalistica ne-a facut sa aflam si cateva informatii extreme de utile pentru sanatatea oricui. Proceduri unice, legate de afectiuni cardiace sau de operare  (de fapt, neoperare!) a fibroamelor. Dar despre asta, o sa scriu zilele urmatoare.

Instantanee din spitalul Delta, construit in Bucuresti de niste oameni de afaceri israelieni.