Despre domnul Johnny Raducanu nu pot sa scriu acum. Ii las pe altii, mai ales ca am vazut ca e batalie mare pe cine i-a luat ultimul interviu. Mi-a fost vecin de cartier multi, multi ani, iar fiul meu a crescut intalnindu-se cu el pe strada, cand domnul Johnny il atragea in discutii despre viata. El a fost primul care i-a explicat ce e „un pol”, dar si cum sa-l cheltuiasca. De cate ori se intalneau, Tudor imi povestea si cat au ras, artistul avand un har anume de a conversa pana si cu copiii sau adolescentii. A fost un artist al jazzului, dar si al vietii. Noi i-am aprins in casa o lumanare.

De cateva luni, domnul Raducanu se mutase din garsoniera de pe Banu Manta, undeva in zona Obor. Cred ca nu i-a priit locul.

Dumnezeu sa-l odihneasca!