Vă povestesc o chestie haioasă, din care o să aveți ce învăța, așa cum am făcut-o și noi, măcar că, niște momente, am trăit tipica senzație de enervare.Întâi pe unul dintre noi, care ne băgase în belea din neatenție. Apoi, când ne-am trezit în mijlocul unui adevărat scenariu de film cu proști, ne-am prăpădit de râs. Oricum, întâmplarea rămâne în panopila amintirilor noastre vesele.

Am lipsit de pe aici fiindcă, în acest weekend, am străbătut țara cu familia. Obiectivul era Bistrița, în vizită la o rudă apropiată. Am plecat vineri seara din București și ne-am împotmolit pe Valea Prahovei. Se lucrează la drum și se circulă pe o singură bandă, din ambele sensuri: câteva minute se trece dinspre Brașov, apoi câteva minute dinspre București spre Brașov. Între Comarnic și Sinaia am făcut o oră și 45 de minute. Să fii nebun să te mai duci la sfârșit de săptămână la munte în condițiile astea!

Sâmbătă, la Bistrița, traseul era stabilit: la prânz ne îmbarcăm și mergem spre Pasul Tihuța, urcăm în Bucovina, până la Vatra Dornei. Băieții pregătesc mașina și, fatalitate!, se întâmplă nefăcuta. Dintr-o neatenție, se închide portbagajul cu cheile mașinii acolo. Ups, am pus-o! Cheia de rezervă era la București, autoturismul de marcă nu permitea o forțare fără stricăciuni considerabile. Ne revenim, așa cum spuneam, din prima enervare și căutăm variante. Ginerele meu din Bistrița e îndemnat să sune un prieten bun, mecanic, poate o știi să deschidă cumva limuzina. Ok, dar mobilul lui rămasese în mașină, iar pe de rost nu știa numărul. A plecat să-l caute pe om acasă, căci nu locuia departe. Între timp, bărbatu-meu a sunat la reprezentanța firmei de unde cumpărasem mașina. Poate dau specialiștii alora vreo soluție. Desigur…”nimic și nimeni nu vă poate deschide mașina fără cheie. E fabricată foarte bine, are o siguranță ireproșabilă. Portbagajul îl distrugeți dacă se forțează, de asemenea ușile, care nu suportă nici un fel de depărtare”, i-a spus specialistul. Soluția propusă ne-a dat pe spate, dar ce să faci dacă te-a prins la ananghie?! ”Spargeți gemulețul de la ușa din spate și vi-l punem noi când ajungeți acasă. E doar vreo două milioane și un pic. Băgați la noapte mașina într-un garaj. Dacă vă hotărâți, mă anunțați, că eu deja mă interesez cine are pe stoc geamul respectiv și vă fac rezervarea. Sunați să-mi spuneți dacă l-ați spart, iar eu vă spun de unde îl luăm și exact la ce preț”, l-a consiliat angajatul reprezentanței auto.

Varianta 2 s-a derulat în scurt timp. Ginerele meu a reușit să dea de amicul T din oraș prin telefon via Italia, apoi Germania, fiindcă, la fel ca la tv, și-a sunat prietenii ale căror numere le avea și fiică-mea. Ce să vă spun? Simțeam că nu suntem departe de aventurile familiei Adams! La următoarele secvențe eram deja pe jos de râs, deși, nu-i așa, situația impunea o anumită morgă!?!

Apare, în sfârșit, bistrițeanul T. cu sculele. Nu dau amănunte despre ce și cum a făcut, ca să nu școlesc spărgători. În 5 minute a deschis ușa, a oprit alarma și a recuperat cheile din portbagaj. ”Mulțumesc că ne-ai spart  mașina și putem să ne urnim spre Bucovina!”, i-am zis aproape în cor. Apoi, l-am lăsat pe Silviu să-l informeze pe reprezentantul auto din București că nicio mașinărie, cât o fi ea de japoneză, nu stă în fața unui mecanic român priceput.

Urmează să vă povestesc despre cele văzute pe traseul de 1.200 km pe care l-am străbătut în acest weekend: București, Brașov, Tg Mureș, Bistrița, Pasul Tihuța, Vatra Dornei, apoi întoarcerea prin Sibiu, Valea Oltului, Pitești, București.Turism pentru noi și doamna Udrea, locuri unde am găsit lucruri mișto, altele care scârție și ar trebui să se schimbe ceva. O să pun și poze.