Rusinea de a proteja incompetenta

Sunt momente in viata unui jurnalist cand trebuie sa se autocenzureze. La mine, lucrul asta se manifesta dureros, fiindca , desi pare a fi propria decizie, autocenzura mi-e impusa. Mi-e impusa, de exemplu, de faptul ca vreau sa protejez niste elevi cu suflet si mintea curate ca sa nu le fie stricata bucuria de a face lucruri minunate in slujba semenilor. Mi-e impusa fiindca nu vreau sa sufere urecheli niste profesori care stiu sa-si aprecieze copiii si sa interactioneze cu ei si la orele de curs, dar si in afara lor. Am ales sa dau senzatia unor directori de scoala ca nu le-am vazut umilirea de catre functionarul ierarhic superior de la minister sau inspectorat, niste politruci cu izmenele-n vant de teama tragerii la raspundere pentru un articol de presa.

Acesti inspectori sunt oameni care conduc destinele invatamantului si care, prin modul de a-si face treaba pentru care sunt platiti, mi s-a parut ca nu reusesc sa faca distinctia intre lucruri cu adevarat educative si frumoase – si golaneli de doi lei.

Din cauza lor a trebuit sa-i privesc in ochi pe tinerii mei prieteni, elevi, si  sa le explic de ce nu pot scrie in ziar, ca e mai bine sa tac  ca sa nu le stric lor derularea unui proiect in care s-au implicat cu tot sufletul lor curat. Mi-a fost rusine ca a trebuit sa explic acestor adolescenti incompetenta si obtuzitatea unor adulti.  Acesti liceeni stiau ca impreuna facuseram toate demersurile legale ca sa avem si “binecuvantarea” mai marilor. Mi-a fost rusine ca asa, si Ei, inspectorii, si Eu, vom perpetua racile comuniste, nefiind in stare sa oferim copiilor un viitor  curat.

Dragii mei prieteni adolescenti din proiectul  “Never be alone”! Randurile astea va sunt adresate si va promit ca alta data voi fi “rea”, iar autocenzura nu va mai functiona. Ati avut prilejul (sau nesansa) sa constati singuri si in mod direct ca scandalul nu e cautat de presa, asa cum vi se tot spune.

2 păreri la “Rusinea de a proteja incompetenta

  1. Simona Ionescu Autor articol

    Comentariu lasat pe facebook de

    *
    Kali Mera
    simona, cu riscul de a scrie o platitudine: astea sunt generatiile care ne vor schimba pe noi. Nu exista reforma reala in invatamant. Si stiu ce vorbesc cand spun asta. Proiectul Never Be Alone ar trebuisa-si continue menirea. Copiii astia …sunt chiar singuri. Sunt singuri acasa, unde parintii nu au timp de ei, presati de rutina jobului. Sunt singuri la scoala, unde unii colegi de-ai mei incearca sa le despice capul si sa le ingroape adanc aschii ale unei civilizatii ofilite, ale unor norme si idealuri care nu mai au nicio legatura cu viata pe care o traiesc. Si atunci evadeaza… Alcool, droguri usoare si apoi cele care nenorocesc samburele de lumina cu care s-au nascut. Copiii sunt satui sa fie tratati ca niste amoebe. Societatea, din pacate, ii decerebralizeaza tocmai acum, cand are mai multa nevoie de varfuri si de lideri de opinie. Lasati copiii sa gandeasca! Lasati copiii sa simta si sa vorbeasca despre ceea ce simt! Asta inseamna comunicare reala. Asa ii salvati de influentele nocive de care ii protejati atat! Iar profesorii care au viziune, care apreciaza deschiderea si promoveaza ideile elevilor sa nu depuna armele! Dimpotriva! Sa le arate si copiilor cum se manuiesc. Eu scot pe banda rulanta generatii de „razvratiti” si asta ii deranjeaza chiar si pe unii dintre colegii mei. Copiii trebuie invatati sa gandeasca. Politica pumnului in gura nu este o optiune. Bataia nu este o optiune. Pedepsele interminabile nu sunt o optiune. Lasati-i sa demoleze normele, daca au altele mai bune de pus in loc. Ei vor salva tzara asta (oricat de pompos ar suna), ei vor decide, intr-un final, si care va fi soarta noastra, a celor care imbatranim incet-incet…Vezi mai mult
    acum 4 ore · Îmi placeNu-mi mai place · 3 persoane

  2. Bibliotecaru

    Asta merge şi invers… „Incompetenţa de a proteja ruşinea” 😀

    Doamnă Ionescu,
    Incompetenţa şi ruşinea nu sunt bune prietene. De obicei incompetentul nu are ruşine, pentru că altfel şi-ar da demisia.
    Am ascultat acum 5 minute conferinţa de presă susţinută de preşedintele Traian Băsescu şi priveam cum domnia sa, în ultimul timp expert în tot ceea ce mişcă în ţara asta şi cu o părere despre orice, predă poporului român o lecţie numai de domnia sa ştiută. Este o expresie a noii normalităţi româneşti.

    Primul pas spre normalitate este mentalitatea condusă de „ştiu că nu am întotdeauna dreptate”. Acei politruci despre care vorbiţi nu au vederi obtuze, ei ştiu exact ce spun, îşi apără locul de muncă şi ar face orice contract cu necuratul ca să treacă puntea. Iată preşedintele le spune, cu subiect şi predicat, că din 41 de inspectorate vor rămâne 8. Dacă tot aparatul birocratic din judeţe va scădea cu 4/5… eu mă întreb… ce se va întâmplă cu aceşti 4/5 din salariaţii „la stat” care trebuie să părăsească structura judeţeană? Vă daţi seama ce luptă este? 5 pe loc este concurenţă ca la o facultate bună… Şi nu contează aici nici inteligenţa, nici bunul simţ şi nici priceperea de a rezolva lucrurile, ci numai supuşenia.

    Au trecut 21 de ani şi învăţământul nu a ajuns educaţie. Sincer, nici nu cred că va ajunge în România. Trist.

    Aici nu mai contează adevărul, nu mai contează bunul-simţ şi nici normalitatea… Doar tupeul.

Lasă un răspuns