Mordechai a aruncat o provocare in blogosfera, invitandu-ne sa nominalizam niste romani frumosi. Pe cei care-i vedem noi frumosi, acceptandu-se subiectivitatea fiecaruia dintre noi. Iar pentru ca eu abia am intalnit un asemenea roman frumos, m-am gandit imediat sa-l nominalizez, alaturi de un fragment din interviul pe care vi l-am promis in aceasta dimineata.
Deci, doamnelor si domnilor, desemnatul este George Astalos, nominalizat in acest an la Premiul Nobel pentru literatura! Interviul a fost realizat de Horia Alexandrescu si a aparut in revista sa, Glob Express, din luna februarie. Va recomand sa cautati revista si sa-l cititi in intregime!
Horia Alexandrescu: Am auzit o poveste frumoasa despre statuia lui Eminescu din Paris. Cum ati reusit aceasta mare performanta?
George Astalos: Chiar ca a fost o mare performanta, pentru ca, nu stiu cata lume cunoaste acest amanunt, in Paris nu se poate pune statuia unui strain decat daca a fost o mare personalitate politica sau un mare sef militar. Povestea statuii lui Eminescu este intr-adevar frumoasa. Creatia apartine lui Ion Vlad, un mare sculptor roman din emigratie, motiv pentru care a si ramas, din pacate, prea putin cunoscut in tara. El a venit la mine intr-o zi, prin anii 80, si mia spus ca are banii de sponsorizare, din partea unui alt roman bogat, din Spania, pentru a turna lucrarea in bronz: un Eminescu splendid, de peste doi metri inaltime, turnat in Italia, pentru care trebuia sa obtinem aprobarea unui amplasament. Cand am gasit locul, langa Biserica ortodoxa romana din Paris, am inceput demersurile. 
Si cum faceam parte din Juriul Marelui Premiu de Poezie al Parisului, iar primarul metropolei era nimeni altul decat viitorul presedinte Jacques Chirac, nu am ezitat sa folosesc acest drum deschis de care beneficiam! Putina lume stie ca domnul Chirac scria poezie pe ascuns, dar, potrivit unei cutume, nici un om politic nu are voie sa publice nimic altceva decat lucrari de factura politica sau economica! Cert e ca ma cunoscuse la Casa Poeziei din Paris, cand mi-a destainuit pasiunea sa tainica, dupa care m-a cooptat in juriul despre care vorbeam si care acorda anual un premiu de 50.000 de franci. Urmatorul pas l-am facut, insa, apeland la o prietena actrita, al carei sot lucra direct cu domnul Chirac, la primarie. Iar de la aceasta am aflat un lucru uluitor, si anume ca viitorul presedinte al Frantei avea o matusa de origine…romana, de care era si foarte apropiat. Am facut cererea si, in patru zile, domnul Jacques Chirac, singurul care era in masura sa ne aprobe amplasarea statuii, ne-a acordat mult ravnitul aviz!
PS Alti romani frumosi, in acceptiunea mea, sunt: Maia Morgenstern, dr. Eugen Sandica, dr. Alexandru Pesamosca, dr. Dan Mircea Enescu, Marius Manole, Stela Popescu, Cristina Stamate, Corina Cretu, Lucia Verona, Eugenia Voda…si lista poate continua