Episodul 6 – Moni își povestește viața
Am început să muncesc singură, să îmi câştig proprii bani.
Pe conturile mele bancare l-am desemnat pe soţul meu în calitate de „împuternicit”; aveam grijă de casă, îi făceam mâncare, m-am dus zilnic la mama sa, Georgeta, care se afla în spital şi o îngrijeam, îi aduceam şi acesteia de mâncare şi îi povesteam despre noi. Am făcut acest lucru până când aceasta a murit.
Munca a început să mă facă să mă simt cu adevărat liberă şi independentă. Şi în acelaşi timp, mă simţeam aproape de soţul meu, îndatorată să îi stau aproape.
Nu îl înţelegeam de ce este atât de rece faţă de părinţii lui, de ce le vrobea urât, de ce era atât de neglijent faţă de fetiţa noastră, Irina.
Îl întrebam şi îmi motiva că din cauza afacerilor, a pierderilor financiare. Atunci i-am zis că vrea să îl ajut. Mi-a cerut bani cu împrumut şi i-am dat. Apoi a început să îşi ia singur! Şi-i lua din contul meu personal şi îi restituia cu titlu de „împrumut” într-o firmă a mea, SC Monica Columbeanu Media SRL, până când a ajuns să creeze imaginea falsă că el mă împrumută pe mine, iar nu invers (şi pentru motivul acesta m-a deposedat şi de o maşină Bentley pe care o cumpărasem exclusiv din bani proprii!)! Cele mai grave constatări ale mele nu au fost acestea de natură patrimonială ci cele cu fundament subiectiv: pe soţul meu nu îl mai interesam, nici eu şi nici fiica noastră Irina. Era tot mai distant, mai neimplicat. Am înscris-o pe Irina la grădiniţă în noiembrie 2009. În tot acel am mă duceam şi la spital la soacra mea, Georgeta, zi de zi. Aşa că trebuia să vin în Bucureşti de la Izvorani, făceam câte o oră şI jumătate pe drum. El a venit cu ideea, chipurile de a-mi uşura munca zilnică, să rămân în timpul săptămânii în apartamentul de două camere din Piaţa Victoriei cu fiica mea, ca să o duc la grădiniţă şi să pot să am grijă de soacra mea, Georgeta Columbeanu. Acum, cred însă că acesta a fost doar un motiv pentru a mă îndepărta de el şi pentru a nu vedea ce face şi cum petrece la Izvorani. După ce soacra, Georgeta Columbeanu cu care avusesem o relaţie specială, a murit, în familia noastră rămăseseră doar bărbaţii: Irinel şI tatăl lui, Ion. Acest deces şi perioada care a urmat a fost foarte dificilă pentru mine. Soţul meu stătea tot mai departe de mine şi de copil, nu ne ajuta cu absolut nimic şi nu ne ajuta financiar sub niciun aspect (în mod surprinzător pentru un „miliardar”). Atât eu cât şi fetiţa trăiam din banii pe care eu îi câştigam, fără niciun suport din parte pârâtului!