Incep prin a spune acelasi lucru: nu vreau sa ma las de fumat, stiind ca n-am vointa necesara. Am descoperit acest surogat, numit tigara electronica, si mi-am zis ca merita incercat. Macar sa mai reduc din paiele otravitoare, fiindca imi crescuse nitel tensiunea. Am intrebat niste doctori si chiar pe specialistul in E-uri, dl Memci. Mi s-a spus ca sunt bune. Infinit mai bune decat tigarile care-s otravitoare din cauza gudronului si altor cativa compusi din tigara.

„Sucul” cu care alimentezi tigara cu aburi contine nicotina. Mi-am zis ca daca sunt recomandati plasturii Nicoret, inseamna ca nu-s probleme. Si, impreuna cu ai mei (sot si fiica), precum si cu colegele Anca si Luminita am ales!

Prima zi in care ne-am testat tigarile (vinerea trecuta) s-a incheiat cu succes. Ni se parea ca-s bune, dar ca nu ne prea pricepeam noi sa le folosim. Nemultumirea era ca firma de la care le comandasem pe net nu ne trimisese nici manual de folosire, nici certificate de garantie pentru o anume perioada. Ca sa ne dumirim, urma ca pe timpul weekendului sa ne documentam de pe net. Asa am aflat, de exemplu, ca intr-o tigara trebuie sa pui doua picaturi de solutie. De fiecare data cand nu mai ies aburi. Sau, ca trebuie sa cureti atomizorul (o parte componenta a tigarii) cu un servetel si prin suflare. Habar n-aveam cand filtrul in care se pune solutia s-a consumat. Nici acum, dupa o saptamana de fumat, nu stim exact, ci o facem la nimereala, instinctual.

Luni, la birou am schimbat cu fetele impresii. Anca se chinuise ingrozitor cu „minunea” si fumase pe ascuns tigari adevarate. Vreo 8, numai duminica. Se ferea sa n-o vada sotul, care pufaia aburi si se arata incantat. Pe Anca, insa, o dureau falcile de cat trasese din tigara si venise chitita sa o sune pe tipa din Timisoara care ne livrase marfa. De fapt, aveam sa descopar, cand i-am studiat tigara, ca filtrul pe care-l pusese nu avea inauntru acel buretel (sau ce dracu o fi!) de absortire a lichidului.

Luminita ne-a anuntat ca si ea si barbatu-sau au renuntat de a doua zi la „abureala” fiindca nu le-a placut. Plus „chinul”cu incarcatul la priza si pusul picaturilor! Investitia de 200 de lei o trecusera deja la pierderi.

Ei, abia din zilele 3 si 4 nervii ne-au fost pusi la incercare. Luni, tigara sotului Ancai a subcombat. I-a ramas becul rosu din varf aprins si nu mai putea fi utilizata.

Eu am descoperit ca, atunci cand fumezi, trebuie sa tii tigara aproape in pozitie veritcala si nu cum esti obisnuit cu cea adevarata.  Pe seara, mi s-a intamplat si mie pocinogul. Intai mi-a murit una din tigari (eu am avut doua!). Nu s-a mai incarcat neam. Apoi… In timp ce fumam am simtit ca se incalzeste metalul alb pe care-l tineam intre degete, dar, fiindca aburul inca iesea cand trageam, am continuat. Am aruncat-o din mana doar cand am simtit ca ma arde tare. A doua zi, aveam sa aflu de la duduia din Timisoara ca de vina era atomizorul care se stricase! Am reclamat si tigara moarta a sotului Ancai, dar si a mea, plus filtrele (doua) fara buretei, iar furnizoarea ne-a spus ca ne trimite altele. Astazi le vom primi. Iar pe luni, va sosi si pentru Anca o tigara noua, fiindca a ei a dat in primire marti seara.

Carevasazica, niste porcarii sau „tepe”, dupa cum se exprima fiica-mea, Sandra. A ei tigara mai functioneaza inca, si a mea-numarul 2, idem a sotului. Dar am reusit sa nu fumam decat cate 4 pe zi din alea de 11 lei pachetul. Si – important! – sa ne placa si sa nu abandonam. Ne-am si documentat serios (de data asta!) despre ce tipuri de tigari exista si care e mai longeviva, adica are baterie care sa nu te oblige la incarcari dese. O sa va spun in zilele urmatoare.

Maine o sa vorbesc nitel despre efectele asupra organismului, fiindca multi m-au intrebat daca n-am dureri de cap. Din ce-ati citit pana acum e limpede ca am, nu?