Azi am primit o carte de poezie. Oooo, in secolul asta mai scoate cineva un volum! – prima mirare. A doua uimire – autorul! Il stiu de cand abia schimbase prefixul 1. Cel mai tanar jurnalist din redactia ce incepuse sa se inchege la sfarsitul anului 1990 la „Tineretul liber”.

Inalt, slab (ca tras prin inel, ar fi zis bunica!), mereu vesel si dornic de a fi in miezul lucrurilor, a fost repede indragit de Relu Perva, cel ce avea sa devina, dupa plecarea lui Stefan Mitroi, redactorul sef al ziarului. El a fost cel care l-a ghidat pe praslea catre domeniul politic. Un tanar de 20 de ani descoperea si amenda lumea politica nou nascuta intr-o Romanie inca profund rosie. Marius Stoian. Jurnalist pe politic, acum autor de carte de poezie.

Am citit cateva pagini. Marius imi marturisise, cand mi-a daruit cartea, ca totul fusese scris demult, chiar dinainte de prima noastra intalnire. „Poemele de fata, de care m-am desprins complet, de o perioada a carei margine din trecut nici nu o mai intuiesc, sunt parte a unui experiment si inceputul raspunsului la o intrebare ce s-a formulat din mers. Experiment, prin modul de integrare si interrelationare a unor poeme scrise de un adolescent roman al inceputului deceniului 9, secolul trecut, la granita dintre socialism si capitalismul germinant, intr-u peisaj initial rigid si apoi, bulversant de alert si asimetric – cu ilustratia anonima in cheie grafitti a unor grupuri de teenageri londonezi din primii ani ai noului secol”, scrie Marius la finalul volumului intitulat, misterios, „8215”. Talcul acestui titlu l-am aflat din prefata semnata de Horia Tabacu: cifra indica numarul de cuvinte devorate de poezia sa.

Din ce am apucat sa citesc, redau un fragment de poem:

„Exasperat imi urmaresc gesturile.

Si ele nu au unde sa se aseze.

Insist, n-au. Realitatea mea devine neformulabila.

Clipa de adevar, ratata o data cu nasterea”.

PS. Pentru cei care nu il stiu pe jurnalistul Marius Stoian.

Dupa Tineretul liber, au urmat alti ani in care am fost impreuna la Evenimentul zilei. De data aceasta, chiar mai apropiati, fiindca Marius a devenit reporter special in echipa mea. Prin 1995 a plecat corespondent de presa la Budapesta, pentru Evz, iar mai tarziu, in Republica Moldova, pentru Jurnalul national. A condus gazete precum Stirea zilei, Atac si Interesul public, dar n-a stat niciodata departe de politica.