Probabil ca ati auzit că ziarul Evenimentul zilei a aniversat 6.000 de numere de la apariţia sa, iunie 1992. Floriana Jucan, boss-ul exceptionalei reviste Q Magazine, m-a rugat să-i dau un text despre ce au însemnat anii mei de presă la „Bulina roşie” (1993-1997),  sub directoratul lui Ion Cristoiu, despre ce a însemnat acest ziar în peisajul media de atunci. Acelaşi lucru l-a cerut şi altor colegi. A iesit o pagină de istorie a presei interesantă, pe care vă invit să o citiţi. Daca veţi cumpăra revista, veţi vedea şi fotografii. Eu postez textul meu, promiţând să revin, din când în când, cu alte poveşti din acea perioadă.

„Trebuia să ne uimim în fiecare dimineaţă cititorii!”

„Toţi avem în biografia noastră profesională «o pată de soare». A mea se numeşte «Evenimentul Zilei – Bulina roşie». Am ajuns în redacţia lui Ion Cristoiu la un an de la lansarea primului ziar bulevardier de după revoluţie. Era în 1993, după trei ani de presă la «Tineretul liber», unde umpleam paginile cu anchete jurnalistice, cu reportaje de la evenimentele fierbinţi sau articole de fapt divers. Revoluţia produsă în media de apariţia «ziarului lui Cristoiu» m-a făcut să-mi doresc să fac parte din echipă. Cu maximă încredere, Ion Cristoiu mi-a oferit funcţia de redactor şef adjunct. Am preluat secţiile conduse până atunci de Sorin Roşca Stănescu, plecat să lanseze un nou ziar. A trebuit să încheg secţiile de «Investigaţii» şi «Reporteri speciali», iar mai târziu de «Corespondenţi locali». Munceam la foc continuu, fiindcă «Evenimentul Zilei» trebuia să aibă cele mai senzaţionale ştiri şi articole, să-şi uimească în fiecare dimineaţă cititorii. În doi ani şi jumătate, ziarul ajunsese la peste 600.000 tiraj, iar întreaga presă începuse să se raporteze la formula găsită de Cristoiu. Titlurile gazetelor au lăsat deoparte stilul impersonal şi au început să exprime esenţa articolelor, fotografiile s-au mărit brusc după modelul Evz, ştirile de fapt divers au crescut ca număr… Redacţia «Bulinei» se transformase într-o şcoală de presă pentru tineri de 20-24 de ani, extrem de incisivI şi fără oprelişti în a culege ştiri exclusive din instituţiile statului. Nimeni nu se uita la ceas ca să plece acasă, nimeni nu se văita că a produs, pe teren, 3-4 articole într-o zi. Nefericirea cea mare era când nu-ţi intra o ştire, iar dezastrul venea când pierdeai o ştire pe care concurenţa a avut-o. Eram independemţi în adevăratul sens al cuvântului, deşi aveam patron (Mihai Cârciog) şi produceam bani frumoşi fără a avea lefuri „nesimţite”. În 1994 şi 1995 am înregistrat vârful de tiraj de 650.000 de exemplare, vândute cu banii jos, noapte de noapte. Despre «Evenimentul Zilei» de atunci aş putea scrie o carte, presărată cu cele mai tari articole pe care le-am adus în atenția opiniei publice, dar şi cu spumoase întâmplari cu reporterii frenetici pe care i-am coordonat între anii 1993 şi 1997. Dintre aceştia câţiva sunt în presă şi azi – nume cunoscute: Andrei Bădin, Moise Guran, Alecu Racoviceanu, Lidia (Popeangă) Mitchievici, Ciprian Chirvasiu, Oana Costea, Claudiu Vălimăreanu, Mihnea Petru Pârvu, Petrişor Cană. Ultimii sunt singurii dintre noi care aniversează acum, împreună cu actuala redacție, 6.000 de numere de Evz.

Continuarea o gasiţi aici: Ion Cristoiu, Mirel Curea, Radu Tudor, Dan Andronic, Floriana Jucan, Lidia Popeangă, Mitchievici.