“Râsul e sport naţional. Am putea câştiga mondiale, olimpiade, orice concurs internaţional. N-am avea rival. Exersăm râsul zi de zi: politicienii râd de noi, noi râdem de ei. Ca la ping-pong. Criza râde de noi, noi râdem de criză. Şi tot aşa se creează un lanţ al zâmbăreţilor în România”.
Chestia asta e perfect adevarata, fiindca asa am traversat si dictatura si zapacita asta de democratie. Zicerea ii apartine actorului Dragos Stoica, fost la „Mondenii”, actual membru al trupei „Divertis”, si a aparut azi in „Gandul”. Cred ca psihiatrii si psihologii ar spune ca rasul e o stare de deconectare, de eliberare a tensiunilor, deci benefica pentru o societate incercata ca a noastra. Eu cred ca terapia mistoului este cea parsiva, cea care ne arunca in spatele civilizatiilor europene. Noi nu stim sa luam atitudine, sa ne enervam si sa ne batem cand ni se incalca drepturi sau cand lucrurile nu-s normale. Facem misto si ne dam destepti, prea marcati de zicerea perpetuata din mosi-stramosi ca „cel mai destept cedeaza”. Un francez sau un neamt ne-ar spune ca mai mare prostie ca asta n-au auzit. Ei se indigneaza si-si rezolva problemele la modul concret, noi, chiar daca in prima faza avem un puseu de revolta, sfarsim prin a ne hahai si a face misto. Dar, una peste alta, ne merge bine, reusim sa supravietuim. Inapoiati, dar destinsi.
10 păreri la “Terapia mistoului”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Pe vremuri erau celebrele bancuri.In general cu Bula,oltenii si tiganii.In preajma congreselor predominau alea cu Ceasca.. 🙂
Dar cam asa e..in loc sa facem ceea ce ar trebui facut mai bine cautam sa fentam solutia logica.. Pe urma ne miram ca prospera toate nulitatile societatii nostre…
Super-mişto! Ai dreptate. Nu s-ar putea întâmpla ce se întâmplă cu noi dacă n-am da dovadă de pasivitate. Miştocăreala a devenit o supapă, un substitut al lipsei de simţ civic sau de bun simţ pur şi simplu.
La noi şi râsul e la nelocul lui. Sau nu-i la locul lui. Bunică-mea zicea: „Râs de prost!”. Când cineva râde aiurea.
Râsul, râsul bun, frumos, creator, a devenit, la noi, un râs nervos. Tot un simptom de boală. Sau râsul grobian, după modelul prezidenţial. Râsul, între nevroză şi mârlănie.
Bunicii mei aveau o vorbă când eram mică şi mă învăţau să respect şi oamenii, şi lucrurile, ziceau :”Nu râde de jucărie, nu râde de stilou, etc. Altfel, de râs, râdeam mult cu ei. Mai ales cu bunică-mea. Râs adevărat, o formă de bucurie, de comuniune.
În final, ce să-ţi zic, am o vorbă cu Marius Ghilezan, de vreo 20 de ani: „Dacă tot nu putem să-i dăm jos, măcar să ne râdem de ei”.
Clar, nu? 🙂
Exact asa, Roxana. Cand suntem depasiti de situatie sau de „Ei”, nu ne ramane decat „sa ne radem”. Probelma e ca multi dintre noi nu mai ne fortam sa facem ceva cand sesizam un aspect ilegal sau impotriva firii. Ne multumim, din start, cu mistocareala.
Salutari lui Marius. Nu ne-am mai vazut de vreo 16-17 ani, cand umblam pe teren ca bezmeticii.
Asa este d-na Ionescu!
Si atunci sa nu ne miram cand vor fi, din ce in ce mai multi, ca el, ca Florin pe care, cu o minima cutezanta, am incercat sa-l prezint si eu aici:
http://constantin-brincus.blogspot.com/2009/09/florin.html
Dar, totusi, ce e de facut sa nu fie asa?
De hăhăit, hăhăie Băsescu, noi doar facem haz de necaz. Sau înjurăm. Dar vine 22 noiembrie şi hăhăitul o să plîngă !
😆 foarte misto, inapoiati, dar destinsi 😀 Cat adevar.
Costi, multumesc pentru link. Chiar foarte miscatoare povestea. Evident, ca o sa o semnalez in ziarul de sambata. Si, poate intr-o zi, voi scrie aici povestea unui alt „Florin”, pe care-l ajutam de cativa ani.
Matilda, cred ca, uneori, si el face haz de necaz.
Cum sa nu radem si sa nu supravietuim cand Dana Savuica mediaza relatiile de cuplu, Gina Pistol filozofeaza, Cosmina Pasarin e mare vedeta tv,etc. Cum sa nu ne veselim de aceasta rasturnare a valorilor in care noi, oameni cu bun-simt, morali, intelectuali sau nu, suntem umiliti de avalansa de maneliste, amante, EBE, mahalagioaice de Dorobanti? La antipozi avem politicienii, curati ca lacrima, oameni de afaceri din „vanzari anterioare” si „para indarat”. Cum sa nu razi cand frigiderul e gol si mai sunt cinci zile pana la leafa, a venit factura de telefon si copilul are gripa? Radem in hohote si din cand in cand suntem usor melancolici, noi, cei nascuti in zodia ciobanului mioritic…