Ma ardeau degetele sa scriu pe blog astazi, la cateva ore de la ultima postare, insa treaba in redactie nu mi-a dat ragaz. Voiam sa anunt „cu bucurie si netarmuita multumire” ca alde Boc si Geoana s-au trezit din letargie si, zarind secura electorala ca le reteaza gaturile scrobite pentru noiembrie, au sarit cu declaratii pentru linistirea populatiei. Boc ne-a anuntat ca, totusi, pensiile se vor majora si ca nu vor fi disponibilizari chiar asa de masive. A, da, si ca FMI o sa conduca Romania fiindca ne-am imprumutat la greu la fondul asta.
Geoana a sarit nervos si, intr-o declaratie televizata, s-a pozitionat in opozitie, desi PSD-ul lui e la guvernare. Dar a simtit ca nu trebuie sa-si scape din maini electoratul. Spre amiaza, cand a aflat ca ministrul lui de la Munca e plecat in vacanta in Japonia, tocmai acum cand reprezentantii FMI erau in tara, a facut fete-fete. Si cica l-ar fi sunat si chemat de urgenta. Ministrul Marian Sarbu, pe care nici cutremurul de 7 grade, de duminica, din Japonia, nu l-a speriat ca sa fuga acasa, i-a spus ca se intoarce luni. Adevarul e ca nici nu-i mai prindea p-astia de la FMI, iar biletul lui era dus-intors. Doar nu era sa bage mana in buzunar si sa plateasca suplimentar pentru un alt zbor, maine-poimaine! E criza si la domn’ ministru!
Boc si Geoana , doi dobitoci
Sincer… m-aş fi aşteptat ca toată presa să sară la auzul absurdităţii taxei pe participare la candidatură? S-a reintrodus votul cenzitar, ne-am întors iar pe vremea lui Caragiale, nu mai pot face politică decât cei cu bani? NJu mai spune nimeni că vor candida doar fotbaliştii? Singurul care s-a prins a fost Corneliu Vadim Tudor, dar se pare că şi domnia sa are o cale de rezolvare a problemei. Dar de ce o sumă atât de „banală”, să pună 10 miliarde de euro, dacă tot pun, să ştim o treabă. La 10 miliarde de euro vom ştii sigur cum stă treaba, nu ne vom mai ascunde după deget. La 10 miliarde de euro partidul trebuie să cotizeze la greu ca să-şi propună preşedintele, poate membrii se vor gândi de două ori dacă acceptă pe cel care îl aleg cei câţiva de la vârf sau vor pe altcineva…
Nu văd ca lumea să priceapă că o astfel de taxă mută conceptul de competenţă şi bun-simţ către o soluţie comercială de spectacol care adună voturi. Sistemul electoral se mută definitiv în zona prefăcătoriei şi a promisiunilor fără acoperire.
Ce este şi mai interesant, şi iată, tot nu vă pe nimeni să reacţioneze, această taxă cauţiune puternic anti-democratică este dată nu de parlament, prin lege (sunt convins că le este frică să dea o asemenea inepţie pentru care istoria i-ar condamna), ci de Autoritatea Electorală Permanentă, prin Hotărâre.
Mă întreb dacă pot da şi eu o hotărâre, anume ca fiecare politician care participă la alegeri să depună, în contul meu 10 mii de euro şi, dacă sunt mulţumit la încheierea mandatului, le dau banii înapoi, nu sunt mulţumit de ce au făcut, păstrez banii ca despăgubire.
@ Marius Mina
Stimate domn,
Adevărul este că dacă domnii Boc şi Geoană sunt nişte dobitoci, noi, cei conduşi de domniile lor, nu putem fi nişte genii. Nu ştiu dacă realizaţi acest mic adevăr trist.
Biblio,
gaselnita asta cu taxa pentru candidatura incalca Constitutia. Acolo se spune ca orice cetatean are dreptul sa aleaga si sa fie ales.
Este adevărat. Dar Constituţia nuanţează.
ARTICOLUL 37 – Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
ARTICOLUL 16 – Egalitatea in drepturi
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
Ei bine, legea nu mai este în spiritul constituţiei, ci în interpretarea ei abuzivă. Iată de ce s-au putut introduce şi semnăturile necesare înscrierii în cursa electorală, iată de ce s-a putut introduce şi pragul electoral… Calea introducerii taxei este deschisă de această portiţă care poate însemna orice.
Este în evident că oamenii nu mai pot fi egali în faţa legii dacă sunt condiţionaţi de ceva ce îi separă. În definitiv, strângerea semnăturilor înseamnă tot bani, pentru că ai nevoie de oameni care să strângă semnături, nu poţi strânge de unul singur 200.000 de mii de semnături şi oamenii nu-i ai dacă nu ai bani sau putere, pentru că trebuie să le oferi ceva (fiind necunoscut nu poţi să le oferi nici speranţă). Dacă eşti un independent necunoscut, poţi să ai moralitatea lui Iisus şi înţelepciunea lui Solomon şi curajul lui David, degeaba toate acestea. Dacă eşti independent, chiar şi cunoscut, nu ai timp de antenă la TV în mod egal cu ceilalţi „de la partid”. Astăzi nu se mai aleg oameni politici şi nici oameni de stat, se aleg direct actori politici, oameni pricepuţi în intrigi, şmenuri, şuşanele… cam ca cei pe care îi detestam când eram copil şi citeam Poveşti Nemuritoare. În povestea zilelor noastre, Harap Alb continuă să fie harap şi omul spân continuă să-şi joace rolul fraudulos de prinţ. Ei bine, încă mai există un 30% (dintre cei 20% sau 30% care vin la vot) care aplaudă pe omul spân, 30% aplaudă pe alt om spân… şi aşa mai departe. Restul însă nici nu mai au imboldul de a-l reinstaura pe prinţ pe tron şi a-i oferi prinţesa de soţie, nu mai există finalul fericit, nu mai există principiul „binele învinge”, poveştile de succes ale politicienilor nu mai au o moralitate care naşte speranţa de mai bine. Poporul român este într-o stare de aşa mare deznădejde încât a intrat într-o stare de prostraţie pentru a se auto-proteja de factorii externi, eminamente „politici”.