Nu ne mai vazusem cam de multisor si nici la telefon nu vorbiseram de ceva timp. Asa cum e cand te fura viata… O stiam ca e ok, ca se bucura din plin de efectele credintei sale in partidul care acum 5 ani ne striga prin toate porta-vocile „Sa traiti bineeee!”. Doamne, ce spici acid si partizan avea amica mea inainte de alegerile din 2004! De cate ori ne vedeam, ne povestea doar de minunatii Aliantei DA (chiar asa le zicea ea – „minunatii”!) si incerca sa ne zugraveasca viitorul luminos ce ne asteapta, daca acestia vin la putere. Stiam ca avem multe puncte comune in aprecierea vietii politice, dar vehementa ei, extazul in care mi se parea ca pica nefiresc, ma facea s-o trag de maneca si sa avem discutii in contradictoriu. Incercam, de fapt, s-o temperez, spunandu-i ca deziluzia acestei iubiri politice poate fi crunta si ca, dupa deceptia CDR, nu mai merita sa ne aprindem asa. Nici o sansa. Se inscrisese deja in PD, convinsa ca va ajuta partidul. Si partidul a ajutat-o pe ea. S-a angajat la o agentie guvernamentala. Nu pe un salariu baban, dar bunicel, plus siguranta functionarului public. De cate ori vorbeam, era incantata de noul proiect la care lucra, de faptul ca lucrurile se misca si avea mereu argumente pentru ceea ce mie mi se pareau derapajele administratiei PDL. Cand o intrebam cand „vom trai bineee?”, imi raspundea „vom trai, vom trai, o sa vezi…”. E drept, glasul ei nu mai avea acelasi entuziasm, dar o spunea tot cu o imensa convingere.
M-a sunat acum doua zile. Am crezut ca e bolnava sau are probleme in casnicie. Nici vorba. Aflase ca e posibil sa fie unul din cei 9.200 de functionari care vor ramane fara serviciu, prin desfiintarea celor 119 agentii. E foarte tanara si nici „spate politic” puternic nu are, criterii care, zice ea, ar fi stat la baza trierii angajatilor. Vroia sa stie ce o sfatuiesc sa faca. Imi statea pe limba sa-i spun sa treaca la PSD, ca acum astia ne promit ca o vom duce bine, dar nu-s omul care sa pun sare pe rana. I-am zis sa aiba rabdare, sa vada intai daca chiar va fi pe lista de someri sau, conform obiceiului dambovitean, e mutata de colo, dincolo. Am simtit ca i-a revenit entuziasmul din vremea in care, cand ne intalneam la o bere, ridica paharul si ne ura „Sa traiti bineeee!”.
12 păreri la “„Sa traiti bineeee!””
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Din păcate, România „epurează” (adică separă „binele” de „rău”, în cazul nostru) mai întâi şi mai întâi pe cei care chiar vor să facă ceva, domnii de la guvern purificând astfel gunoiul de substanţa activă. Eu nu-i pot condamna ingenuitatea prietenei, politica are efectul acesta asupra oamenilor. Chiar şi politicienii ajung uneori să creadă în propria politică, ce să mai vorbesc despre un om de bine. Îi condamn pe cei aflaţi în „gaşca” domnului Boc (că nu-i pot spune guvern) pentru că fac aceste concedieri abominabile pentru România. Atunci când unitatea de măsură a eficienţei se află exclusiv în numărul funcţionarilor, eu nu mă feresc să folosesc cuvinte mari ca abominabil, sau infantilism politic, alienare politică, decrepitaţie a structurii raţionale (hai că deja sunt prea subtil pentru a mă înţelege cineva 🙂 aşa-s poeţii)…
Asa li se intampla celor entuziasti, luati de val si de fraieri, de altii. Daca nu are spate, se poate trezi de la agentie la vreo primarie de sector sau afara, in cazul cel mai rau. Pacat!
Eu trăiesc bine, dar mă îngrijorează uneori ambientul muribund, cum se exprima un distins vorbitor…
Da, din pacate asa e. Nu e bine sa te arunci cu capul inainte intr-o cariera in administratie bazata pe credinta sincera in vreun partid. Nici un partid nu-si tine in brate sustinatorii decat cand are interesul sa o faca. Din pacate la noi politica e un fel de Caritas in care talpa si-o ia intru beneficiul celor de sus.
Madalina,
constatam ca multi inca n-au inteles ca politica-i o curva!
Vania, fie la ei acolo ambientul muribund!
Codrin, asa se vor intoarce la matca si ambasadorii, procurorii, jurnalistii, consilierii si toti cei care se angajeaza politic in munca cea de toate zilele. Cand se termina mandatu’, urmeaza rahatu!
Ce să mai zic eu, tot neînregimentată politic, dar… m-a pus Belzebut cu ei, nu tac şi eu tot cred că bine fac. Da cine-s ei? Nişte năpârci şi-atât,punctum. Recunosc, ând intru pe turaţii turbo-sârbeşti, nu contează că e Jioana, Băsescovici, Lenuş Cocoş, răspopitul mitoman I Sârbu… pe toţi îi spurc la grămadă, doar o grămadă de zmintiţi sunt !
Postez şi aici versurile dăruite nouă de Tatiana Stepa :
http://folkblog.ro/2009/08/07/tatiana-stepa-va-las-cantecele-mele/
Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni
Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune
Nu mai are niciun rost.
Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viaţa până ieri.
Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las gândul de pe urmă
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.
Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.
R: Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
Se duc Oamenii, rămân bastarzii, piţifelnicii, ” divele ” şi ” voievozii ”… spre ce şi unde ne-ndreptăm oare ? Am zis eu bine cu ceva vreme-n urmă, asta nu e clasă politică ci : păcălici de România, iară noi bobor amărât suntem păcăliţii… Ne-om Trezi oare din amorţire să dăm cu ei de pământ ?
respecte,
Sibilla
Sibiila, un testament atat de sensibil al unei femei de numai 46 de ani, care s-a stins cu inima plina de iubire. Am cunoscut-o putin pe Tatiana Stepa, la un Craciun ne-a si cantat colinde in redactie, impreuna cu Andrei Paunescu.
Dumnezeu s-o aiba in paza!
http://www.trilulilu.ro/an22ro/edeee19a0a04d7
Ar fi bine sa o dea afara , sa vada cum traim noi bine !
Avem dreptul „sa nu mai traim”.
Vrem doar sa fim…