E mijlocul noptii si afara ninge lenes. Ma rasfat intr-o bruma de concediu si dorm pana inspre pranz. In linistea noptii, cand toti ai casei s-au adunat in culcusurile calde, imi place sa navighez in lumea virtuala. Pe blogul lui Teo.Georgescu (Teodora, pentru mai multa precizie) am gasit povestea ei despre propria Revolutie. Am descoperit ca una din secvente am trait-o si eu. Un individ tragea dintr-o macara in Piata Victoriei. Era, cred 23 decembrie. Sau poate 24. Locuiam pe sos. Titulescu, iar din balconul meu se vedea limpede Piata. Acolo, pe o latura se construia un bloc. Sa fi fost 3-4 dupa-amiaza, oricum afara era inca lumina, cand au inceput sa se auda rafalele de mitraliera. In piata erau taburi, tancuri si soldati. Pazeau cladirea Guvernului. Barbatul tragea si tragea…Il vedeam ca o mogaldeata neagra, sus, sus, pe macara. Lumea de jos, iesita din gura metroului fugea. A durat destul de mult jocul acesta de-a Rambo pe macara! Ma rugam sa nu omoare multa lume, ma rugam sa nu se intoarca Ceausescu de-acolo de unde fugise, fiindca gandeam ca urmeaza prapadul. Intr-un final, rapaiala mitralierei a incetat. Am vazut soldati si civili alergand spre macara. Apoi, la cateva minute, prin fata blocului meu, pe Titulescu, a trecut o Dacie plina ochi cu barbati. In afara celor din interior, alti doi erau agatati pe exterior. Doar picioarele le stateau in masina, pe geamuri. ~L-ati prins, l-ati prins? Unde il duceti?~, a strigat unul din trecatori. ~La circa de militie~, i-a raspuns unul din cei atarnati de masina. I-am povestit in acea seara mamei ce vazusem, apoi de alte cateva ori sotului, unor vecini si prieteni. Peste cateva luni, apoi ani, cand devenisem reporter decis sa descopar lumea, am tot intrebat politistii de la sectia 4 (ei nu mai erau militieni, iar circa devenise sectie!) cine era tipul care tragea la Revolutie de pe macara si ce au facut cu el. ~Ce tip? Aici n-a fost adus nici un asa-zis terorist. N-am parasit sectia in acele zile si as fi stiut daca aduceau pe vreunul!~, a fost invariabilul raspuns pe care l-am obtinut de la cativa ofiteri din acea perioada. O data, unul mai hatru, m-a intrebat daca barbatul avea combinezon negru. DA, i-am raspuns, convinsa ca asta isi va da drumul la gura, fiind mai tanar. ~Atunci inseamna ca ati vazut o fantoma neagra~, mi-a soptit si mi-a facut cu ochiul.
3 păreri la “Unde a disparut teroristul?”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
Doamna Simona Ionescu,
In fata blocului in care stau se afla un magazin alimentar. Toate vânzatoarele au salariul 440 RON impozabili, adica aproximativ 380 RON neimpozabili.Este inutil sa socotim ce se poate realiza cu un astfel de salariu.
Problema nu este de a avea drepturi si libertati de principiu, ci de a avea posibilitatea REALA sa le EXERCITI. Aici este cheia. Or, ce drepturi si libertati poti sa exerciti cu 380 RON pe luna, respectiv cu o alocatie lunara pentru un copil de 25 RON/lunar, care nu ajunge nici macar pentru o pâine pe zi? Nominalizati dvs. macar o singura libertate, macar un singur drept care sa intre spre exercitare intr-o astfel de suma!
Statul, potrivit dispozitiilor constitutionale, are obligatia sa asigure conditiile economice si de protectie sociala de natura sa creeze tuturor posibilitatea unui trai decent. Desigur, nu putem trai toti in lux, dar câti dintre noi traiesc decent?
Statul democratic trebuie sa fie un instrument care sa serveasca TUTUROR, in particular sa asigure posibilitatea traiului decent pentru FIECARE – adica sa creeze, sa ofere slujbe platite corespunzator traiului decent; nefacând acest lucru, nu se poate spune ca are aceasta calitate.
Apoi, statul român de azi nu satisface o serie de exigente in ceea ce priveste exercitarea puterii publice pentru a primi un astfel de calificativ.
Cu privire la textul curent: faptul ca nici pâna astazi n-am aflat cine au fost teroristii impune o singura concluzie: problema este secret de stat. Sau, mai bine zis, anumite componente – secrete – ale statului au fost implicate.
Al dvs., Valeriu Mangu
@Domnule Mangu,
Pentru mine democratia e una, problemele sociale (existente, peste tot in lume si intr-o societate democratica) sunt alta. Aveti dreptate, dupa parerea mea, doar cand spuneti ca nu avem o democratie consolidata, in care toate structurile statului sa functioneze in beneficiul cetateanului. Ar fi o lunga discutie si despre ce ar trebui sa faca si unii dintre noi pentru un trai decent.
Cat despre teroristi… Procurorii au spus oficial ca ei n-au existat!
Simona- multumesc.
puse cap la cap, povestile traite in decembrie ’89 si povestite pe net ar putea fi o bucatica din istoria acestor ani. Intr-adevar, si eu ma intreb unde este nenea cu puscociul de pe macara. Mama mea nu se mai intreaba. Dar eu, da. Nu cred ca era terorist. Ci doar unul care credea ca asa trebuia sa actioneze. Dar tot as vrea sa stiu unde e si ce face.
Ai dreptate si cand spui ca democratia este o treaba si problemele sociale, o alta.