Azi am primit doua vesti triste despre doi oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor de gazetarie: Cristian Iordanescu, decanul Baroului Bucuresti si Cristian Paturca, unul din cantautorii ~Imnului golanilor~, cantecul ce a tinut vie , in 1990, Piata Universitatii. Avocatul Iordanescu s-a prapadit in spital, in urma unui atac cerebral. Avea doar 52 de ani. Cristi Paturca, mult mai tanar, se lupta, tot in spital, cu o tuberculoza ce aproape era sa-i ia rasuflarea. Despre el am sa scriu maine, dupa ce o sa-mi pun ordine in amintiri. Vreau sa caut si in cutia mea cu instantanee o fotografie cu Cristi, pentru ca multi din cei care vor citi acest blog nu stiu despre cine vorbesc. E o poveste frumoasa, cu un erou frumos. Am sa scriu, insa, cateva cuvinte despre decanul avocatilor din Capitala. Un liberal pe care, in acest an multi s-au straduit sa-l indeparteze de la sefia baroului, insa avocatii l-au ales pentru a treia oara. Din pacate, ceea ce nu au reusit cativa oameni in roba ai politicienilor, a executat moartea!
Pe Cristian Iordanescu l-am cunoscut in 1996, la intrunirea anuala a avocatilor din toata tara, desfasurata la Sinaia. Tanar, era unul din organizatori, secondandu-l pe maestrul Limona. Eram o mana de ziaristi invitati tocmai pentru a cunoaste rolul avocatului in actul de justitie si a-l explica opiniei publice, inca neinvatata ca are drepturi ce trebuie sa-i fie respectate, in primul rand de institutiile tarii. La sindrofia de seara, cate unul sau doi reprezentanti ai fiecarui barou din tara s-au produs artistic pe scena Cazinoului. Au recitat din propriile poezi, au cantat vocal sau la vreun instrument, au intrat in pielea vreunui actor sau, pur si simplu, au spus bancuri. Cristian Iordanescu a cantat. La fel de minunat cum, mai tarziu, am descoperit ca slujea Dreptul. Dumnezeu sa-l aiba in paza!
eu sunt sceptic de meserie si am capatat atata experienta incat nu mai cred in intamplari. dupa ce a patit generalul Soare, scos din functia de sef al diviziei de aparare a Constitutiei ptr presupuse acte de coruptie in dosarul Rompetrol, dupa ce curs au luat lucrurile in dosar ca sa ajung acum sa descopar, intr’o dimineata ca Iordanescu a facut infarct, cred ca unii au prea multa imaginatie si nu ma refer, aici, la mine.
teoria conspiratiei si aici?
nu, doar o parere. e voie? MULTUMESC.
Doamna Simona Ionescu,
Am vazut comentariile de pe blogul dvs. in ceea ce ma priveste. Voi reveni.
Al dvs., Valeriu Mangu
@Radu, pot fi si conspiratii, dar un atac cerebral sau un infarct sunt chestii frecvente azi. E drept ca, in ultima vreme, s-au stins prea multi oameni tineri, prezenti in viata publica, oameni nu intotdeauna comozi. Asa cum spui…doar o parere!
@Daniel, nu m-am gandit la teoria conspiratiei cand am scris. Era si este doar o tristete!
@Domnule Mangu, ca asa vad ca vi se spune in blogosfera (citesc si eu blogul Ancai), va astept oricand cu comentarii, pareri, idei, sesizari.
Doamna Simona Ionescu,
Privitor la motto-ul din dreapta-sus a paginii:
Acum câtiva ani, Organizatia Mondiala a Muncii a intocmit un tabel cu cele mai grele profesii, de la cea mai grea spre cea mai usoara. Ei bine, pe locul II se afla profesia de ziarist, dupa minerit.
Nu am cunostinta de criteriile care au stat la baza clasamentului, precum si ce tari au fost avute in vedere.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu,
Habar n-am nici eu ce criterii a avut OMM. E grea meseria asta fiindca esti supus la tot felul de presiuni, ca te incarci cu problemele fiecarui personaj despre care scrii, ca n-ai casa, n-ai masa pana nu e gata ziarul de a doua zi, ca nu stii cand sari in pantofi ca sa dai fuga la vreun eveniment nenoricit, ca esti tratat cu sictir de multi reprezentanti ai statului cand te documentezi despre un subiect ~delicat~, ca primesti amenintari sau atentionari (chiar sub forma de gluma), ca iti cresc copiii mai mult singuri in timp ce tu te ocupi de copiii altora, ca leafa nu exprima intotdeauna valoarea muncii tale, ca n-ai timp sa ajungi la doctor, ca trece anul si n-ai putut sa-ti iei nici jumatate din concediu, ca vesnic trebuie sa tii carma dreapta si sa nu cazi in ispita, ca trebuie sa scotocesti dupa probe fiindca, in ziua de azi, e la moda darea in judecata a ziaristilor…Argumentele pot fi mai multe, dar totusi mi se pare exagerat ca in Romania ziaristul sa fie plasat sub miner, in ceea ce priveste dificultatea muncii prestate. Dar stiti cum se spune: orice munca e usoara si frumoasa daca o faci cu placere si pasiune. Eu o fac la modul asta de aproape 18 ani si nu cred ca ma voi satura vreodata de gazetarie. Blogul pentru mine e o prelungire a ceea ce nu pot scrie intr-un ziar tabloid.
Pingback: Simona Ionescu » Golan post-mortem: Cristian Pațurcă