In timp ce agentul verifica datele de rutina, CNP-ul, varsta, adresa si asa mai departe, colegul lui isi tragea cozorocul caschetei peste ochi apoi, cu un bobarnac, il impingea spre spate. Arunca soferului transpirat cate o privire impaciuitoare si un zambet tembel, vrand sa-i transmita ca el, „principalul”, e Baiatul cel bun care o sa-l scape, la o adica. Pe sosea se auzea vuietul familiar al autobuzelor, claxonul gajait al unui Trabant condus de o pensionara cu parul mov si alte sunete ale vietii in trafic. Soferul transpira in continuare absent si parea ca n-a inteles semnalele agentului principal. „Pare imposibil ca omul asta sa priceapa! Ce a gresittt! Asta ii. Pa caldura asta, stam ca fraierii in intersectie si facem proces-verbal! O sa umblati pe la justitie, c-asa v-ati invatat dumneavoastra, domnii soferi! Io nu ma aflu in pozitia sa inchei vreun targ, asa ca asteptati sa va faca PeVe-ul si Dovada si drum bun! O sa dureze vreo 20-30 de minute „, ii zise Garcea cel bun soferului ramas perplex. Sa-i dea, sa nu-i dea…?

Raman in acelasi registru al treburilor judecatoresti, fiindca vreau sa arat cum e ingradit dreptul la justitie din comoditatea, rea-vointa sau incompetenta (motivul e greu de identificat cu precizie!) unor slujbasi ai statului, adica oameni platiti din banii nostri. Va semnalez patania unui romanas ca sa stiti la ce sa va asteptati intr-o situatie similara si cum puteti sa evitati nervii.

Barbatul din Ardeal a fost oprit pe DE de un echpaj de politie care l-a anuntat ca l-a „prins” pe radar ca a depasit viteza legala. Omul a cerut sa vada filmarea, ca sa stie cu cat. I-au spus scurt: „O sa vedeti cand va vine hartia acasa, si amenda si anuntul ca v-am suspendat permisul”. Soferul stia ca nu atinsese viteza care sa-l pedepseasca atat de dur si, cum a primit scrisorica de la Politia judetului Brasov, s-a apucat sa scrie o petitie de contestare, pe care sa o depuna la Judecatoria din orasul de sub poalele Tampei. Locuieste intr-alt judet al Ardealului, de la el de acasa e distanta de cateva sute de kilometri.  Asa ca a pornit sa se intereseze ce trebuie sa faca, cum se depune contestatia aia. A aflat numarul de telefon de la Judecatoria din Brasov si a sunat. I s-a spus ca hartia trebuie depusa personal, intre orele 9.00-11.00, ca sa i se dea o grefa. Ok. Baga rugaminti la un avocat, ca sa-i redacteze petitia, se invoieste de la serviciu pentru vineri dimineata, umple rezervorul si o taie spre Brasov ca sa nu depaseasca ora 11.00. S-a incadrat in toate cele, doar pe cei de la judecatorie n-a reusit sa-i convinga sa-i inregistreze si lui amarata aia de hartie! „Petitiile le primim doar lunea, martea si joia, fiindca-i vacanta judecatoreasca. Ce, dumneata nu stii?!”, i-a zis rastit doamna de la „Registratura”. Nu stia omul, fiindca nu mai avusese treaba cu justitia. Incepe sa se roage. Nu-l mai asculta nimeni. Iese si cauta biroul unui sef. Intra pe usa pe care scria „presedinte-vicepresedinte” si incearca sa obtina „favorul”. Ei, as! „Inainte sa pleci la drum, trebuia sa te informezi!”, i se arunca in fata. „Pai, am dat telefon, am intrebat si nu mi-a zis nimeni de vacanta judecatoreasca”, argumenteaza barbatul pe un ton scazut, ca sa nu supere judecatorul, poate-poate ii baga o pila la „Registratura” si n-a facut drumul de pomana. La dracu’, l-a facut! „Nu se poate, domne! Te duci acasa si, ori vii luni, pe 1 septembrie, ori trimiti hartia prin posta! Habar n-am de ce nu ti-au spus la telefon”, a tunat mai marele Judecatoriei. Grijanii si alte cele.

Cum o trebui sa interpretam litera din Constitutie care ne spune ca avem dreptul neingradit la justitie? ! Ca acolo nu se precizeaza ca poti sa te plangi dupa un orar batut in cuie. Daca e cineva mai destept, sa ne scrie si noua aici, pana obtinem un punct de vedere oficial de la Ministerul Justitiei.

Gandind el ca trebuie sa stim ce poate sa ne astepte intr-o calatorie peste
Prut, unul din cititorii site-ului Click s-a gandit ca e musai sa-I inscriem patania in ”ghidul” nostru, asa ca ne-a trimis o relatare cu clopotei de alarma!  Ideea e ca nu numai in
Romania ti se pot intampla nasoleli la intalnirea cu Organu! ”S-a intamplat in data de 6 mai 2008 ora 18.15-18.30 in timp ce ma intorceam din vizita de la rude din Chisinau spre vama Leuseni. La iesirea din capitala stim cu totii ca dupa intersectia Chisinau-Ungheni directie Leuseni este portiunea urbana unde se circula cu viteza maxima de 60km/h. Fiind atentionat cu bliturile soferilor cu care ma intersectam si avand la bord un detector de radar in alerta am continuat sa mentin o viteza stabila de 55 la ora nici macar sa ating 60 chiar daca enervam soferii care se imbulzeau in spatele meu. Ajungand in dreptul semnului „sfarsitul zonei urbane„ unde se afla si patrula de politia rutiera cu un BMW seria 3 modern si 2 agenti care verificau viteza cu sistemul radar, in ultimul moment aproape fiind in dreptul lor unul din cei 2 mai putin increzut si fiind atent la numerele de inmatriculare romanesti mi-a facut un gest cu mina si mi-a aratat sa opresc pe dreapta.In acel moment m-am gandit ca vor sa imi verifice doar actele si foarte linistit l-am salutat si l-am intrebat motivul pentru care am fost oprit, la care raspuns din partea ocrotitorului de circulatie in mod vulgar fara macar sa se prezinte a fost: „Tu shi depasesti viteza? te crezi in Romania?” la care i-am raspun ca am mers regulamentar cunosc bine cu ce viteza trebuie sa merg si sunt sigur ca nu am depasit nici macar 55 la ora…-„Iaca vino si ai sa vezi filmatul care demonstreaza ca ai mers cu 75 la ora si pentru ca nu recunosti am sa-ti ieu permisul!!”  zice agentul… Am coborat din masina optimist si sigur ca doar am fost cu okii mai mult pe acul ce indica viteza decat la drum, ma gandeam sa adeveresc o eroare din partea lor, dar din pacate ma trezesc cu o surpriza: deci un filmat video pe un monitor  conectat la radar care adevereste viteza de 71-72km/h undeva in coltul din stanga din jos pe un mic patrat rosu, si masina condusa de mine in centrul atentiei deplasandu-se usor cum v-am spus mai sus. „Domnilor agenti, am mers cu doar 55 la ora iar daca nu ma credeti puteti sa imi luati si buletinul ca chiar nu cedez de loc si merg pana in panzele albe cu dumneavoastra si tot am sa va dovedesc ca am dreptate! acuma nu aveti decat sa imi faceti proces verbal ca sa am de unde incepe”….. La care acestia nici cu o intentie sa imi faca rau mi-au intors actele iar cand m-am indreptat spre masina am fost injurat cu cuvinte grosolane care nu mai are rost sa vi le zic. Nu am avut nimic impotriva acestor oameni pentru lege, sunt plecat de mai multi ani din Moldova, acuma sunt stabilit in Romania, am propria afacere aici pentru ca Moldova nu mi-a permis in trecut din cauza coruptiei si banditilor care nu te mai lasau in pace. Vin doar la sarbatori ca sa imi vizitez rudele care imi lipsesc mult, si mereu ma simteam mandru sa ma intorc cu o imaginatie noua de tip ca sa mai facut ceva frumos in Chisinau, o stada, o cladire noua, un transport urban de calitate mai buna, o politie dotata cu masini si sisteme sigurante moderne, acuma ma intreb oare mai este ceva sfant pe acel pamant care sa nu detina un scop de a fura lumea nevinovata sau ba???    Ma numesc XX din Botosani, din motive de siguranta va rog sa nu publicati datele mele personale.” 

Nici nu stiti (evident, daca n-ati patit-o!) ce va asteapta daca un Organ v-a saltat permisul auto printr-u judet al tarii, iar voi sa fiti din Bucuresti sau din vreun oras situat la 300km! Iaca povestire despre ce a patit un sofer al ziarului nostru, plecat in delegatie cu un redactor si un fotoreporter, la Constanta. Din capul locului va spun ca nu s-a putut trata spaga, fiindca masina este „amprentata” pe portiere si capota cu numele ziarelor „Click” si „Adevarul”. Cred ca asta l-a scos din minti si pe Organ, care si-a zis ca trebuie macar sa-si bata joc de un om care isi castiga painea din shofat.

Echipa Click se intorcea spre Bucuresti, dupa o zi intensa de munca de documentare. Masina trecuse de Medgidia cand soferul s-a trezit ca un politist pe motocicleta il depaseste si ii face semn sa opreasca. Schimb de salut, se cer actele, se dau, iar Organu slobozeste informatia actiunii sale: „Ati depastit pe linie continua autoturismul xxx. Amenda si carnet luat”. Soferul incepe cu negarea situatiei, aduce argumente, trece la rugaminti, uzeaza de zambete desi ii se inmuiasera genunchii, ma rog, tot tacamul cunoscut de conducatorii auto. Sare si Madalina (redactorul) din masina, ii cere politistului dovada ca soferul a comis abaterea de care spune – filmare sau vreun martor – ii spune pe sleau motociclistului de la Rutiera ca pe portiunea aceea de drum nu au depasit decat un TIR, fiindca altceva nu rula. Organu, impasibil si insensibil, basca incapatanat in cunoasterea si interpretarea legii dupa neuronul sau, se pune pe completat procesul-verbal. N-a contat ca nu avea cine semna la rubrica „martor”, iar soferul nostru avea doi de partea lui. „Contestati la Judecatoria Medgidia, daca nu sunteti de acord cu masura. Daca castigati, va dam carnetul inapoi”, l-a informat pe contravenient.

„Si trebuie sa ma prezint, sa vin aici, la Medgidia de la Bucuresti sau imi pot lua un avocat?”.

„Nooo, trebe sa veniti la instanta, sa va audieze. Avocatu’, doar sa depuna contestatia. Io va dau dovada pentru cateva zile”.

„Domnule politist, amendati-ma daca ziceti, dar ma nenorociti daca-mi luati si carnetul. Sa vin atata drum… n-aveti filmare, n-aveti martor…”

„O sa demonstrati acolo, v-am spus, la instanta”.

Nemernicul, pe numele lui Laurentiu B., stia bine ca n-are nici o sansa sa stea in picioare procesul lui verbal, dar avea satisfactia ca pune un tanar din Capitala pe drumuri si-l baga la cheltuiala. Ce pasi a trebuit sa faca soferul nostru ca sa-si recupereze carnetul si ce mai are de facut ca sa-si reintre in drepturi, cititi mai jos:

– a angajat un avocat din Medgidia care sa-i faca si sa depuna o contestatie la Judecatorie.

– apoi a trebuit sa faca un drum la Medgidia. In baza contestatiei, aratandu-se ca procesul-verbal nu era semnat de un martor, soferului i s-a inapoiat permisul auto, urmand ca dosarul sa fie judecat ulterior

– soferul si martorii sai (redactorul si fotoreporterul) vor trebui sa faca un alt drum la Medgidia, cand va stabili instanta primul termen de judecata, pentru a fi audiati

– intr-o buna zi, soferul va primi prin posta decizia instantei si doar atunci, daca ii este favorabila, se va putea spune ca si-a reintrat in drepturi, iar abuzul Organului a fost dovedit

Cam asta e. Actiunea Organului botezat Laurentiu ridica, insa, si alte probleme asupra carora sefii acestor agenti ai soselelor care te filmeaza cu privirea, ar trebui sa mediteze. Se cheltuiesc bani publici si se abuzeaza de timpul instantelor judecatoresti cu noianul acesta de contestatii la actele intocmite de unii politisti, care stiu din start ca n-au castig de cauza. Numai circuitul birocratic al hartiilor si tot costa ceva banisori! Ce-ar fi daca li s-ar imputa acestor Garcea, cand pierd procesele la instante?!

Politistul e prietenul nostru, pentru ca el ne apara de infractori si aplica legea in tara. Asta invata copiii in Anglia sau in America, inca din clasele primare. Cu toate astea, cand sunt adulti nu-i iubesc, nu-i simpatizeaza, dar ii respecta chiar si atunci cand ii sanctioneaza sau ii ancheteaza. In Romania, copiii se intalnesc la scoala doar cu politistii de la Rutiera, care-i invata sa treaca strada, sa stie semnele de circulatie si cum sa se fereasca de accidente. Cu aia de la sectii ii sperie mamele, ca-i baga la arest daca fac prostii. Mai tarziu, legaturile se sparg si povestile se risipesc, iar unii copiii deveniti adulti invata sa imblanzeasca politistul cu spaga, altii sa-si apere drepturile cu legea mai bine stiuta decat Organu, iar altii accepta , din nestiinta, sa se faca pres in fata vointei politistului care, dupa cum spunea mama, ii poate baga la arest! Atentie! Exclud din comentariul meu infractorii adevarati si politistii cinstiti. Multi suntem, insa, noi, cetatenii care vrand-nevrand tot intram in contact cu politistii aia smecheri. D-alde Garcea. Cel mai des, ne intersecam cu cei de la Rutiera sau cu cei de la Ordine Publica! Experientele traite au, de multe ori, un gust amar. O contraventie sau, pur si simplu, solicitarea unui ajutor il transforma pe Organ intr-un mic zeu al procesului-verbal si al umilirii tale, fraierul ce nu stii sa te orientezi sau sa ripostezi. De aceea m-am hotarat sa deschid o noua categorie pe acest blog – „Ghid despre cum ne pazim de politistul Garcea”. Am cateva expriente ale unor oameni apropiati din care se poate invata macar cum sa actionam daca ni se intampla ceva asemanator. O sa vi le relatez in zilele urmatoare. La randul vostru, daca ati trecut prin d-astea, povestiti-ne! Sunt utile tuturor.

In episodul urmator o sa va relatez cum vi se poate lua permisul auto pe sosea si despre ce trebuie sa faceti daca vi l-a saltat un politist dintr-un alt oras decat cel de domiciliu.

TUTUROR CELOR CU NUMELE „GHEORGHE”, PRECUM SI CU DERIVATELE LUI – „GIGI”, „GEORGETA”, „GEORGE”, „GEORGIANA” ETC, VA UREZ O ZI SENINA SI PLINA DE BUCURII!

„BIBLIOTECARULE”, TIE UN GAND DEOSEBIT SI O DOZA ZDRAVANA DE OPTIMISM!

„LA MULTI ANI!”