Mă uit la preşedintele Băsescu în „dilog” cu profesoara. „Gata cu ţăţismele!”. Şi-mi amintesc…
Eram în primăvara sau toamna lui 1992. Sigur nu era vara, fiindcă aerul torid ne-ar fi ucis înainte să punem piciorul pe muntele cu resturi menajere. Mirosea îngrozitor, dar după experienţa unei documentări de trei zile la morgă parcă era mai suportabil. Eram în vârful muntelui de gunoi de la groapa Glina. Vizavi era abatorul. Venisem să facem un reportaj despre lumea gunoierilor şi a gunoaielor ce pulsau şi se lăbărţau în imediata apropiere a halelor în care măcelarii despicau carcasele de carne. Continuă să citești