„Potrivit unui set de documente ale CNSAS intrate în posesia Inpolitics, reputatul gazetar Ion Cristoiu a fost o țintă de calibru pentru fosta Securitate, care îi analiza chiar și relația cu nevasta, și a scăpat de necazuri majore numai grație protecției asigurate, indirect, de către Nicu Ceaușescu.

La începutul anilor 80, tînărului Cristoiu i-a trecut glonțul pe la ureche. Aflat la conducerea Suplimentului Literar Artistic al Scânteii Tineretului, ca redactor șef adjunct, jurnalistul a început să deranjeze tot mai tare anumite cercuri politice și intelectuale, sfîrșind prin a deveni un obiectiv al Securității. Potrivit unei note informative aflată în dosarul ”Presa” de la CNSAS și redactată de sursa ”Costin”, păcatul major al gazetarului era apropierea de ”albi”. Cine erau aceștia?

Simplu, în acele vremuri, scriitorii vremii erau împărțiți în două categorii: ”albii”, adică scriitori rebeli, gen Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu etc, aflați sub protecția lui Nicolae Manolescu, și ”roșii”, adică scriitori naționaliști, apropiați regimului, precum Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu. În nota amintită, datată 27-07-1983, Cristoiu era acuzat că promovează scriitori evrei, lucru de netolerat într-o perioadă cînd regimul Ceaușescu făcea bani grei din vînzarea evreilor către Israel, iar instituții precum Radioteleviziunea erau epurate de relizatorii evrei. Era blamat și scriitorul Alexandru Papilian, care îndrăznise să scrie despre greva minerilor din Valea Jiului, material citit ulterior la ”Europa liberă”, dar și Iulian Costandache, care scrisese o cronică pozitivă ultimei cărți a lui Papillian. ”La sugestia lui Papilian, Ion Cristoiu a înființat în paginile Suplimentului rubrica ”Dialogul între generații”. Primul articol din cadrul noii rubrici a fost semnat chiar de Papilian și a fost dedicat lui Lucian Raicu, de origine evreu și redactor la ”România literară” se arată în nota sursei ”Costin”.

Continuarea, extrem de interesanta, o puteti citi pe site-ul Inpolitics. O sa revin si eu pe marginea subiectului. Continuă să citești →