Am trecut de o săptămână a robelor și cătușelor. Adrian Sârbu, omul care a creat televiziunea comercială în România, care a scos țara în stradă atunci când a vrut, mogul media care a creat și a format primele vedete tv a picat în cătușele procurorilor pentru o inginerie evazionistă, de tipul Al Capone.
Elena Udrea a fost, de departe, pivotul principal al moriștei DNA-SRI-Presă.
Doi deputați UDMR au fost condamnați definitiv pentru că și-au angajat neamurile la birourile lor parlamentare, iar un al treilea, nepotul liderului Marko Bella, a fugit la Budapesta și se bucură de protecția premierului Ungariei, Viktor Orban. Degeaba au avizat colegii parlamentari cercetarea udemeristului, acuzat de corupție, fiindcă deputatul Marko a găsit ușor drumul spre și peste graniță, fără să-l oprească cineva.
Câțiva baroni locali, șefi de consilii județene ori primari, s-au plimbat și ei la DNA Central pentru niște”mizilicuri” de acte de corupție, mutând vremelnic atenția de la mărturiile sau denunțurile lui Dorin Cocoș, Alina Bica, Ana Maria Topoliceanu, Gabriel Sandu, Dinu Pescariu și alții.
Videanu a trecut ca un meteorit prin furcile procurorilor și celula polițiștilor, iar Varujan Vosganian ne-a scandalizat cu lacrimile și sărurile lui contra leșin sau pro Divinitate. Am încheiat respirația corupției cu plecarea lui Miron Mitrea către Poarta Albă. Urmează o altă săptămână de foc, probabil. O săptămână, o lună, o veșnicie pe care aș vrea-o altfel, măcar pe ici, pe colo.
Aș vrea să nu mai aud la tv atâtea minciuni și dezinformări care frizează o minimă inteligență, spuse de personaje cu prea multe bube-n cap ca să apară ”pe sticlă”, ne mai vorbind de credibilitatea lor. Aș vrea ca un psiholog fără de clienți la cabinet să-și câștige bănuțul din altă parte decât de la televiziunile unde e invitat ca să joace un rol care otrăvește mințile oamenilor mai puțin informați. Nici pe ”domnul profesor”, cu rang de ministru cândva, nu-l mai pot asculta dându-și cu părerea despre tot și toate, înfierând corupția și ”relații nepotrivite” , atâta vreme cât i-am citit corespondența (dată publicității) cu o jună adoratoare-adorată, pe care o învăța cum să-și facă deconturi fictive din banii publici în schimbul unor alinturi pubere.
Aș vrea să nu mai văd un fost ministru, cercetat penal, că vorbește de corupția altora și mi-ar plăcea ca măcar unul dintre jurnaliștii de la Antena3 sau RTV, acolo unde personajul prestează cel mai des, să-i taie macaroana întrebându-l de ce s-a lăcomit. Ar crea uimire, poate, dar le-ar crește cota de profesionalism și de credibilitate jurnalistică.
Ce să mai zici de un avocat, fost polițist, care și-a dat măsura profesionalismului la arestările de la mineriada din 1990, iar acum se dă revoltat de cum își fac treaba instituțiile din lanțul justiției și preamărește democrația! Sau, despre două doamne din politica noastră care au iubit, au trădat , au nefericit soții, iar acum, ingenue și pufoase aruncă săgeți de moralitate și insinuări cât cuprinde către Elena Udrea!Despre moralitate ne țin lecții, seară de seară, și câțiva jurnaliști care și-au clădit averi substanțiale apelând la rețelele mafiote pe care le incriminează pe micile ecrane, ba unii ne dau și lecții de presă, uitând că ziariștii din redacțiile de unde au plecat le știu bine ”pedigriul”.
Multe sunt de spus despre anomaliile care ne pigmentează viața publică și multe năzuințe am avea fiecare despre normalitate. Mie mi-ar plăcea, spre exemplu, să vad un clip cu președintele nostru în genul celui făcut de Obama, devenit viral pe internet, la care nimeni să nu râdă fiindcă ar fi carghios. Am putea să-l suportăm pe Klaus Iohannis strâmbându-se în oglindă sau exersând citirea discursurilor?
O Românie fără tiriplici și politicieni de doi bani s-ar plictisi?
Articol apărut și în EVZ din 17 feb.2015
