Era un plic jegos, mirosea a igrasie, iar deasupra timbrului, o urmă de ceai sau cafea chioară desena parcă un porumbel.

Forma aceasta mi-a atras, de fapt, atenţia asupra scrisorii de pe colţul biroului. Nu m-am repezit s-o desfac, fiindcă trebuia să pregătesc şedinţa de sumar, un coleg aştepta ok-ul pentru un material, televizorul anunţa nuştiu- ce-ştire bombă… Din când în când ochii mi se opreau involuntar pe conturul acela de porumbel. Nu, nu era timp, dar cu siguranţă ceva e, dacă plicul parcă se zbătea să-mi atragă atenţia ca să-l deschid… Era însă atât de…bolnav. Da, un petic de hârtie bolnav, cu un porumbel maron pe el. Continuă să citești →